De la Arc de Triompfe până la Place de la Concorde

TIPĂREȘTE

Astăzi voi continua vizita începând cu descrierea Arc de Triompfe (Arcul de Triumf) și venind înapoi spre Royal Chapelle (Palatul Regal) de-a lungul axului istoric (historique axe) voi termina cu Place de la Concorde (Piața Concorde). A fost o plimbare foarte interesantă pentru mine văzând multe obiective turistice și învățând despre ele (n-am învățat atâta istorie la școală cât am învățat aici pe AFA)

În articolul de data trecută am ajuns până aici la celebra construcție Arc de Triomphe aflată în Piața Charles de Gaule sau Piața Etoile cum se mai spune dinspre Bulevardul Marceau. De fapt Place de l, Etoile este denumirea istorică în hărți le găsim ambele variante. În această piață care este și un sens giratoriu rutier imens se întâlnesc nu mai puțin de 12 bulevarde. Cele mai importante bulevarde sînt Champs Elysees și Avenue de la Grande Armee, acestea se află de-a lungul axului istoric. Celelalte 10 se numesc Friedland, Hoche, Wagram, Mac-Mahon, Carnot, Foch, Victor Hugo, Kleber, d, Iena, și Marceau. În jurul pieței mai există străzile circulare Rue de Tilsit și Rue de Presbourg care intersectează toate aceste bulevarde.

După victoria sa de la bătălia de la Austerlitz (1805) Napoleon Bonaparte (1769-1821) a dorit sa-și facă un cadou lui și armatei franceze, acesta constând într-un arc de triumf imens asemănător celui de la Roma. Doar că socotelile de acasă nu corespund întotdeauna nici lui nu i-a reușit cum și-a dorit. Nu a mai apucat să-și vadă ideea în picioare. De fapt clădirea neoclasică finalizată în 1836 a fost opera arhitectului Jean Francois Chalgrin. Clădirea de 50 m înălțime, 45 m lățime și 22 m adâncime are câte o sculptură valoroasă atât la stânga cât și la dreapta arcadei de pe ambele părți reprezentând momente glorioase din istoria armatei franceze (operele sculptorilor Rude, Cortot, Etex și Blouet). Pe partea interioară pe pereți se văd numele conducătorilor armatei de-a lungul timpului. Sub arcul de triumf se află un monument dedicat ostașilor căzuți în primul război mondial fără a le mai putea identifica. Ideea de a dedica un monument celor căzuți anonimi chiar de aici a venit din Franța și s-a răspândit în mai multe țări. Aici sub arcul de triumf monumentul se numește Mormântul Soldatului Necunoscut (Tombe du soldat inconnu). Monumentul respectiv este o placă de marmură în formă circulară la nivelul pieței în mijloc arde o flacără continuu (și probabil se stinge doar cu ocazia unor lucrări de menteneță) se află buchete de flori și coroane iar accesul turiștilor nu este permis decăt până la o anumită distanță.

Accesul turiștilor la arcul de triumf se realizează prin pasaje subterane pe sub bulevardele giratoriului rutier. Pasajul este mai deosebit decăt celalate datorită decorului interior având în vedere că de aici se va urca și pe terasa arcului oferind o panoramă al orașului Paris de la 50 m înălțime. Programul de vizitare este 10.00-23.00 vara și 10.00-22.30 iarna. Costul unui bilet este 12 euro.

Accesul se realizează cu metroul (linia 1 galben, linia 2 albastru, linia 6 verde (capăt de linie aici) trenul suburban RER A, autobuzele 73, N11, N24,92,30,31,341,22,52, N53, N153.

După vizitarea arcului de triumf am luat puțin la rând bulevardele din jur, cel mai important fiind Avenue Grande Arme de pe axul istoric. Acest bulevard se află între arcul de triumf și Porte Maillot de care mulți au auzit (aici este o autogară extern și o legătură cu aeroportul low cost Beauvais) dar poate putini știu ca în trecut a existat o poartă al orașului Porte Maillot (sau Porte de Neuilly) menționat în 1860 și bineînțeles și un zid de apărare.

Les Palais des Congres se mai află aici clădirea terminată în 1974 cu destinație de expoziții, spectacole, congrese, teatru și să nu uităm că Eurovisionul din 1978 aici s-a ținut, concurs difuzat și de televiziunea română (îmi aduc aminte de acest eveniment). Lângă clădirea imensă se află și un parc imens lângă care este altul și mai imens Parodi iar dincolo de zidul de apărare al orașului care a existat o dată și mi l-am imaginat este Jardin D, Acclimatation de 19 hectare un fel de parc/pădure/parc de distracții al orașului la care trebuie o zi întreagă sa-l vizitezi.

La stânga de Avenue Grande Armee se află bulevardul Avenue Foch. De-a lungul bulevardului se află un parc îngust dar lung cu suprafața totală de 6 hectare și care se întinde până la Porte Dauphine o altă poartă imaginară în prezent, în trecut chiar a existat poarta și zidul de apărare) din Parisul medieval. Este un parc vechi amenajat în 1854 de către Jean Alphand la dispoziția lui Napoleon.

Venind înapoi în direcția palatului regal pe bulevardul renumit după ce am servit masa la un McDonalds (prețuri la fel ca în orice alt local din acest lanț) am ajuns la locul în care în seara de 20 aprilie a avut loc un atentat terorist, un polițist omorât, un alt polițist și un turist rănit. În acel moment mă aflam în piața Concorde și am auzit focuri de armă, pe urmă gălăgia produsă de mașini, sirene, etc. Mă gândeam că puteam fi în locul turistului.

În locul faptei se afla o grămadă imensă de buchete de flori, coroane, inscripții, fotografia polițistului Xavier Jugele (a avut 37 ani), și persoane care ori stăteau pe acolo ori aduceau flori. O să atașez o poză cu locul respectiv.

Bulevardul Champs Elysees este împărțit în două, zona comercială cu magazine, restaurante, terase (despre care am povestit în articolul anterior) și o zonă de parc cu foarte multă verdeață, alei cu acel praf gălbui care nu mai iasă din încălțăminte (probabil să pară cât mai autentic de pe vremea lui Napoleon) și câteva obiective turistice.

Zona aceasta verde se întinde de la sensul giratoriu Roosevelt pâna la piața Concorde, la stânga de acesta până la Avenue Gabriel (undeva la jumătatea drumului se află Palatul Elysees) iar la dreapta după marele și micul palat până la râul Sena și strada Cours la Reine.

Pe partea stângă în afară de palatul Elysees o să observăm Teatrul Marigny de lângă bulevardul Marigny, construită de către Charles Garnier și Edouard Niemans în 1894 cu o formă rotundă și o capacitate de 311 spectatori. Mergând pănă acolo am observat programul afișat deci bilete se pot lua direct de aici sau online.

După ce am trecut de intersecția cu bulevardul Marigny am ajuns la locul unde se organizează târguri de sezon cum ar fi de Crăciun sau de Paști. La momentul vizitei nu era nimic deosebit specific (era după sărbătorile pascale), câteva tarabe de souveniruri doar. În parc se mai află două fântâni arteziene istorice prima aproape de bulevardul Marigny se numește Fontaine de la Grille du Coq din 1840 iar cealaltă mai departe Fontaine de Venus au bain tot din 1840. Lângă această fântână de remarcat este clădirea teatrului Le Theatre de la Ville și un complex de clădiri în care se află Pavilionul Gabriel construit în 1841 și studioul de televiziune Gabriel construit în 1982. Pavilionul Gabriel la început a fost o cafenea numită Morel iar mai târziu o cafenea-teatru cu numele de d, Alcazar d, Ete.

Și am ajuns la Place Concorde, despre acesta plus grădinile Tuilleries și Palatul regal voi povesti în episodul viitor. Dacă Napoleon a zis că vă veți întoarce acasă sub arcuri de triumf și eu mă pot lăuda cu acest lucru, deoarece linia de metrou 1 care duce la Porte Maillot și de unde am luat autobuzul/avionul spre casă, circulă sub acest obiectiv. Rog pe WM să atașeze, mulțumesc.

https://www.youtube.com/watch?v=iySIIi5O3W0

---

VIZUALIZĂRI: 1587 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI