Busteni - Pastel de Toamna

TIPĂREȘTE

O noua zi pentru noi in care soarele pe cer zambeste cu drag. Astazi el ne va invita la o plimbare relaxanta prin Busteniul pictat in pasteluri tomnatice.

Plimbarea noastra incepe din Cartierul Zamora, loc din care putem admira Busteniul cum sta cuminte la poalele Bucegilor pudrati in farduri de toamna. Privind de pe podul peste Prahova, deasupra Hotelui Silva identificam doua dintre semetele creste ale Bucegilor: Claia Mare si Claia Mica (Claita).

In spatele nostru, lasam potecile ce urca linistite spre culmile Zamorei. La poalele acestora se afla Castelul Cantacuzino. El a fost construit in anul 1910, apartinand printului Gheorghe Cantacuzino. In fata acestuia se afla o serie de grote, cascade si fantani arteziene. Castelul Cantacuzino a fost repus in circuitul turistic in 2010. Castelul este deschis pentru vizitare de Luni pana Duminica intre orele 10.00 -16.00.

Dupa aproximativ 5 minute de mers de pe podul ce leaga Gara Busteni de Cartierul Zamora ajungem in fata Primariei. In spatele ei se inalta impunatorul abrupt al Costilei.

Busteniul parea solitar, dar totusi plin de culoare. Probabil se fardase pentru zambetele noastre, pentru faptul ca noi doi, vroiam prin fiecare pas sa-i deslusim povestea timpului. Florile si micile insule de verde dadeau savoare locului. Parca nu ne mai deranjau nici masinile mormaind furioase pe DN. Pentru noi, conta doar faptul ca eram aici impreuna, iar soarele ne mangaia pe-amandoi prin razele sale calduroase. Iar noi … noi il rasplateam cu zambete.

Pasii nostri urmeaza calea spre Hotelul Silva. Ne placea gandul ca prin fiecare pas pe care-l faceam ne apropiam din ce in ce mai mult de Caraimanul de care, astazi, imi este atat de dor. Imi place cum acesta se piteste dupa acoperisul Hotelui Silva. Imi place sa vad cum Crucea Eroilor biruie de fiecare data si ne fura privirea admirativa. Crestele Caraimanului impun respect. Multi nu au stiut sa le respecte si din pacate, uneori, Caraimanul nu iarta …

Casutele de suveniruri insirate pe stanga si pe dreapta drumului dau o savoare rustica locului. Si ele erau pline de culori, pareau atat de vii. O incantare pentru ochii nostri cautand suveniruri traditionale.

Si ca visul nostru plin de culoare si de fantezie rurala sa fie complet ne-am oprit pentru o portie de sorici cu sare si gheata si o tuica fiarta cu boabe de piper. Cati dintre noi mai stim sa ne bucuram de povesti simple, romanesti? Sau cati dintre noi mai credem in ele?

Si-aici…e vorba despre noi doi, ai muntilor amici, sorbind o tuica si mancand sorici!

Busteniul pentru multi poate fi o simpla statiune. Poate fi un scaun la terasa, poate fi o bere desfacuta si ciocnita cu un prieten, dupa care urmeaza revenirea in orase, in birouri gri. Busteniul poate fi o statiune poluata, o statiune deloc ca cele de afara, o statiune inregistrand multe lipsuri …

Dar pentru noi, Busteniul era cadrul in care ne scriam povestea. Iar ochii nostri si simturile noastre percepeau chiar si frumosul din urat. Multi nu mai cred in povestile pe care frunzele le fosnesc prin paduri... Iarasi multi, uita sa viseze cand ochii lor se inalta spre maretia Bucegilor. Uitam sa fim vulturi, liberi in zbor…. si de aceea:

Pasesc spre cer,

Doar pasii lor,

Doi pictori alpinisti,

Prieteni de mici,

Traind un singur dor, color,

Dar, dor de munti,

Da, de culori, dor,

Pictat in nuantele sperantei lor...

Zboara spre cer,

Doar zborul lor,

2 vulturi,

Fericiti, in lumea lor, color,

Zboara si azi,

Uniti de-un singur cuib pe-o creasta,

Plutesc desupra verdelui de brazi,

Privind spre gri, spre lumea noastra...

Momentele noastre de liniste vor fi purtate de adierea vantului care ne poarta spre Manastirea Caraiman. Accesul spre aceasta se face din drumul care urca spre Hotelul Silva. Aici… fiecare clopot parca poarta o ruga spre creste. Aici, Crucea Manastirii se infrateste cu Crucea Caraimanului. Este un loc perfect in care te poti regasi, in care poti asculta povestea muntelui, povestea calugarilor din chilii…sau te poti lasa purtat spre susurul Cascadei Urlatoarea, aflata la cca 45 minute de Manastirea Caraiman …

Busteniul…imprejurimile sale…sau tot ce a ramas nealterat si inca-si mai poarta frumusetea initiala va ramane mereu o casa pentru noi …

Iar noua nu ne ramane decat sa speram ca si generatiile viitoare se vor putea bucura de frumusetea acestor locuri, la poalele Batranilor Bucegi. Totul cat timp nu vom vorbi despre o subdezvoltare durabila:

De ce cand privesc azi,

Atatea amintiri ma dor,

De ce au disparut atatia brazi?

Ucisi de oameni si topor...

Unde-i padurea din Cocora?

Unde-s crangurile de la Bolboci?

Unde-i de altdatata flora?

Cum faci ca timpul sa-l intorci?

Mi-e dor de acel verde viu,

Cand de pe culmi se vad miraje,

Nu vreau sa vad platou pustiu,

Si-n loc de jnepeni, ambalaje.

Va disparea de la poli, aurora,

Si din Bucegi atatea cabane,

Dar o sa avem umbrele Coca Cola,

Si-n loc de fragi, coji de banane.

Vom desfiinta si Crucea de pe Caraiman,

Vom face surfing pe Scropoasa,

Iar Valea Prahovei an de an,

Va avea ca simbol, Doamna in negru cu coasa.

Vom avea vanatoare din plin,

Reduceri la capre negre de sezon,

Vom bea berea aceea cu Ursul carpatin,

Si totul va fi chiar beton!

Autor: Catana Cristian-Alexandru

---

VIZUALIZĂRI: 2646 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI