Un pic din vechea Creta

TIPĂREȘTE

Dupa ce imi realizasem dorinta de a vizita satul Argyroupoli nu mai trebuia decat sa gasesc acea taverna traditionala cretana pe care o pusesem in 'pole position ' dinaintea plecarii de la hotel, pentru a-i determina pe ai mei cumnati si desigur, si pe Nina sa nu 'maraie' de atatea vizite in loc de plaja si relaxare. Asa cum am mai spus, parca nici asta nu a fost concediu daca 4 zile din 7 a sunat ceasul, iar daca vrei totusi sa te si odihnesti, atunci sa sune 4 zile dar alte 7 cel putin, sa nu-l aud! ;)

Asa ca, inainte de a parasi micul bazar de unde facusem unele cumparaturi, am intrebat doua doamne, mai in varsta unde as putea gasi o taverna mai traditionala decat cele de langa 'cataractes' (cascade, in greaca). Mi-au raspuns, dupa ce s-au consultat ca la Arhaia Lappa ar fi cel mai potrivit, mai ales ca este aproape, la un km inapoi, adica spre Rethymno, pe partea stanga. Coincidenta sau nu, acolo oprisem cand veneam catre sat si intrebasem un nene daca mergem bine, privind totodata cum bagase la rotisorul aflat in strada o bucata de carne si mai sus un berbecut, atatand totodata jarul! Deci fara probleme am ajuns si am parcat pe partea dreapta in sensul de mers unde era un fel de parcare amenajata, la modul ca in afara carosabilului pe o fasie destul de lunga se pusese niste pietris.

Am parcat si am mers catre intrarea in cladirea propriu zisa, pentru ca vazusem o terasa in dreapta si una in stanga, insa nefiind nimeni, nu stiam incotro sa o luam. ' Nenea ' tocmai iesea si recunoscandu-ma m-a intrebat daca am gasit ce cautam. I-am raspuns afirmativ adaugand ca acum ne e foame... A inceput sa rada si ne-a invitat pe terasa din dreapta. Sa stiti, ca un 'tip' ca sa zic asa, e mare lucru sa stiti sa legati cateva cuvinte in limba lor, i-am vazut foarte incantati ori de cate ori i-am abordat asa si parca am avut mai mult de castigat, chiar si cand ne-am tocmit la cumparaturi si ma vaitam ca suntem saraci ( imaste ftohi):))

Asadar in dreapta, la acel rotisor, carnea inca era prezenta, berbecutul de 'bronzase' bine iar momentul in care intram, din cuptorul aflat langa usa o doamna tocmai scotea niste vase mici, rotunde, cu musaka aburinda, deci prerogativele unei mese bune se conturau doar ca eram numai noi 4... Pai ce credeti, nu ne-am asezat bine si terasa cea mica in care intrasem mai avea o masa sau doua goale, restul se ocupasera aproape concomitent si instantaneu!

Am crezut initial, vazand masinile care parcau in acelasi timp ca cei care au intrat sunt impreuna... Gresit, erau doar clienti care venisera cu o zi inainte si stabilisera ora 13:15 ca ora de luat masa. Curand, cei care tot veneau au fost dirijati pe cealalta terasa.

Am sa ma intorc la taverna, si am sa incep cu descrierea celor doua incaperi construite si acoperite care la acel moment nu erau fofosite pentru servit masa, chiar daca in colturise aflau cateva mese gata sa-si primeasca oaspetii. Nu foarte mari, de cca 25-30 mp, destul de inalte, undeva la 3 m, cu tavan din lemn tratat, si niste candelabre simple din metal insa in ton cu mobilierul si de efect, cu trei sferturi din pereti placati cu piatra si un sfert vopsiti in culoarea alba, cu niste carpete din lana, taranesti , apoi multe vase traditionale agatate pe acestia, intr-un colt al camerei la jumatatea inaltimii un cos de nuiele in care se aflau niste ustensile arhaice, apoi cealalta camera, cam in acelasi ton dar se mai adaugau niste tablouri cu imagini vechi, pe jos ciment si cam atat. Mesele de 4 persoane, prezente in cele doua camere erau acum inlocuite cu cele de 6-8, in marea majoritate, ferestrele erau ornate cu bucatele de lemn in forma de gardulet si perdele frumos asezate, multe alte aranjamente care m-au facut sa ma simt minunat aici chiar si pentru cele cateva minute in care am intrat sa fotografiez si sa admir. Nimic care sa tradeze secolul in care ne aflam! La acest capitol insa erau in trend cu cele doua toalete aflate in spatele acestei terase, in partea stanga, cu cate o cabina de fiecare sex, iar la iesire din ele cate un lavoar mare tot din vechime, aducand cu o jumatate din adapatoarele de animale! :)

Terasa de la Arhaia Lappa, acest nume reprezentand pentru cei care nu au citit articolul despre Argyroupoli, primul nume avut de acest sat inca din secolul II, cea in care am intrat si ne-am asezat la una din mese, nu este foarte mare in ansamblu pentru ca si aici s-au respectat niste reguli, poate scrise poate nu, insa cu siguranta de bun simt, si anume pastrarea mai multor copaci batrani in cadrul acesteia pentru a asigura o umbra naturala meselor asezate la distante potrivite , cu exceptia uneia din lemn natur toate fiind albe si foarte vechi, asta neinsemnand catusi de putin ca nu fusesera conservate excelent. Deci s-a preferat prezenta naturii in detrimentul mai multor mese si clienti, desigur. Dar asta se intampla doar acolo unde exista respect pentru cei care iti trec pragul si iti doresti sa-i mai aduci la tine ….

Foarte repede o doamna draguta si zambitoare a venit, ne-a asezat pe masa cate o bucata de hartie drepunghiulara in fata fiecaruia, a adus o oliviera, si totodata 4 meniuri. Preturile foarte ok, un pic mai mici decat la noi in Rethymno, asta observand inca de la confruntarea cu felurile de mancare de la restaurantul Petrino, de pe faleza orasului.

In primul rand am intrebat daca am putea manca felul traditional al Cretei si anume Antikristo. Nici nu stiam prea bine ce inseamna, si am aflat ca de fapt sunt niste coaste de miel gatite intr-un anume fel de localnici. Doamna ne-a raspunsa ca ar trebui sa mai asteptam cam o ora pentru ca acest fel de mancare se face tinand carnea la rotisor timp de 3-4 ore … Acum am inteles ca era vorba de rotisorul pe langa care tocmai trecusem, iar mielul pe care il vazusem cand ne-am oprit si am intrebat de sat, era acelasi pe care il gasisem si la intoarcere doar ca se 'bronzase bine sub soarele Cretei ' :) !

Ei, noi nu prea ne dam in vant dupa miel, ma refer la mine si la soata mea, cumnatii ar fi vrut dar se pierdea prea mult timp daca mai asteptam asa ca ne-am hotarat, in afara celor trei beri cretane, (fara sofer) si o apa minerala (cu sofer) sa comandam dupa cum urmeaza: eu o musaka, ca tocmai o vazusem iesind din cuptor, Nina un souvlaki, iar cumnatii, daca tot nu au putut manca lamb chops Antikristo, au comandat doua portii de lamb chops normale. Am mai cerut si o portie de Saganaki, o branza pane, care arata foarte bine in pozele cu care era presarat meniul...

Berile, de data asta la sticla, ca nu aveau draft, beri cretane dupa cum scria pe etichete, au venit foarte repede (erau din partea locului, cum altfel?) reci si bune, dar parca nu aveau ceva deosebit in fata inegalabilului Mythos, iar pana sa le dam gata a sosit si mancarea. Fierbinte excelent gatita, frumos asezata in farfurie (nu va ganditi totusi la concursuri, chiar nu e cazul) si cel mai important, foarte, foarte buna! Am facut schimburi intre noi, ca erau destule feluri, asa ca am facut un clasament fiind in asentimentul tuturor : pe primul loc am pus lamb chops-ul, apoi Saganaki, urma gyros-ul de porc si musakaua mea.

Nu va ganditi ca nu era buna insa la asta am niste criterii si mai ales niste standarde foarte greu de egalat ! Intr-un clasament 'all time' cea mai buna am mancat-o in Thassos, apoi in Skyathos, urmeaza Rhodos iar pe celelalte nu le mai adaug insa peste tot in Grecia unde am fost am mancat cel putin o data, tocmai pentru a le departaja... Si acum, fara sa umblu cu dulcegarii sau mai stiu eu ce, cea mai buna musaka o face nevasta-mea! As ucide pentru ea, pe cuvant! (adica pentru musaka, evident):))

Asadar totul a fost cum nu se poate mai bun, costul a fost de 48,50 euro, adica aproape ca si la Petrino, doar ca ce a fost scump dupa parerea mea a fost painea, facuta probabil prin zona, nu stiu, dar si 2,50 euro o bucata nu prea mare. De fapt in meniu era trecuta cu 0,50 euro o felie, ceva mai groasa decat ce intelegem noi prin felie. Acum nu sunt carcotas si am sa spun ca totul a fost foarte ok, in primul rand aspectul deosebit, apoi ambianta, cu o muzica greceasca in surdina, servirea si mai ales mancarea. Desigur ca nu au lipsit niste prajiturele facute acolo si rakiul cretan, din partea casei.

A fost o experienta placuta pe care as repeta-o si ma bucur ca am putut fi primul care scrie despre Arhaia Lappa pe saitul nostru. Stiti de ce? Pentru ca pe usa de la terasa acoperita era un abtibild cu nota 4,8 de la Trip Advisor. Adica ce au ei si nu avem noi? :))

Va recomand sa nu cumva sa ratati o 'incursiune' atat in Argyroupoli cat si aici, mai ales celor care veti sta in Rethymno si chiar in Chania, pentru ca distanta, de 27 de km pentru primii si de maxim 50 pentru ceilalti, chiar este neglijabila iar efortul va fi compensat cu varf si indesat!!!

---

VIZUALIZĂRI: 1602 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI