De la grădinile Tuileries până la Saint Germain l, Auxerrois

TIPĂREȘTE

Piramida mea are formele celei mai vechi piramide din Egipt, în afară de asta piramida lor este din piatră și grea, simbolizează moartea, iar piramida mea este ușoară și simbolizează viața. Ming Pei

Astăzi voi continua acest tur de forță de la capătul axului istoric (cartier Defence-palat regal) și voi ajunge până la biserica Saint Germain l, Auxerrois

Data trecută am finalizat descrierea vizitei în grădinile Tuileries și am ajuns la micul arc de triumf așa cum se mai spune la Arc de Triomphe du Carrousel.

Arc de Triomphe du Carrousel

Poziția acestui arc de triumf mai mic se află între grădinile Tuileries și palatul regal. Din nou ideea lui Napoleon Bonaparte acest mic arc de triumf a fost construit pentru armata lui între anii 1807-1809. Urmărind o fotografie mai veche din acești ani am observat că în dreptul arcului de triumf se afla gardul curții interioare al palatului, lângă arc aflându-se încă o poartă. Arhitecții și sculptorii care au realizat arcul la ordinea lui Napoleon au fost Vivant Denon, Leonard Fontaine și Charles Percier. Decorul este inspirat din bătălia victorioasă de la Austerlitz, cvadriga (carul de război tras de patru cai în cazul nostru) din vârful arcului a fost adusă din Italia, iar cele două zeițe al râzboiului au sculptate în Franța și montate la stânga și drepta carului de război. Acest arc de triumf cu 3 arce și animat de caii din vârf are dimensiunile de 19 m înălțime, 23 m lâțime și 7 m adâncime. În imediata apropiere se află una din gurile de metrou care fac legătura cu complexul aflat sub pământ, inclusiv intrare la Luvru, magazine, malluri, restaurante, stațiile de metrou 1 (galben) și 7 (roz) cu numele de Palais Royale. De multe ori am schimbat metroul aici dar de fiecare dată mi-am făcut puțin timp să ies la suprafață. Ziua vizitei era una însorită și aici am avut primul impact cu acel praf gălbui din parcuri care nu lipsește nici lângă micul arc de triumf.

Musee des Arts decoratifs (muzeul de artă decorativă) se află la dreapta de la Arc de Triomphe du Carrousel văzut dinspre palatul regal. Palatul regal (palatul Luvru) de o mărime impresionantă având forma de U, acest muzeu se află în extremitatea aripii nordice (aripa Marsan). Muzeul a fost înființat în 1864 de către asociația Les Arts Decoratifs începând cu exponerea unei colecții mici. Colecțiile care se pot vedea astăzi sînt din 5 perioade: evul mediu, renaștere, art nouveau, arte deco și modern. Se vedea aici din toate aceste perioade bijuterii, mobilă, veselă, ceramică, textile, sculpturi. O taxă de intrare este de 11 euro (13 euro dacă se vizitează și Musee Nissim de Camodo aflându-se în același complex dar se dă și ghid audio) Nu am vizitat, am văzut doar clădirile din exterior.

Place du Carrousel este fosta curte interioră aparținând palatului regal, în prezent este o piață publică cu circulație rutieră deschisă (există un sens giratoriu în mijloc) și ocupă spațiul între aripile extreme ale palatului regal, micul arc de triumf și piramida de la Luvru. Circulația rutieră se realizează între Rue de Rivoli și Quai Francois de Miterrand trecând pe sub pasajele aripilor de nord și sud ale palatului. În ziua vizitei dar și după circulația era intensă, atât de intensă încât era nevoie de dirijori de trafic. Pe partea de giratoriu spre piramidă parchează dubele forțelor de intervenție. În acel moment (din prima vizită, prima zi) încă nu știam ce se va întâmpla pe Champs Elysees în câteva ore.

Fostul palat regal, actualul palat Luvru

Prima clădire construită în acest loc a avut rol de apărare atunci când în 1190 încă exista pericolul care se numea vikingi. Acolo era o cetate cu turnuri și două ziduri de apărare. De la cetate și până la palatul pe care îl vedem astăzi a curs ceva apă pe Sena în acest timp. În secolul 16 se începe transformarea cetății în palat regal renașcentist. Palatele mai mici se unesc și formează împreună un complex. În 1682 regele ludovic XIV se mută la Versailles iar clădirea va fi administrată în continuare de orașul Paris, edilii acestora au hotărât înființarea unui muzeu de artă în 1791. Muzeul s-a tot îmbogățit cu colecții, s-a mărit în anii 90 cu ajutorul fostului președinte Francois Mitterand și a ajuns muzeul Luvru de astăzi în care ori iei măcar trei zile să vizitezi ori îți iei role sau trotinetă (obligatoriu cu motor) altfel nu răzbești cu exponatele.

Complexul de astăzi are o formă de U, în interiorul acestui U tronează curtea Napoleon cu vestita piramidă, la stânga de aceasta piața Carrousel descrisă mai sus iar la dreapta fostul palat regal în care mai există o curte interioară pătrată Coeur Carree, această curte este înconjurată de aripile Pavilion Sully și Pavilion l, horloge, la stânga și la dreapta de piramidă Pavilion Richelieu și Pavilion Denon (lângă Sena) iar aripile care se întind până la grădinile Tuileries sînt Pavilion Marsan (descris mai sus) și Pavilion de Flore (tot lângă Sena). Dacă palatul are o durată de construcție de 77 ani (1202-1989) în afară de stil arhitectural renașcentist găsim și barocul neobarocul, neoclasicismul și modernismul (piramida de la Louvre)

În ziua primei vizite am făcut cunoștință cu piața Napoleon cu piramida și mulțimea de turiști, am avut primul impact vizual cu jandarmii cu mitralierele gata să tragă, francezii care stau pe jos la picnic indiferent dacă e parc sau curte regală. Am văzut persoane care ori luau masa în curtea regală interioară pătrată, ori beau șampanie sau vin. Aceste curți (Napoleon și interioară) au pavaj și nu mai este praf ca dincolo. Curtea interioară se poate accesa prin 4 pasaje boltite, una dinspre piața Napoleon, una dinspre Sena, una dinspre Rue Rivoli iar pe partea estică Rue de l, Amiral de Coligny. Sub fiecare pasaj de intrare în curte se află un cerșetor muzical. Unul cu vioara, alta cu pianul, partea fericită este că fiecare cântă foarte bine, acest fond sonor de muzică simfonică se potrivește perfect aici între aceste ziduri regale, bănuiesc că aceștia au o școală plus o ureche muzicală poate soarta nu a fost prea darnică cu ei de au ajuns aici.

Fațada estică al palatului Luvru se numește coloniada lui Perrault (Perrault, s Colonnade) iar stilul arhitectural (clasicism francez) diferă puțin de restul palatului. Pe partea cealaltă Rue de l, Amiral Coligny se vede biserica catolică Saint Germain l, Auxerrois.

Muzeul și piramida de la Luvru (Pyramide du Louvre)

Dacă președintele Francois Mitterand a avut ideea să mărească muzeul până la suprafața găsită în prezent, tot așa i-a venit ideea să facă o intrare în muzeu cum n-a văzut nimeni până acum. Forma de piramidă nu este întâmplător aleasă, multe exponate din muzeu sînt din Egiptul antic. S-a criticat amplasarea piramidei dar arhitectul chinez Ming Pei argumenta : piramida mea are formele celei mai vechi piramide din Egipt, în afară de asta piramida lor este din din piatră și grea, simbolizează moartea, iar piramida mea este ușoară și simbolizează viața. În 1989 s-a inaugurat noua față a muzeului, piramida de 21m înâlțime și câte 35 m cele 4 laturi, plus cele două mici. Pe sub piața Napoleon în afară de intrarea în muzeu există un adevărat oraș subteran, cu malluri, restaurante, magazine, săli de conferință, de studii, parcări chiar și pentru autocare, pasaje pietonale în toate direcțiile, cele două stații de metrou (1 și 7). O atracție și inevitabil veți întâlni cu ea este piramida de sticlă inversă.

Muzeul ocupă cinci nivele dar nivelul cel mai inferior constă în case de bilete (pentru cei care intră în muzeu din pasaje și de la metrou), garderobă, plus alte utilități. Următorul nivel de sub parterul palatului conține primele exponate sculpturi și artă din Franța, Egipt, Grecia, artă islamică dar și nivel cu destinație expoziții. La parter se află sculpturi, artă, antichități din Egipt, perioada romană, Grecia, Italia, Asia. La etajul 1 în afară de câteva zone cu obiecte de artă și antichități încep picturile și se termină la etajul 2. Părerea mea personală? Magnific. Mona Lisa? Prea departe, prea mulți care vor să vadă (și să se vadă lângă făcând selfie) Încă o părere personală? Supărat... pe mine... că n-am alocat destul timp. Tariful scumpit este 15 euro, programul 9.00-18.00, marți închis.

Jardin de l, Oratoire este un mic parc frumos amenajat la ieșirea din curtea interioară palatului Luvru către Rue Rivoli. Denumirea vine de la biserica protestantă (înainte biserică reformată) Temple de l, Oratoire du Louvre. Construcția barocă a început în 1621 și s-a finalizat în 1745. Se află în imediata vecinătate a palatului dincolo de Rue Rivoli. Intrarea principală se află dinspre Rue Saint Honore, fațada mi-a plăcut dar mult mai interesantă mi s-a părut partea din spate dinspre Rue Rivoli. Interiorul este foarte frumos.

Saint Germain l, Auxerrois

Așa cum am povestit mai sus ieșind la fațada estică din palatul Luvru am observat această minune arhitecturală gotic-franceză finalizată în secolul 15. Locația exactă Place du Louvre, fațada este la Rue de l, Amiral Coligny. Biserica s-a construit ca destinație biserică regală de pe vremea cănd palatul Luvru era reședința lor. Deoarece construcția a durat aproape 300 de ani nu putem vorbi de un stil arhitectural uniform iar acest lucru am observat personal. Gotic, gotic târziu, bazilică, renaștere-toate elementele le are atât în exterior cât și interior. Orga mare originală este din 1791, cea mică din 1838. La momentul vizitei era slujbă (este biserică catolică) la una din altarele secundare. Tot în Place du Louvre în clădirea superbă de lângă biserică cu un stil arhitectural asemănător se oficiază căsătorii și alte servicii celor din arondismentul 1. Vizita mea continuă de aici în direcția turnului Saint Jacques dar asta o voi face data viitoare. Rog acest video la început, mulțumesc.

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1899 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI