O saptamana in Creta.

TIPĂREȘTE

Creta a fost o destinatie care mi-a placut atat de mult incat am vizitat-o a doua oara. Cum nu mai suntem la varsta plajei si a scaldatului in mare, am facut o excursie- excursie, cu fiecare zi plina de obiective de vazut, in general altele decat cele vizitate cu sapte ani in urma. Am ajuns la hotel in jurul orei trei dupa amiaza si dupa ce ne-am desmeticit putin, am purces la aranjarea programului. In holul hotelului erau afisate cateva excursii si reprezentanta agentiei turistice ne-a ofertat un program si ar fi urmat sa alegem si sa ne inscriem. Aveam insa ceva experienta si stiam ca micile agentii locale, (cu evaziune sau nu, nu era treaba mea), ofereau aceleasi excursii la putin peste jumatatre de prêt iar birourile de inchiriat masini, deschise pana noaptea tarziu nu mai pridideau cu facilitatile. Despre cazare, preturi, optiuni am scris in review-ul precedent v. aici

Acum sa va scriu ce am vazut, marturie fiind pozele atasate review-ului.

Iraklion (Heraklion) numit Kandia in Evul Mediu este capitala insulei si are o populatie de cca 150000 de locuitori. El a fost fondat in anul 824 d. Hr. de catre sarazini dar la o departare de doar 5 km, orasul cetate Knossos descoperit de sir Arthur Evans are o istorie de 4000 de ani. Kandia ca si intreaga insula a trecut prin multe stapaniri: venetiana, greaca, turca, in epoca moderna fiind afiliat Greciei. Diversitatea acestor culturi a pus amprenta asupra cretanilor care se considera o natiune de sine statatoare. Venetienii au administrat Creta timp de 450 ani. Ei au construit fortificatii puternice in jurul portului cu scopul de a apara orasul de pirati. Astfel si astazi se pastreaza in perfecta stare de conservare un zid semicircular, pe alocuri lat de 40 m, sapte bastioane si o cetate, Kules. Aceste fortificatii au aparat orasul si de invazia otomana dar dupa 22 ani de asediu si multe jertfe de o parte si de alta, turcii au reusit sa-l cucereasca in 1670. Dupa o scurta perioada de autonomie, in 1913 Kandia a fost incorporata in Grecia, capatand numele de Iraklion. Orasul ca atare nu straluceste prin eleganta sau frumusete. Strazile sunt inguste, casele cu maximum doua etaje (din cauza seismelor) nu apartin unui anumit stil; mai degraba te gandesti la un oras comercial dezvoltat destul de anarhic in jurul unui port. Sunt de vizitat fantana Morosini cu apa rece adusa din munti, fortul venetian, logia, biserica sfantul Tit- ocrotitorul orasului- si Muzeul de Arheologie. Sfantul Tit, discipol al sfantului Pavel a fost primul episcop al Cretei. Moastele capului sau este pastrat in catedrala care-i poarta numele. Muzeul de arheologie in renovare de cativa ani, desi restrans la cateva sali prezinta 400 din cele mai valoroase artefacte de la Knossos, Phaestos si Gortys. Sansa a fost ca s-a permis fotografierea asa ca am putut poza din epoca minoica (1400-1600 i. Hr) fresca perfect conservata cu printul crinilor, vasele de ceramica Komares, discul cu scriere nedescifrata inca de la Phaestos, saritura peste taur, pariziana, securile duble numite labrys, zeitele cu serpi, sarcofagul de la Agia Trias dar si un bust al imparatului Traian.

. Despre siturile arheologice Knossos, Phaestos si Gortys am scris cu doi ani in urma v. aici Am ajuns la ele cu o masina inchiriata Fiat Punto, mergand pe ruta Hersonissos- Heraklion-Haghia Varvara-Gortys-Haghia Triada-Phaestos - Matala, distanta de cca 80 km. Am avut avantajul ca fiind inceput de sezon, pe deoparte temperatura era placuta si pe de alta, erau putini turisti asa ca pozele au iesit fara persoane interpuse. Knossos este unic prin ce reprezinta si prin legendele sale, dar e cam kitch ca restaurare, in timp ce celelalte doua situri sunt cu mult mai autentice. De fapt nimeni nu stie daca apartamentele reginei erau in locul citat, reconstituirea facandu-se pe baza obiectelor gasite, a imaginatiei lui Evans si nu a probelor scrise. Cred ca pentru aceste situri, importante sunt fotografiile.

Platoul Lasithi, tur-retur max. 70 km, l-am vizitat deasemeni cu masina inchiriata. Am plecat din Hersonissos, localitatea de resedinta si dupa vreo 10 km km au inceput serpentinele stranse pentru a ajunge sus. Lasithi este un platou fertil situat in muntii Dikti. Platoul este la o inaltime de 8-900 m dar varfurile muntilor care-l inconjoara ajung la 2200m si sunt vesnic acoperite de zapada. Inafara de peisajul de o frumusete rara, drumul este presarat cu manastiri si schituri modeste tupilate in stanca. Am vizitat manastirea de maicute inchinata sfintei Varvara in care biserica dateaza din sec. XI iar icoana facatoare de minuni a Fecioarei Maria, din sec. XIV. Nici nu ti-ai putea dori mai mult decat sa stai pe o banca in curtea manastirii sub o tufa de leandru, sa scrutezi linia muntilor din departare si sa asculti linistea. Drumul prinde ca intr-un inel platoul trecand prin sate cretane sarace, cu case cu un etaj in care scara exterioara nu are balustrada dar in schimb are trepte de piatra inalte de 25-30 cm. In fata caselor pe bancute stau batranele, toate si totdeauna imbracate in negru in timp ce barbatii, toti si totdeauna nerasi si mustaciosi se aduna inca de dimineata la taverna satului sa fumeze si sa bea o cafea sau poate si o rachie. Cam la mijlocul urcusului o carare duce la Pestera lui Zeus situata la 1000 m si in care se spune ca acesta a fost ascuns de mama sa Rhea ca sa nu fie devorat de tatal sau Cronos. Platoul Lasithi este interesant datorita celor 10000 de mori de vant, din care au ramas putine in functiune si a caror scop era sa irige suprafata de 10000 ha a platoului. Datorita paraielor, a ploilor si a topirii zapezilor, solul platoului Lasithi este foarte fertil si aici pot fi cultivate cereale si pomi fructiferi de negasit in restul Cretei in care cresc numai paduri de maslini. Astazi locul pitorestilor mori de vant este inlocuit de pompe care aduc pe platou apa din munti. Chiar la marginea lui, din pacate intr-o locatie superba, mi-a fost dat sa vad ceva care intineaza frumusetea peisajului. Un motel plin de reclame si banere unele scrise in limba rusa, altele in engleza, care te invita sa vizitezi muzeul Homo Sapiens, niste pietroaie pe care scria Tronul lui Zeus, o acvila amintind de "vulturul de mare cu pestele in ghiare" citate din biblie, postere, totul intr-un talmes-balmes facut sa te lase cu ochii in soare, ca sa nu zic cu gura cascata. Imaginile vorbesc. Am parasit platoul pe o alta ramura a drumului, am trecut prin alte sate arhaice, femeile imbracate in negru erau tot la porti, barbatii nerasi si mustaciosi tot la taverna, Doamne, si noi alergam sa oprim timpul in loc.

Mama Michi in Jeep-Safari. Mi-am dorit din totdeauna sa merg intr-un safari. Lei, tigri, elefanti ca in filme desi stiam précis ca in Creta inafara de capre, oi si magari, altceva nu o sa intalnesc. Intai si intai m-am informat la grecoaica din colt care vindea excursia daca crede ca voi putea face fata. Intr-o englezo-franco-greaca impecabila presarata si cu trei cuvinte romanesti m-a incurajat si convins spunandu-mi ca la cei 1.50 m ai mei inaltime neta, de varsta ce sa mai? , eram o lady foarte potrivita. A doua zi la sapte dimineata am fost dusi la locul de pornire in care erau aliniate cinci masini decapitate (adica si decapotabile si harburi in acelas timp). Traseul a fost pe sosele neasfaltate in care praful iti intra in ORL iar zdruncinaturile te ridicau ritmic de pe bancheta. Barbatu-miu mergea langa sofer si incerca sa filmeze ca la cutremur iar langa mine o englezoaica speriata isi acoperea fata cu mainile de cate ori treceam peste hartoape spunand “Oh, my God! ”. Masinile au urcat cu greu pe munte trecand prin sate amarate. Cata diferenta fata de statiunile elegante, hotelurile luxoase si iahturile de croaziera de pe litoral! . Am strabatut Creta de la nord la sud la marea Libiei, la noua statiune Tzutzuros, distanta de vreo 60 km facuta in cateva ore bune de drum. (!!!) Am vizitat niste schituri izolate in care sfintea un singur calugar si un sit arheologic cu decoperatarea abia inceputa. Conducatorul grupului era un englez stabilit in insula de unsprezece ani. Vara se ocupa de safari iar iarna era instructor de ski. Dupa vreo trei-patru ore a oprit la ruinele unei case arse, ne-a spus “ pauza de barbecue” si a inceput sa descarce din jeepul nr. 1 ladite frigorifice, o butelcuta cu o bautura alcoolizata de agrise, paine, rosii, branza, farfurii, tacamuri. Noi femeile am pregatit salata, barbatii au taiat painea, doi- trei mai exersati au atatat focul. A fost cel mai bun gratar pe care l-am mancat vreodata. Ne-am intors seara tarziu, de data asta pe sosea asfaltata si nu ne-a mai trebuit cina de la restaurant. Chiar daca am dat 52 eu/pers. pentru cateva sute de zgaltaieli a ramas o amintire frumoasa, ceva diferit de tot ce mi s-a mai intamplat. Am gasit adresa de internet a firmei organizatoare din care puteti vedea cum a fost youtube

Orasele din vestul insulei In excursia facuta cu sapte ani in urma, am stat in partea de est a insulei la Agios Nicolaus. Auzisem ca Chania, fosta capitala a insulei este deosebita asa ca acum ne-am propus s-o vizitam. Am luat tot de la grecoaica o excursie cu ghid trilingv care ne-a costat 40 eu/pers. si a cuprins vizitarea satului Foldele in care s-a nascut pictorul El Greco si in care, in biserica, sunt lucrari timpurii ale acestuia, orasul Chania si Rethymnon. Trebuie sa spun ca peste jumatate din drum este de o frumusete desavarsita avand intr-o parte marea, in cealalalta culmile muntilor.

-Chania , fosta capitala a Cretei pana in 1970, este al doilea oras ca marime din insula, cu o populatie de 60000 locuitori si aflat la o distanta de 190 de km. de Herssonisos, locul in care eram cazati. Intr-adevar este cel mai frumos oras din Creta si dintre cele mai reusite ale Greciei. Actuala Chanie (Caneea) a fost construita pe locul anticei Kedonia din actualul cartier Kastelli. Sapaturile arheologice din acest cartier atesta urme de habitat inca din neolitic. Istoria Chaniei este aceeasi cu a intregii insule: romani, sarazini, bizantini, venetieni, rand pe rand au cucerit orasul. Amprenta venetiana insa este foarte puternica pentru ca si astazi putem admira palatul guvernatorului, catedrala catolica, fortareata si zidurile cetatii; otomanii au lasat moscheia lui Hasan Pasa si baile turcesti iar evreii cartierul Ovriaki. Catedrala ortodoxa este amplasata in apropierea cartierului comercial brazdat de stradute inguste in care se face negot pe specialitati: pielarie, bijuterii, tesaturi, etc. Dealungul golfului rotund taverne si cafenele una langa alta te invita la relaxare. O eleganta rafinata usor demodata caracterizeaza intregul oras. La 36 km de Chania se deschide cel mai frumos si spectaculos defileu din Europa: cheile Samarei in care se parcurg pe jos 18 km, coborandu-se initial 1000m pe trepte, pe o lungime de numai 2 km. Recent, tinutul a fost nominalizat de Consiliul Europei ca una din cele mai salbatice si frumoase de pe vechiul continent. Ce ziceti copii? Daca nu acum cat sunteti tineri, atunci cand?

-Rethymnon al patrulea oras ca marime din Creta se afla la jumatatea drumului dintre Heraklion si Chania. Istoria sa urmeaza pasii celorlalte. A cunoscut o perioada infloritoare in epoca minoiana, a atins apogeul sub venetieni si a cunoscut declinul sub otomani. Este un amestec de modern si vechi, atractia principala fiind ca si in Chania si Heraklion, portul venetian. Dealungul cheiului se inlantuie baruri si cafenele, unele cu etaj si chelnerii nerabdatori te trag de maneca. O cladire impozanta este logia dar nu trebuie uitat nici parcul modern presarat cu statui.

Saptamana minunata de vacanta se apropia de sfarsit dar nu, am mai vizitat si Santorini, insula legenda. Pentru descrierea ei si in special pentru postarea pozelor in care predomina culorile alb si albastru si cladirile parca se pravalesc in mare, voi reveni intr-un alt review.

---

VIZUALIZĂRI: 10330 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI