Prin nisipul desertului

TIPĂREȘTE

Ma uitam pe niste poze mai vechi pentru a le scana; la un moment din maldarul de poze apar cele… cu piramidele. Sunt intamplari in viata fecaruia care ne raman intiparite in suflet pentru totdeauna. O calatorie in Egipt si placerea de a putea alerga o singura data in viata cu un cal…prin nisipul desertului Sahara este ceva unic. Ajuns in Egipt prin Port Said in mai multe randuri, cum era sa ratam piramidele? Si la piramide am avut norocul si ocazia de a merge de cateva ori.

Una dintre cele sapte minuni ale lumii, o civilizatie disparuta, misterele anticului Egipt, ramase pentru a ne aduce aminte de evolutia omenirii. Din cele cateva vizite la piramide una singura mi-a ramas vie in amintire, pe care nu o voi uita niciodata. Am simtit arsita desertului, bucuria de a merge calare prin desert, o senzatie minunata. Nu stiu ce simteau oamenii desertului atunci cand alergau prin nisipul arzator al Saharei, dar pentru mine a fost o senzatie si o experienta unica in viata. In alergatul calului… prin nisipul desertului aerul este fierbinte, soarele te arde, aerul este parca irespirabil si te sufoca cu praful nisipului alb din Shara. Simti nisipul, simti vantul desertului peste umeri si direct in fata, te arde odata cu soarele si parca vrei sa nu te mai opresti nicodata din trapul sau galopul unui cal, o placere unica. Un aer si un vant simtit calare pe spatele unui armasar arab… prin nisipul desertului nu o veti uita nicodata. Va doresc tuturor daca ajungeti in Egipt sa nu ratati aceasta placere a vietii.

Anul Domnului 2003, plecam din Port Said trei romani, parca ne tragea ata. In Port Said vreme de vara africana, afara era o arsita cumplita iar de plaja la malul marii nici vorba in Port Said, eu eram in fata navei in locul de unde pasagerii se imbarcau in autocarele agentiei de turism partenere pentru vizita la piramide. La un moment dat un coleg vine si imi spune: Facem o piramida? Vrea si Vali sa mearga, nu a mai fost si nu stie cand mai prinde. Ma uit la el, stiam ce inseamna un drum spre Cairo din Port Said, aproximativ 300 de km, stiam ca nu te plictisesti la drum cu Marius din Giulesti. Ii spun ca suntem in August si nu merg in desert, daca va prinde luna august in desert pregatiti-va cu tot ce puteti pentru un calvar, la aproximativ 60 - 70 de grade la nivelul solului, fiind temperatura perceputa de om. Hai sa mergem ii spun, dar sa nu te puna dracu’ sa faci ceva pe drum. Iesim in fata portului si ne tocmim cu soferii care stateau mai mereu pe acolo. Il gasim pe unul care ne-a cerut 100dolari dus- intors, impartit la trei, am acceptat. Plecam cu o rapciuga de Peugot 405, dar avea muzica si egipteanul tot drumul a facut pe ghidul. Ce ne vine sa il intrebam pe egiptean: Habibi, nu stii de unde putem sa luam niste cai sa mergem si noi prin desert pana la piramide, prin spate pe langa cimitir? Da stiu, cum sa nu, ne raspunde soferul, 25 de dolari calul. Intrarea si accesul se face prin partea opusa intrarii turistilor, pe langa blocurile de la marginea orasului. Pe drum, Nilul pe langa noi, casele cum le stiti si voi, se mira colegul nostru de ce vedea pe drum. Negociem pretul cu soferul pe la intrarea din spate de unde luam si caii. Pentru mine prima data si pentru majoritatea dintre cei care au fost piramidele le vedeti in spatele cartierului cel mai frumos din Cairo unde cred eu ca sunt casele celor cu bani multi. Piramidele le vedeti si se arata printre palmieri inalti, vile luxoase, iar curtile acelor vile sunt pline de…iarba verde si fantani in fata palatelor. Trecem de aceea zona cu ochii la minunile lumii, trecem si de intrarea principala pe unde intra turistii lasati de autocare. Ne intelegem cu soferul sa ne astepte la aceasta iesire si intram in Cairo, ajungem pe strazile dintre blocurile de la periferia orasului Cairo.

Ajunsi aici pretul deja era facut din masina, mai platim 5 dolari de fiecare la un soldat sa putem intra pe la aceea intrare, bineinteles fara sa ne dea bilete sau ceva. Ce nu ne-a spus soferul a fost faptul ca proprietarul cailor trebuia sa vina si el cu noi, mai plateste inca 5 dolari si pentru egiptean.

Caii erau frumosi si ingrijiti sa stiti, se vedea ca egipteanul avea grija de ei. Piramidele se vedeau in zare, colegul nostru cel nou era prins cu privelistea, adevarul este ca si aici ar fi bine sa ajungem fiecare dintre noi macar o data in viata, este ceva impresionant. Vali a inceput sa ne spuna despre ce stia el din prin cartile de istorie, date despre cum au fost construite si aproape tot felul de informatii despre cultura egiptenilor. Intram si urcam dealul care te duce…prin nisipul desertului in urma cu mii de anii. Ajunsi pe acel platou in fata noastra vedem in departare, micute se vad cele trei pramide, in dreapta …nisip, in stanga…nisip…in spate orasul Cairo. Cum pot sa ve descriu in cuvinte acel peisaj de la marginea desertului…nu stiu daca pot sa gasesc aceea exprimare pentru a putea sa fiti si voi cei care cititi in locul nostru.

Intram in desert cu soarele in fata si cu mirosul desertului fierbinte in nari. La un moment dat colegul nostru cel nou stiti cum se spune: Ii da bice armasarului…noi dupa el si egipteanul in spatele nostru pe o camila. Eram in Sahara… prin nisipul desertului si alergam cu un cal arab sub mine, sa va descriu ce am simitit in aceea zi. Egipteanul a vazut ca este rost de facut bani, a inceput sa fluiere, caii s-au oprit, nu ii mai puteai alerga… el calare pe o camila cu ciucurei rosii si te miri ce panglici stralucitoare. Stiti cat este de frumos sa veniti din partea opusa intrarii pe care o folosesc autocarele? Incercati daca aveti ocazia. Eu mai voiam sa alergam caii desertului, dar am mai dat inca 5dolari de fiecare pentru o alergatura in desert. Superb, am inceput usor in galopul armasarului…piramidele impunatoare se apropiau si deveneau imense, soarele iti ardea pielea pe un aer fierbinte, acel luciu pe care il vezi din departare, aceea apa... de pe suprafata nisipului fierbinte o aveti in fata voastra si... piramidele in fundal... noi calare pe acei armasari arabi si imi doream sa nu se mai termine nicodata alergatul cailor, as fi vrut sa alerg asa prin tot nisipul desertului. Cum as descrie aceea impresie ramasa in amintirea mea cu ocazia trecerii mele prin acele locuri arse de soare.

Pe spatele unui armasar arab in desertul Saharei simti aceea conexiune dintre cal si om. Ii simti suflul si bataile inimii, il simti cum vrea sa alerge prin aceea lume draga lui. La inceput incepe usor sa se elibereze din aceea necunoastere a omului… sau, dupa care simtindu-te si el pe tine te accepta sa te poarte pe spatele sau in alergare…prin nispul desertului. Acel cal este bucuros ca iti poate arata ce inseamna pentru el aceea “libertate” de a nu mai fi condus si de a iti arata tie, omului din spate sau, ce inseamna pentru el aceasta placere de a alerga cu tine... prin nispul desertului. Alergand odata cu acel armasar arab sunteti una si aceea persoana, sunteti amandoi, tu si cu el…sunteti singuri. Ii simti picioarele din fata cum se afunda in nisip dupa care praful desertului va invaluie pe amandoi. Acolo, in desert, va simtiti unul pe altul, calul, omul si nisipul, sunteti una si aceeasi persoana. La un moment dat in aceea alergare il simti cum el te conduce el pe tine, simti cum sufletul acelui cal arab este liber si te lasi purtat in voia lui, el simte acest lucru si vrea sa te rasplateasca cu alergatul in voie prin nisipul desertului. Simte ca daca ii oferi dragoste esti prietenul lui si la randul lui iti ofera si el ceva ce nu se poatea uita in viata unui om, iti ofera si el aceea prietenie sufleteasca a unui armasar arab. Vrei sa nu se mai termine si sa dureze la nesfarsit. Simti cum armasarul incepe sa sufle din ce in ce mai greu, il simti cum oboseste si picoarele incep sa i se afunde din ce in ce mai mult in nisip. Simtiti amandoi oboseala si el se opreste primul parca implorand sa il mai lasi pentru a-si trage sufletul.

Pana la urma acel semnal dat de egiptean si caii se potolesc din nou. Am trecut pe langa piaramidele mici si cimitirul muncitorilor care au ridicat piramidele, acum este nisip peste tot. Grote deschise si inauntrul lor… racoare. In spatele celor trei piramide mari si cele mai cunoscute mai sunt inca 6 mici, in total in aceea zona sunt 9 piramide, cred. Nu toate sunt vizitate si turistii ajung pe acolo, doar daca mai puteti cumpara plimbari pe cal in desert prin agentiile de turism locale. Nu eram singurii care mergeam pe acel traseu in desert pana la piramide. Pe drum ne-am intalnit cu un grup de asiatici, banuiesc ca erau japonezi pentru ca fiecare dintre ei ne-au salutat, au zambit fiecare si fiecare dintre ei ne-au facut poze.

Dupa inca o alergare ajungem aproape de piramide, drumul era plin pietre unde se merge foarte incet, la pas usor. Pana la urma ajungem pana unde ne-am inteles cu egipteanul si ne despartim de acel prieten facut prin nisipul desertului. La despartire il mangai pe grumaz, ma uit in ochii lui si ii vad bucuria, stie ca ii multumesc si mai vrea sa il mangai, vorbesc cu el si cred ca ma intelege, ne luam ramas bun si ne despartim, noi langa piramide si el cu stapanul lui pe acelasi drum pe care am alergat inmpreuna…in desert. Ajungem in spatele primei piramide. Pentru o parte dintre noi acele piramide nu au insemnat dupa spusele lor decat niste… pietre. Intradevar sunt pietre, pentru mine a insemnat ceva mai mult decat atat, de fiecare data cand am ajuns la baza lor. Simti ca in fata ta stau acei mii de ani care au trecut, simti cum toata acea constructie din fata ta te copleste prin istoria ei. De la baza piramidei lui Keops uitandu-te la varful acesteia am avut senzatia ca este, o scara catre cer, un perete care se uneste cu cerul, ceva nepamantesc la care te uiti uimit spre varful acestei piramide si ai impresia ca vine peste tine. La piramide exista aceea magie, exista ceva ce te impresioneaza prin tot acel loc, blocurile de piatra masive de la baza pana in interiorul intunecat si rece al piramidei. Ne-am urcat pe acele blocuri din piatra ale piramidei pana mai sus, normal nu este voie sa te urci pe piramide si nu esti lasat, in acel moment insa nu erau soldati egipteni prin preajma. Ne facem poze si ne dam tricourile jos, curgeau apa din ele, ce sa fac daca ma iau eu dupa Marius sa vin in luna August la piramide. Ne-am invartit pe langa cele trei piramide si pe la Sfinx, poze in dreptul Sfinxului. Iesim pe la intrarea mare unde soferul egiptean ne astepta cum a promis. Dupa toata aceasta experienta ce va pot spune eu? O vizita la piramide este ceva unic pentru fiecare dintre voi. Vizitand tara Egiptului si a piramidelor sunteti mai bogati cu ceva de care nu veti scapa cat veti trai si anume: Amintirea pentru toata viata si veti putea spune spune celor din jurul vostru despre o experienta unica. Au trecut opt ani de atunci, ma gandesc si tanjesc dupa o reintoarcere in acele locuri, imi este dor de prietenul meu, sa il mai mangai pe grumaz drept multumire si sa mai simt acel nisip in timp ce sunt purtat in libertatea galopului acelui armasar.

Daca ajungeti langa piramide va rog sa luati in pumn niste nisip, desfaceti palma, fiti atenti la ce simtiti cand va curge printre degetele desfacute acel nisip fin si fierbinte din jurul piramidelor, dar daca nu…simititi nimic, inseamna ca ati vazut doar… niste pietre.

Rog webmasterul raspunzator cu atasarea melodiilor daca ma poate ajuta sa atasez la review aceasta melodie si un videoclip sugestiv, eu am doar… cateva poze scanate.

Multumesc

---

VIZUALIZĂRI: 5996 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI