Dubai, sau orasul in care nimic nu este imposibil

TIPĂREȘTE

Dubai- Ziua 1-a.

Dupa vreo 4 ore de somn, iata-ne in picioare si gata sa plecam la plimbare prin Dubai avertizati fiind de fapul ca temperatura va ajunge la 32 de grade iar umiditatea in aer pe la 60%. Cum la noi abia erau 15 grade, am zis sa evitam variatiile termice si sa o luam de dimineata, de pe racoare.

Hmm... racoare in Dubai nu veti gasi, cel putin nu in aprilie... pe strada e cald rau... de aceea se recomanda europenilor sa vina in Dubai cu precadere in luna februarie, cand e un fel de primavara calduta pentru noi si iarna pentru ei.

Asa ca, la ora 10, dupa un mic dejun covarsitor, ne trezim in strada, fara vreun plan, cu soarele batandu-ne in cap, molesiti de digestia fortata. La repezeala, luam decizia spontana de a ne sui intr-un taxi ca sa mergem la multlaudata Golden Souk (Piata de Aur, in traducere libera).

Daca in general sunt destul de reticenta in legatura cu recomandarile turistice ale unei destinatii necunoscute, in cazul Golden Souk aceasta neincredere a fost una nejustificata.

Locul este unul special nu numai prin cantitatea absolut impresionanta de aur care se gaseste acolo, dar mai ales prin unicitatea pieselor expuse pentru vanzare.

Nu sunt un fan al acestui metal pretios, apreciez cu precadere argintul bijuteriilor, dar, cu toate acestea, nu am putut ramane neimpresionata de...

Golden Souk. (Piata de Aur)

Drumul de 2-3 km cu taxiul a durat cam 10 minute si a costat parca 12 dirhami. Am ajuns de cealalalta parte a “Creek-ului”, canalul legendar al Dubai-ului, trecand prin tunelul subteran arhiaglomerat de masini, in cartierul comercial vechi, numit Deira. Soferul a oprit in fata unei cladiri cu vreo 10 etaje si ne-a aratat ca numai pana acolo poate merge. La parterul cladirii, magazine cu vitrine pline cu aur... am crezut ca am ajuns, numai ca am tinut sa ma asigur intreband un localnic. Acesta ne-a aratat cu mana un spatiu gol intre cladirea in fata careia oprisem si una mai mica... am mers nedumeriti intr-acolo si am ajuns intr-un labirint de alei, cu ceva magazine, cu o piata, dar nimic ce sa semene cu o Golden Souk... Intrebam din nou, ni se arata alta alee, mergem cumva catre nord, dar altfel nu am nici un punct de reper, iar harta luata din hotel e complet inutila caci are marcate doar strazile, fireste. Peisajul e pe alocuri dezolant... cateva daramaturi si un soi de platforma de transportat marfa abandonata. Dar oamenii pe care ii intalnim, pakistanezi, indieni sau ce or mai fi ei, sunt extrem de draguti... ne zambesc si ne asigura ca suntem aproape, foarte aproape.

In final ajungem si rasuflam usurati. Pe o lungime de aproximativ 1 km, pe o parte si alta a unei alei acoperite, lata de vreo 6 m, se insira magazin dupa magazin, toate cu vitrine largi, de la care nu iti poti lua, pur si simplu, ochii. Magazinele in sine nu sunt spectaculoase, exponatele, insa, da.

O precizare trebuie facuta de la bun inceput... in Golden Souk nu exista falsuri si imitatii... nimeni nu incearca sa vanda altceva decat aur autentic, mai mult decat atat, aurul are 22 sau cel mai ades 24 de carate. In cazul in care o piesa nu e integral din aur, ci doar placata cu aur, acest lucru e precizat de catre vanzator. Deci, nu exista riscul de a fi inselati, daca veti decide sa schimbati postura de admiratori cu cea de cumparatori.

Ce vedem in Souk? Pur si simplu prelucrarea aurului ridicata la rang de arta Nu o sa vedeti doar cercei, sau bratari sau inele, ci adevarate impletituri din aur, tablouri inedite pe care nu le puteti macar banui daca veniti din Occident, caci cultura aurului isi are radacinile cele mai profunde in lumea Orientului.

Tocmai de aceea o sa vedeti aici nepretuite colane ce se daruiesc in mod traditional fetelor la nunta, centuri de aur ce impodobesc femeile, bratari nepretuite, chiar si haine tesute integral cu fir de aur. Intr-o margine a souk-ului se afla, in vitrina, cel mai mare inel din lume, fapt atestat de certificatul “Guiness Book” expus in vitrina, langa inel. Dimensiunile sale considerabile il fac sa fie perfect inutil, caci are cel putin o jumatate de metru in diametru, dar performanta realizarii sale ramane o performanta.

O ora de plimbare si de fotografiii te face sa te simti ca un copil in fata sacului lui Mos Craciun. Ca sa cumperi, insa, e nevoie de ceva curaj, caci preturile afisate sunt prohibitive.

Sau asa mi s-au parut mie... 17500 de dirhami o bratara... adica tot cam atatia lei noi.

Negocieri? Nu prea sunt dispusi, caci in general, inDubai, oamenii au bani, nu gluma.

Un discount de 20% -25% e tot ce poti spera.

In asociere cu aurul, o sa gasesti o multitudine de pietre pretioase si de perle, care mai de care mai stralucitoare si mai sofisticate, dar cea mai spectaculoasa combinatie pe care am vazut-o acolo a fost cea dintre aur si coral... un vis care din pacate nu a putut deveni realitate.

Dar argint? O sa ma intrebti... ei bine, nu au argint in Souk, si chiar par a desconsidera acest metal... un singur mgazin am gasit in apropiere, unde aveau remarcabile obiecte de argint, aduse, cele mai multe, din Thailanda.

Pe aleile perpendiculare pe cea principala, un rasfat de pietre semipretioase, coral si perle ce se vand “en gros”... ceva asemanator cu Pearl Market din Beijing, dar de cateva ori mai scumpe ca acolo.

Parasim zona fara a cumpara nimic, dar cu imagini unice imortalizate de aparatul de fotografiat, dovada a maiestriei mestesugarilor prelucratori de aur din intreg Orientul, din cvasieuropeana Turcie pana in fascinanata si misterioasa Indie.

Spices’ Souk (Piata de Mirodenii)

In imediata apropiere a Golden Souk, pe malul canalului ce separa zona istorica Bastakya unde era situat hotelul nostru de Deira, zona comerciala a souk-urilor, se afla ademenitoarea Piata de Mirodenii (Spice Souk).

Nu este la fel de ordonata precum Piata de Aur... de fapt cum le-am putea compara, dar o recomand pentru bogatia de arome pe care le etaleaza vanzatorii de acolo, cel mai ades in fata magazinului... Nu am pretentia ca am retinut toate condimentele pe care ei ni le prezentau, dar o incursiune in acea zona merita, cu prisosinta, efortul.

Aici am intalnit modul oriental de a-ti vinde marfa, acela in care vanzatorul te atrage in magazin, iti ofera ceva din marfa pentru a o gusta, se imprieteneste cu tine pe viata si la sfarsit iti face un superdiscount de care abai mai tarziu afli ca nu a fost chiar superdiscount... dimpotriva... aceleasi mirodenii erau mai ieftine la Carrefour, de exemplu. Dar nu conteaza. omul te-a facut sa te simti bine si ai lasat garda jos, la peste 4000 km te-ai simtit, pentru prima data ca acasa.

Si mai exista un dar... pe care vi-l voi explica imediat.

Am trait aceasta experienta a comertului traditional acolo in souk, cu un vanzator extrem direct, care a venit si s-a prezentat intinzandu-ne mana si privindu-ne direct in ochi, lucru rar la arabi, care evita, pe cat se poate, atingerea europenilor.

Ne-a intrebat de unde suntem si s-a entuziasmat auzind ca suntem din Romania... Tractors... Brasov... adica very good tractors. Ce or fi facut astia cu tractoarele prin desert, Dumnezeu stie... eu, cu siguranta, nu. Probabil ca avea cate o marota pentru fiecare tara…ma intre ce ar fi zis daca ii spuneam ca sunte sarbi, de pilda.

Dar nu conta... omul a devenit foarte serviabil... la cererea mea de a-mi da niste pachete-cadou de mirodenii, formate din diverse pliculete cu felurite arome, vreo 10, cred, a refuzat. M-am socat, caci mi se intampla prima data ca un vanzator sa nu imi vanda marfa pe care o avea expusa. Mi-a explicat ca acestea sunt doar pentru turisti si un arab nu le-ar fi cumparat niciodata, din simplul motiv ca nu sunt proaspete. Mi-a cerut sa aleg mirodenii varsate, proaspete...

Mi-a ambalat astfel la un pret modic cateva sortimente destinate fripturilor, condimente pentru orez, alaturi de sofran, nucsoara, cuisoare, lamai uscate destinate fripturii de pui, o bucata imensa de scortisoara, batoane de vanilie, dulciuri...

La sfarsit, mi-a facut cadou o punguta de boboci de trandafiri uscati, speciali pentru ceai.

Din alt loc am cumparat apa de trandafiri, fistic si creme...

Am plecat multumiti, desi nu am facut cine stie ce afacere, dar, aromele acelea imi insotesc mai toate serile in bucatarie, amintindu-mi, cu generozitate, de Dubai.

Perfume Souk (Piata de Parfumuri)

Este de fapt o strada in una dintre extremitatile pietei de aur. Un magazin arabesc de parfumuri e o condensare a tuturor miresmelor lumii. Parfumurile se vand fie preambalate, fie varsate, la comanda clientului, din imense recipiente cu culori calde. Vanzatorul iti pune la dispozitie, contra cost, fireste, sticlute de cativa mililitri cu incrustatii si pietre semipretioase, adevarate bijuterii, demne de mirosurile ametitoare. Preturile sunt acceptabile... atentie, nu exista parfumuri diferentite pe sexe, ci doar unisex.

Bariera lingvistica este una importanta, caci nu am reusit sa identificam multe dintre parfumuri decat dupa miros... engleza vanzatorilor era una aproximativa... de fapt in aceste magazine occidentalii sunt destul de rari, din cat am observat.

Apropo de diferentele dintre orientali si occidentali in privinta parfumurilor... un vanzator a ras de mine cand a vazut cum incerc parfumul pe incheietura mainii... mi-a aratat cum trebuie sa dau cu parfum in stil arabesc... pur si simplu, pe haine... si nu asa putin, ci “more... more”.

Cred ca e o problema genetica... noi, europenii, avem simtul olfactiv mult mai dezvoltat... asa se explica de ce dupa vreo doua incercari de parfumuri in stil arabesc pe noi ne durea capul iar vanzatorii erau gata sa o ia de la capat cu zambetul pe buze...

Va urma

---

VIZUALIZĂRI: 9069 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI