Efervescenta statiunilor Sliema si St. Julian’s

TIPĂREȘTE

Malta, insula de culoarea mierii, am vizitat-o in luna august, perioada a anului in care temperaturile ating 37 grade, umezeala creeaza disconfort, dar apa marii este foarte calda. Pentru tot ceea ce mi-am propus sa vizitez mi-am programat 7 zile si am optat pentru zbor pana in Bologna cu Wizz, urmat de Ryanair.

Nu am vrut sa ne cazam in capitala Valletta, deoarece mi-am dorit un orasel in care sa ma simt ca in vacanta, prin urmare am optat pentru Sliema (in traducere „pace” , in realitate nicidecum), un orasel la malul marii, cu zona de promenada semanand foarte bine cu cea din Cannes.

Malta poate fi strabatuta dintr-un colt in altul in cateva ore, insa stradutele sunt foarte inguste si intortocheate, se circula pe partea dreapta, iar locurile de parcare sunt foarte putine. Prin urmare, am optat pentru mijloacele de transport in comun, Malta avand o retea foarte bine dezvoltata, cu statii de autobuz foarte dese. Am descoperit insa ca orarul nu este respectat, in special in weekend, astfel incat, pentru a evita sa asteptam in soare, ne urcam in primul autobuz dupa care schimbam, pana ajungeam la destinatie. Abonamentul de 21 euro pentru 7 zile ni s-a parut cel mai avantajos, cu numar nelimitat de calatorii, inclusiv pe insula Gozo.

Prima zi in Malta a decurs cam asa: dupa ce am aterizat, in jurul orei 15 si am finalizat formalitatile de pe aeroport, care s-au desfasurat repede, am pornit cu autobuzul spre Sliema, unde am ajuns circa dupa o ora. Hotelul ales era destul de aproape de statia de autobuz, asa incat dupa ce ne-am cazat, am decis sa ne plimbam prin Sliema si prin orasul vecin, vestitul St. Julian’s, cu o viata de noapte bogata, cazinouri si multitudine de restaurante, terase si cafenele.

Sliema s-a dezvoltat rapid, devenind statiunea de vara pentru bogatii Vallettei. Aici s-au construit si inca se mai construiesc hoteluri moderne, iar faleza este locul preferat de promenada, intinzandu-se pe cativa kilometri de la Gzira pana in St. Julian’s. Plajele de aici nu sunt cu nisip, insa pe stancile rotunjite de valurile marii si incalzite de soare, turistii si localnicii stau pana noaptea tarziu. De pe faleza din Sliema se vede in largul marii, Fortul Manoel, situat pe insula cu acelasi nume din Gzira, care este declarat sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Structura sa dateaza din secolul al XVIII-lea, fiind realizata de cavalerii Ordinului Sfantului Ioan, iar in zilele noastre este locul unde s-au filmat scene din Game of Thrones. Nu l-am vizitat deoarece era inchis temporar.

M-au fascinat casele din calcar de culoarea mierii, fiecare purtand un nume inscriptionat in dreptul usii, cu usi si geamuri vopsite in culori placute. Trotuarele lor sunt foarte inguste, abia de incap doua persoane una langa alta, iar stradutele in panta sunt foarte intortocheate si inguste, vizibilitatea soferilor fiind uneori, zero. Cu toate acestea, am observat ca din cinci masini, trei erau conduse de femei, care se strecurau destul de usor in trafic.

Cu autobuzul am ajuns imediat in St. Julian’s, polul distractiei, orasele fiind de fapt lipite unul de celalalt. Am gasit aici un amestec de vechi si nou, organizat astfel incat sa nu deranjeze vizual. Palate vechi si pasaje intre cladiri inalte si moderne, mall-uri, baruri, strazi cu hoteluri si cazinouri.

Prima locatie vizitata in St. Julian’s a fost cazinoul Dragonara, nu pentru ca imi plac jocurile de noroc, ci pentru istoria acestuia, construit in 1870 ca un palat, resedinta de vara a bancherului Scicluna, devenit marchiz in 1875. Palatul poarta numele peninsulei pe care a fost construit, o legenda spune ca un balaur traia in pesterile din apropierea peninsulei (de aici Dragonara), iar zgomotul valurilor care se lovesc de stanci ar fi fost de fapt urletele balaurului. In timpul primului razboi mondial, a fost folosit temporar ca spital de ofiteri, iar in timpul celui de-al doilea razboi mondial, familia Scicluna a gazduit peste 100 de refugiati aici. A devenit primul cazinou din Malta in 1964, iar in anii 1990 a fost construit in gradinile palatului, hotelul Westin Dragonara. Poarta principala cu o arcada pe sub care se intra in gradinile palatului are urmatoarea inscriptie:„Deus Nobis Haec Otia Fecit” , in traducere „Dumnezeu a facut aceste placeri pentru noi” . In fata palatului se afla o statuie a lui Neptun, care a fost insa pozitionata in interior, pentru conservare, in locul acesteia fiind amplasata statuia marchizului Scicluna. Este construit in arhitectura neoclasica, avand colonade, iar usa de la intrare este flancata de doua cariatide egiptene ce sprijina cladirea.

Dupa ce ne-am inregistrat ca membri ai cazinoului si am primit cardurile de acces, am patruns in interiorul frumos decorat cu fresce si am facut un tur al incaperilor, doar cu scopul de a admira arhitectura. Cazinoul nu ducea lipsa de persoane, in special de varsta a treia, care isi incercau norocul. Din pacate, in interiorul cazinourilor nu se pot face fotografii.

De aici, am pornit apoi in promenada in zona Portomaso, una dintre cele mai elegante zone din Malta, cu un port de iahturi frumos, dar si cu turnul de afaceri Portomaso, care este cea mai inalta cladire din Malta, avand 97,54 metri. A urmat apoi unul dintre cele mai romantice golfuri din Malta, Golful Spinola, foarte popular pentru monumentul cu semnul LOVE, intors pe dos, care se reflecta în apele calme ale golfului Spinola si unde se fac multe foografii. Tot aici este micul port cu luzzu (barci de pescuit traditionale malteze) si iahturi moderne.

Tot aici, urcand putin pe strada aglomerata cu trotuarul ingust se afla Palatul Spinola, care nu se vede din golf, construit in 1688 in stil baroc, considerat a fi o capodopera a arhitecturii malteze, fiind prima cladire a Maltei cu un ceas mare elegant aflat pe frontispiciu. Initial a fost un mic palat, extins ulterior, iar intre 1860 și 1922 a fost transformat in spital militar. A servit, de asemenea, in numeroase alte scopuri, dupa al II-lea razboi mondial ca si adapost pentru persoanele fara casa, Muzeul de Arta Moderna sau Minister pentru Turism. Din 2007 gazduiește sediul Adunarii Parlamentare a Mediteranei, fiind detinut de guvernul maltez. Gradinile mici, candva intinse, au cateva banci sub arbustii specifici zonei si doua fantani arteziene bine intretinute. Tot aici s-a deschis un restaurant cu specific italian, unde se poate servi masa pe terasa cu vedere spre gardini si palat.

Un alt loc popular in randurile turistilor este Golful Balluta, cu o plaja cu nisip, destul de aglomerata. Insa ceea ce face acest loc cunoscut nu este plaja, ci cladirile art nouveau Balluta, casele in terasa in stil georgian si Biserica Carmelita.

Am incheiat ziua in Paceville, cel mai aglomerat centru de viata de noapte din St. Julian’s, cu baruri, cluburi de noapte si discoteci pline. Unele dintre cele mai aglomerate locuri din Paceville includ BarCelona Lounge, Sky Club și Shadow Lounge, foarte populare in randul tinerilor.

---

VIZUALIZĂRI: 2550 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI