Gustul Greciei la taverne, în Halkidiki şi în Creta. Partea a II-a: Creta

TIPĂREȘTE

Creta, încântătoare şi inepuizabilă, aşa cum mi-a plăcut s-o etichetez şi în urmă cu şase ani la prima mea întâlnire cu ea, ne-a adus altfel de peisaje, cu o altfel de frumuseţe, dar şi altfel de mâncăruri la taverne, parcă, tocmai, de a sublinia diversitatea pe care o poate oferi această insulă cât o ţară. Dealtfel, cretanii sunt atât de mândri de originea lor, că spun că mai înainte de a fi greci, sunt, desigur, cretani. Iată ce am găsit!

Votsalo Taverna din Istron Bay, Agios Nikolaos, Creta

Primul prânz în Creta a fost organizat la această tavernă situată chiar pe plajă, o plajă mică desfăşurată într-un golf splendid străjuit în lateral de pereţi de piatră pe lângă care şerpuieşte şoseaua spre Sitia. Deşi lăsaserăm în urmă cu vreo10 km elegantul Agios Nikolaos, încă se simţea în aer amprenta de rafinament, dată de luxoasele resorturi ce se cocoţau pe stâncile vecine cu marea. Cadrul natural este cu adevărat impresionant, cu atât mai mult cu cât venind de sus, surprinsesem imagini mirifice asupra nuanţei mării îmbrăţişată în golful Istron de stâncile pământii şi cam golaşe ale Muntelui Dikti.

De regulă, acest restaurant sofisticat ce face parte din pleiada restaurantelor Hotelului Istron Bay este deschis pentru masa de prânz special pentru cei ce doresc să asculte freamătul mării de-aproape, însă în acea zi am avut parte de ceva mai mult: un vânt deloc de neglijat ce a determinat gazdele să tragă transperantele după ce au început să zboare şerveţelele şă să se mişte feţele de masă. Oferă o largă varietate de mâncăruri: de la gustări uşoare până la trei feluri/ masă şi nu e ieftin deloc, de aceea cred că se potriveşte mai bine celor fiţoşi. Surprinzător, deşi priveam marea în ochi de la câţiva metri, peştele şi fructele de mare nu s-au mai regăsit pe mese, ele făcând loc altor preparate gătite din mai multe tipuri de carne: de porc, de vită, de curcan, dar şi cârnaţi. Aceasta, desigur, după variata gamă de antreuri deja ştiute care ne delectaseră papilele gustative într-un mod senzaţional. Vedeta acestora a fost, fără nici un dubiu, salata grecească, datorită condimentelor deosebite pe care le-a folosit cheful, drept pentru care toată lumea s-a dat în vânt pentru ea (că oricum aveam destul, vântul făcând parte din peisaj). Cum se poate ca ceva atât de simplu să devină atât de sofisticat?! Uite că se poate!

La final, desertul a constat din prăjituri precum ravani, loukoumades şi multe fructe de sezon.

Taverna Drymos, Adresă: Patsos - Rethymnon, Rethymno 741 00, Grecia

În fine, cireaşa de pe tort a fost reprezentată de Taverna Drymos din Creta care, culmea, n-a fost situată la mare, ci în interiorul insulei, la 18 km sud de Rethymnon, în creierii munţilor, într-o armonie perfectă cu natura. Se ajunge la ea după un drum anevoios şi îngust ce trece prin satele de munte de pe lângă lacul de acumulare de la Amari: Prasses, Patsos, Voliones, Pantanassa. Din faţa ei se pleacă în explorarea canionului Sfântului Antonios unde se află biserica Sfântului Antonios ascunsă într-o peşteră ce era un loc de cult încă din timpurile minoice şi care servea drept altar al zeului Hermes, lucru pe care l-am făcut şi noi în căutarea cascadei Sfântului Antonios, înainte de masă.

La întoarcere, după ce Cheile Sfântului Antonios ne-au istovit în aşa fel că ne tremurau picioarele (de-aia am făcut o febră musculară pe cinste), am găsit, în semn de bunvenit, la intrarea pe poarta tavernei o tăviţă cu păhărele şi o sticlă de ouzo din care te puteai autoservi la discreţie, alta cu bomboane pentru nebăutori. Vă daţi seama că în timp ce sticla de ouzo scădea dramatic în conţinut, deşi era de 2 l, mormanul de bomboane rămânea aproape la fel!

Apoi, am realizat că intraserăm într-un adevărat complex, rustic de-a binelea, minuţios organizat. Pe lângă taverna propriu-zisă există o cafenea, un magazin cu produse naturale alimentare şi nealimentare făcute “în casă” de oamenii zonei, un muzeu folcloric, o fermă de animale cu locuri special amenajate pentru distracţia copiilor şi o grădină imensă cu plante şi ierburi locale. Cine ajunge acolo, chiar nu are cum să se “plictisească” numai la masă, cu atâtea variante alternative printre peisajele bucolice ce înconjoară taverna. Nu mai spun că există posibilitatea de a urmări în direct cum se pregătesc diversele mâncăruri cretane precum şi de a fi introduşi în lumea meşteşugurilor tradiţionale din partea locului.

La masă am preferat să stăm afară, la aer, deşi taverna este foarte încăpătoare. Nu am fost singurii, pentru că terasa era plină. Proţapul din apropiere pregătea molcom preparatele tradiţionale vânătoreşti şi haiduceşti (miel şi curcan), oricum delicioase, pe care ni le serveau vajnici cretani, oameni ai muntelui îmbrăcaţi în haine negre, conform portului popular cretan. Asta, nu înainte de gustări care de care mai apetisante: salată choriatiki, sărmăluţe de orez în foi de viţă foarte apreciate fiind solicitată o suplimentare, paste cu parmezan, tzatziki, preparate din carne tocată: cârnaţi şi chiftele. Dulciurile au fost clasice: baclava şi cataif, iar la final, la vederea primelor cireşe din acest an, am golit imediat platourile, ca nişte termite.

Concluzie

De Grecia nu ai cum să nu te îndrăgosteşti: muzica, peisajele şi bucatele de pe masă te cuceresc rapid şi definitiv. Iar grecii ştiu cum să lase o impresie puternică: te îndeamnă să le încerci gastronomia ştiind că ea creează dependenţă. Aşa încât nu-ţi rămâne decât să savurezi la nesfârşit preparatele ei atunci când le calci ţara. Merită din plin!!!

Rog ataşaţi minivideoclipul de mai jos care redă foarte bine atmosfera creată în tavernele din Creta.

https://www.youtube.com/watch?v=0m2D91pEAV8

---

VIZUALIZĂRI: 4197 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI