Unde mâncăm pe Valea Oltului

TIPĂREȘTE

Plecaţi la drum doar cu micul dejun servit şi cu un traseu care în condiţiile de trafic româneşti nu poate fi aproximat cu o oarecare precizie, masa de amiază depinde de zona în care te afli în momentul în care sucurile gastrice transmit semnalul de identificare rapidă a unui restaurant pe oricare dintre sensurile de mers ale şoselei ce şerpuieşte după linia Văii Oltului.

Cum consideram că odată ce virăm la dreapta spre Brezoi posibilităţile de ne linişti foamea scad, am hotărât să încercăm preparatele gătite de bucătarul restaurantului din incinta Motelului Lotru.

Cum loc de parcare în faţa terasei era dar linia continuă a drumului ne transforma în contravenienţi în cazul încălcării ei, am lăsat autoturismul în parcarea Petrom şi ne-am îndreptat spre locul ales.

Deşi restaurantul are terasă, în condiţiile de trafic românesc ale unei sărbători naţionale precum a fost cea din 15 august, papilele gustative nu vor degusta doar bunătatea produselor aduse ci şi o cantitate suficientă de gaze de eşapament, motiv pentru care am ales o masă din interiorul restaurantului.

Nu foarte arătos, cu feţe de masă a căror scrobeală – dacă exista – data de luni bune, interiorul nu a avut darul să ne dezamăgească. Zic că ăsta e un lucru bun pentru o unitate aşezată pe marginea drumului.

Cu un meniu nu foarte diversificat, lista din care puteai alege hrana se etala pe vreo două pagini. Ciorbe, feluri doi, desert, băuturi, gustări calde, preparate din peşte, salate. Aveai ceva timp de aşteptat până ţi se lua comanda...

Mi-a atras pofta ciorba de fasole cu ciolan şi medalion de porc cu ciuperci, iar Adriana a comandat ciorbă de legume şi tochitură cu mămăliguţă.

Ca o surpriză plăcută, am fost întrebaţi - de unul din cei doar doi chelneri ce făceau sport adevărat prin restaurant de la o masă la alta - dacă dorim chifle, nu ne-au fost îndesate pe gât şi pe nota de plată.

Cu un ochi critic pentru a detalia membrilor AFA oportunitatea sau recomandarea servirii mesei în acest loc, observ că nu există pe toate mesele condimente (sare, piper, ulei şi oţet) şi scobitori.

Nu mai am ce critica în momentul în care ciorba aburindă este aşezată în faţa mea. Fidel primului impuls, învârt o dată lingura în bol şi pofta de mâncare îmi creşte instant în momentul în care observ că printre boabele de fasole se află ciolan adevărat şi nu costiţă sau ciolan presat. Şi, în plus, mi s-a adus la cerere, şi ceapă roşie. Fără de care ciorba de fasole nu se poate mânca...

Atâta doar că gustul ciorbei este dat de mărar. Am trecut munţii, iar ingredientul îmi certifică asta...

Porţiile sunt generoase ca şi cantitate. La fel cum apreciativ vorbesc şi în ceea ce priveşte calitatea.

Peste tochitura cu mămăliguţă trona un ou făcut ochi şi brânză sărată iar medalionul de porc era aşezat pe două felii de pâine îmbibate cu sucul scurs în procesul de gătire. Avea un gust de şi acum îmi ling buzele!

Deşi clasificat la doar 2 stele, recomand acest restaurant dacă nu sunteţi pretenţioşi şi, mai ales, dacă doriţi să mâncaţi ceva bun.

Preţurile nu sar calul – din contră, pot spune că am fost surprins plăcut -, mâncarea este bună iar porţiile generoase. Se poate plăti atât cash cât şi cu cardul.

Recomand cu încredere restaurantul!

---

VIZUALIZĂRI: 7779 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI