Creta - locul unde inima danseaza

TIPĂREȘTE

“Sa vorbesti dansand, e oare cu putinta? ”

Am sa tin minte anul 2015 toata viata. Este anul in care m-am indragostit de Creta. Acum stau si ma gandesc cum de am lasat sa treaca atatia ani fara sa merg in Grecia? Mda, n-am nici o explicatie. Parca aud prietenii (Motaneata, Ionescunic, Johnnyredlabel) murmurand incet in barba “in sfarsit, i-a venit mintea la cap lui Emsiema si a terminat cu Turcia”. Ei da prieteni, de acum am intrat in clubul “Grecia forever”.

Gata, incep!

Inca de anul trecut imi doream sa merg in Grecia. Da, dar unde? Dupa ce am intrebat in dreapta si-n stanga, am realizat ca-mi va fi foarte greu sa tin cont de sfaturile primite, pentru ca ele se bazeaza pe experiente si afinitati turistice care ar putea sa nu fie similare cu ale mele. Si asa am inceput placuta munca de cercetare, care recunosc este o parte frumoasa a pre-vacantei. Dar pentru ca s-a prelungit prea mult, am ratat startul si vara a trecut. Si am plecat in Sicilia.

Anul 2015, vara era pe sfarsite, chiar daca afara erau catralioane de grade, la umbra. iar eu eram convinsa ca am ratat si in acest an Grecia. Daaaar…. brusc beculetul s-a aprins si pentru ca am prieteni aici pe AFA, am pus o intrebare la agentia lor de turism. Si ce credeti? S-a dovedit ca bine am facut, pentru ca in doi timpi si trei flick flack-uri (ale cardului de credit, desigur) am devenit mandra posesoare a unei vacante in Creta, la Bali Star Hotel, cu demipensiune, 1000 euro, in prima saptamana din septembrie. Nu suciti din nas, nici eu nu am fost foarte incantata cu demipensiunea, dar, ulterior s-a dovedit chiar folositoare, atunci cand ajungeam seara, dupa multe ore de condus si de urcat/coborat toate treptele din lumea asta, cand esti atat de placut obosit incat vrei doar sa stai linistit sa bei un Mythos rece si sa zaci pe scaun fara sa vorbesti, doar sa zambesti.

Dupa ce am cumparat biletele, am inceput sa fac planuri, si pe masura ce mai descopeream cate o plaja frumoasa, deveneam din ce in ce mai nerabdatoare. Stiti sentimentul aceala, cand esti copil, si te afli in fata unei cutii mari cu jucarii noi, pe care nu le vezi? Ei, asa ma simteam eu. Am inceput sa masor distante, sa calculez rute, timpi, sa organizez traseele astfel incat sa se armonizeze, plaja cu ceva nou de vazut si aflat in fiecare zi. O nuanta de albastru alternand cu verdele pomilor, si cu multitudinea de culori a florilor. Am incercat sa fac aceasta vacanta o bucurie pentru toate simturile. Si am reusit, stiu ca am reusit pentru ca la sfarsit eram obosite dar extreme de fericite.

Asadar, sa incep, dar cu ce? Sa v-o spun pe aia de la Cluj, sau pe aia din armata? :)

Bine, asa am sa fac, am sa va spun ce am facut si pe unde ne-au umblat picioarele si cauciucurile masinii inchiriate, deoarece am ales sa facem mai mult decat “mancat, plaja, baut, dormit si repetir”. Dragii mei, trebuie sa aveti conditie fizica daca vreti sa vizitati cu adevarat Creta, idea asta am aprofundat-o in fiecare zi, cand seara juram ca este ultima data cand mai facem asa efort. Dar a doua zi o luam de la capat, cu dorinta de a avea o zi si mai frumoasa decat precedenta. Si asa a fost.

Ma cam lungesc, nu? Bine, bine!!! Mai tai din ele, din cuvinte, cu greu, dar ma incurajez singura.

Orarul de zbor a fost perfect, la dus dimineata, iar la intors, dupa masa, asa ca am castigat 2 jumatati de zi pe care le-am folosit, cu spor si drag, sa facem plaja.

A doua zi – plaja Bali

Am avut un program foarte incarcat, am inceput in forta – relache in 2 acte cu pauza de somn la pranz (singura pauza de acest fel in toata vacanta). A fost si ziua in care am cautat sa inchiriem masina. Sunt foarte multe centre de inchirieri auto in Bali. Noi am luat o Toyota Aygo cu 130 euro, 5 zile. Nu negociaza, nu lasa la pret, pentru ca au cereri multe, probabil ca in plin sezon nu gasesti prea usor masina. Am facut cca 1300 km si am bagat benzina de 80 euro. Litrul de benzina este intre 1,460 si 1,590 euro iar motorina intre 1,080 si 1,250. In cele 5 zile am suit si coborat pante accentuate, am “luat” curbe in ac de par, curbe in panta foarte accentuata, incat, daca vad o curba peste 30 de ani, tot este prea curand. Am circulat pe sosele pe marginea prapastiilor, fara parapet, pe unde nu aveau loc 2 masini, am avut inima cat un purice, dar la fiecare sfarsit de zi, exclamam “Ce zi frumoasa am avut”.

Ca sistem de navigatie am descarcat de acasa pe tableta “Sygic: GPS Navigation, Offline” si ne-a fost de mare ajutor.

Alt lucru care mi se pare de folos sa-l stiti: majoritatea soselelor au o banda si jumatate, jumatate care poate fi folosita pentru retragerea in lateral din fata masinii care vine din spate cu viteza, permitandu-i astfel sa te depaseasca. Este un fel de regula nescrisa.

A treia zi - Katsifou - Karavos Beach – Piso Moni Preveli – Preveli Beach

Am plecat dimineata de la hotel cu Rosioara – asa-i spuneam masinutei noastre - am mers prin canionul Katsifou spre Kalypso Cretan Village, unde este un centru de scufundari kalypsodivecenter.com/gallery, intr-o locatie superba – Karavos beach sau Fiordul Piratilor. Aici, cea dintre noi care stia sa inoate si careia nu ii este frica de apa (va dau un indiciu, not me) a facut scufundari, iar cealalta a facut plaja si fotografii. A costat 75 euro, dar a meritat fiecare banut. Singurul regret a fost ca era stricata camera de filmat sub apa, si ca nu avem amintiri subacvatice. Nu-i nimic, inca un motiv sa ne intoarcem anul viitor. Apa de smarald de-o parte a stancilor si de albastru cerneala de cealalta parte a lor, m-a facut sa cred ca acolo, in Creta, a fost inventat albastrul cu toate nuantele lui.

De acolo am plecat catre Manastirea Moni Preveli preveli.org/files/moni/enindex.htm, unde este un preot roman dornic sa impartaseasca din istoria locului. O locatie superba, linistita, unde se aude cantecul…. cicadelor. Am luat un cate un frappe, ca sa ne racorim, la taverna de langa manastire, apoi am plecat catre Preveli Beach.

Cautasem pe YouTube cum putem ajunge la plaja aflata la oferta (2 in 1, si plaja si delta). Am aflat ca sunt 2 drumuri, unul, dupa Manastirea Moni Preveli, care duce pana la o parcare semnalizata, sus pe stanci, de unde se coboara cca 20 de minute pe o poteca destul de abrupta, cu trepte sapate in stanca. Coboratul mai e cum mai e, dar sa vedeti urcusul, la o temperatura de 35 de grade, seara la ora 18, cand iti juri marunt in barba ca nu te mai misti de pe plaja hotelului unde esti cazat nici daca ia foc totul in jurul tau. Al doilea drum este urmand Piso Moni Preveli - Kato Moni Preveli - Drimiskiano, acesta din urma este un satuc cu o taverna, Dionyssos, din parcarea careia se pleaca catre plaja pe un drum mult mai scurt si mai usor. Partea mai putin placuta al celui de-al doilea drum este ca mai mult de jumatate este off-road, si nu poate fi parcurs cu o masina pe care nu ai asigurare pentru asa ceva (mai ales cand cei de la centrul de inchirieri iti atrag atentia ca daca mergi pe astfel de drumuri si se intampla ceva, platesti). Asa ca noi am ales drumul mai safe pt masina, dar mai anevoios pentru noi. N-o sa va spun cat de frumoasa este plaja pe unde se varsa un rau in mare, un rau care face o delta printr-o padure de palmieri. Trebuie sa vedeti cu ochii vostri. Pe plaja am aflat ca se poate ajunge si cu vaporasul din Plakias sau Damnoni, moment in care cateva suvite de par au parasit scalpul propriu si personal, datorita smulgerii cu simt de raspundere, actiune efectuata de catre subsemnata. Deh, cine nu se intereseaza…. Dupa urcusul infernal, dupa ce tremuratul picioarelor s-a mai domolit, iar rasuflarea fugita in alte zari a fost recapatata, am plecat spre hotel prin canionul Kourtaliotiko, un drum “meandrat” (stiti deja, majoritatea dintre voi, ca-mi place sa inventez cuvinte) strajuit de stanci inalte.

Sa va mai spun ce gust grozav a avut Mythosul de la hotel? Neee, nu-i cazul. Stiti si voi.

A patra zi – boat trip Gramvousa-Balos lagoon”

Ca sa ne mai relaxam putin, ziua urmatoare am ales sa vizitam laguna Balos. Visam deja cu ochii deschisi la culoarea ireal de frumoasa a apei, asa ca am pornit dimineata pe racoare catre portul Kissamos, de unde ne-am imbarcat pe cel mai mare vapor. Sunt 2 plecari, una la ora 10,20 iar cealalta la 10,40. Gasiti amanunte aici cretandailycruises.com/cr ... px?id=5&lang=en

Nu intamplator va pomeneam de marime. La plecarea din Gramvousa catre Balos, datorita curentilor, vantului, valurilor, vasul se zgaltaie binisor, asa ca este de folos sa fie cat mai mare. Drumul a fost placut, a durat cca o ora. Sunt foarte bine organizati pe vas, gasiti aici tot ce doriti: bauturi reci ca gheata, mancare (souvlaki, sandvisuri, salate, fructe, cartofi prajiti, pizza), inghetata, umbrele de plaja pe care le puteti inchiria cu 4 euro/toata ziua. Preturile sunt acceptabile, o apa de 750 ml – 70 centi, o portie de souvlaki cu cartofi si o pizza mare – 12 euro, o cutie de suc 2 euro.

Ziua a fost grozava, ambele plaje (Gramvousa si Balos) superbe. Va sfatuiesc sa va luati incaltaminte speciala de mers in apa (pentru ca, pe alocuri sunt pietre, stanci, iar unde sunt stanci sunt si arici de mare). Sa nu va uitati echipamentul de snorkeling, sunt o multime de pesti acolo.

A cincea zi – Fodele, Psychro Cave

A fost ziua cand am pornit sa cautam 2 grei ai insulei, El Greco si Zeus, drept urmare intai am vizitat Muzeul El Greco din oraselul Fodele. Strazile din… nici nu cred ca este orasel… din sat sunt foarte inguste, sa circulati cu grija pentru ca nu stiti cand, dupa o curba, va treziti cu o masina/motocicleta chiar in fata. Cladirile albe sunt imbracate in flori si verdeata. Muzeul nu este ceva deosebit, in loc de picturi sunt panouri de sticla, luminate din spate si pictate cu capodoperele lui El Greco. Intrarea este 2 euro. Langa muzeu este o biserica bizantina cu fresce datand din secolul 11, foarte frumoasa.

Plecand de la Fodele, dupa un drum de o ora si jumatate, pe marginea prapastiilor, plin de curbe extrem de accentuate, am ajuns la Psychro cave sau Dikteon Antron, pestera unde spun legendele ca s-a nascut Zeus, in apa lacului subteran. Am lasat masina in parcarea de la taverna Dictamus si am pornit, din nou, sa urcam pe carari de munte abrupte catre pestera. Am facut cca 30 de minute (cu tot cu pauzele de “fotografii” – ca sa nu fie atat de evident ca sunt praf la conditia fizica, atunci cand oboseam ma opream sa fac poze). Puteam, daca doream, sa luam un “taxi”, care era deghizat in magarus si costa 5 euro. Cand am ajuns sus, am platit biletul si ne-am oprit sa bem un fresh de portocale – cel mai bun din viata mea (dar cred ca si efortul sustinut si-a spus cuvantul). Dupa recapatarea integritatii functionale a picioarelor, am pornit catre pestera. Prima impresie: “eu nu cobor in gaura aia neagra, pe scarile alea inguste care sunt despartite de hau de o balustrade mica”, dar, am tras aer adanc in piept, mai ales ca era racoare si am coborat. @Ariciu primul gand a fost la tine, stiu cat de mult iti plac pesterile. Frumos, frumos, stalagmite, stalactite, multi banuti aruncati in apa lacului, racoare, verdeata…. cine stie care este urmatorul cuvant? :)

Dupa ce am coborat de la pestera, am executat iar cateva portocale sub forma de suc, si iaurt grecesc inghetat cu capsuni, la taverna Dictamus. Groaznic a fost. Groaznic pentru ca nu am putut sa mancam decat o portie.

A sasea zi – Arkadia Monastery, Stavros beach, Stefanou beach, Rethimno

Cand cautam plaje superbe, pe langa cele foarte cunoscute, Balos, Falasarna, Elafonissi, Vai, am descoperit cateva mai ascunse. Printre ele este si Stefanou Beach/Seitan Limania/Portul Diavolului. Dupa ce treceti de Aeroportul Chania, pe drumul prin Chordaki ajungeti la o parcare de unde se coboara pe aceasta plaja. Nu este deloc usor coboratul, trebuie sarit din stanca in stanca. Iar urcusul este si mai greu. Insa plaja merita cu adevarat, culoarea apei este superba. Trebuie ajuns dimineata acolo, cand soarele scalda plaja in toata maretia ei. Dupa ce am trecut si de data asta testul de anduranta oferit cu marinimie de frumoasa Creta, am pornit dupa pranz spre Stavros Beach, faimoasa plaja unde a fost filmata scena dansului din filmul Zorba. Cu atat mai impresionant a fost, cu cat, inainte de a pleca in vacanta am revazut filmul. Am mancat de pranz la taverna Zorbas.

Am plecat dupa masa catre Arkadi Monastery, o frumoasa biserica bizantina, cu o istorie deosebita, cu multe flori, plina de culori. interkriti.org/visits/ret ... le/enarkadi.htm

Seara am petrecut-o in Rethimno, un orasel cochet, cam aglomerat, cu strazi inguste cu flori atarnand din “tavan”, plin de culoare, mirosuri, muzica, oameni relaxati si frumosi.

Mergand la intamplare pe stradute, dupa ce am vazut fantana Rimondi, am descoperit un restaurant minunat, Veneto, care se afla intr-o cladire istorica, cu o curte interioara superba, cu o atmosfera de calm departe de zgomotul strazii. Au si hotel veneto.gr/rethymno-restaurant.html. In restaurant lucreaza o moldoveanta de peste Prut, care ne-a povestit putin despre cladire.

A saptea zi – Elafonissi beach

Nu stiu voi cum sunteti, dar mie imi place sa las ce-i mai frumos la sfarsit. Am plecat de la hotel cat de dimineata am putut, la ora 8. Nu va dati seama, dar este o adevarata reusita, sa te trezesti la 7, si sa pornesti la drum la ora 8, dupa atatea zile de batut Creta in lung si-n lat. Eram putin cam obosita, dar cand ma gandeam ce frumusete ma asteapta imi trecea si mama ei de oboseala. Dupa ce am trecut de canionul Topolia, cu drumul foarte ingust, cu tunelul prin stanca atat cat sa incapa cel mult un autocar, am ajuns la Agia Sofia, biserica din pestera. Am executat programul cu figuri impuse, urcat, urcat si iar urcat (daca ar fi fost program liber ales, ar fi fost “mama, eu nu urc acolo”). O priveliste superba, de unde se vedea ca o panglica subtire drumul catre Elafonissi. Am continuat drumul, care mi s-a parut cel mai solicitant dintre toate, datorita atat ingustimii, lipsei parapetilor in unele locuri, aglomeratiei, cat si datorita curbelor si pantelor extrem de accentuate youtube (de la secunda 50 si la minutul 2). Si acesta a fost drumul cel mai usor. Mai exista 2 drumuri de acces, unul pe coasta youtube, iar altul, exrem de periculos offroad youtube

La sfarsit, inainte de a ajunge in parcare, este cca 1 km de drum neasfaltat, unde este bine sa pastrati o distanta considerabila in spatele masinii din fata voastra. Am vazut un parbriz spart de o piatra angrenata de o roata, sper ca era acoperit de asigurare, altfel….

Am ajuns la Elafonissi la ora 12, si cand am vazut nisipul si apa, primul meu gand a fost “Cum de exista atata frumusete pe lumea asta? ’ Am nimerit intamplator sa parcam masina exact in dreptul portiunii din stanga plajei, unde nu este atat de aglomerat. Am inchiriat umbreluta si sezlonguri cu 6 euro si am stat in Paradis pana la ora 17,30, cand am plecat spre hotel, unde am ajuns la 20,30, exact la timp sa predam masina si sa mancam cu un Mythos rece alaturi. Sa va mai spun ca am cazut la datorie cand am ajuns in camera, si ca adormisem mult inainte ca sa atinga perna capul meu?

Ultima zi am petrecut-o la plaja dimineata, apoi la taverna Galini de langa hotel, unde am mancat pentru ultima data gyros si souvlaki. Desi eram convinsa ca nu m-am ingrasat deloc, la cata miscare am facut, am constatat ca scarbele alea mici de calorii s-au jucat cu cantarul si l-au dereglat ca sa arate cu 3 kile in plus. Afurisitele!!!

In loc de incheiere, o sa va spun ca:

- a fost una dintre cele mai frumoase vacante de pana acum. Multumesc Cristi!

- lui fi’mea i-a parut rau ca am plecat, ceea ce este o premiera

- ne-am facut prieteni noi

- cretanii sunt oameni de pus la rana

- abia astept urmatoarea vara

- la control pasapoarte in aeroportul Otopeni am spus kalispera

- gasiti informatii si aici: minoa.info, cretetravel.com

---

VIZUALIZĂRI: 10168 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI