Un festin culinar ieftin la Mehana Achevata (Ачевата механа) din centrul vechi al oraşului Lovech

TIPĂREȘTE

Deunăzi, citind un articol despre un restaurant bulgăresc în care se menţiona un fel de mâncare tradiţonală pe nume saci, mi-am amintit imediat că în Lovech, în vacanţa de 15 august am gustat această specialitate. De fapt, am mâncat atât de bine plătind destul de puţin la una dintre mehanele (tavernele) din cartierul Varosha, centrul istoric al oraşului, încât titlul ales nu e deloc la întâmplare. E vorba de Mehana Achevata (Ачевата механа) situată pe strada Hristo Ivanov-Golemia, nr. 55, uliţă ce urcă la cetatea Hisarya şi monumentul dedicat lui Vasil Levski, stradă pe care treci dacă vrei să ajungi la Muzeul Vasil Levski sau Muzeul de Etnografie printre clădiri vechi, cu stil, din perioada Renaşterii Bulgare. Atmosfera din acea zonă protejată, cu arhitectură de demult, cu străduţe strâmte şi încâlcite, cu case din lemn şi piatră căţărate pe panta dealului te conduce într-o lume cu aspect medieval, atât de plină de farmec. Vizavi se află o altă mehana renumită în Lovech: mehana Varosha (Механа Вароша), însă noi şi prietenii noştri primiserăm recomandări şi o invitaţie călduroasă să-i trecem pragul primeia chiar de la patronii ei care erau şi proprietarii pensiunii în care am stat în Lovech, cu acelaşi nume: Achevata Kusha Guest House, despre care am povestit aici: vezi impresii, situată ceva mai departe, pe lângă vechea baie turcească Deli Hammam.

Trebuie să recunoaştem că la vecinii noştri bulgari se mănâncă destul de bine la preţuri modice în comparaţie cu multe locuri de pe la noi. Îmi propusesem să scriu câteva cuvinte despre această mehana, dar n-am mai apucat luându-mă cu altele sau, pur şi simplu, din lipsă de timp.

Aşadar, deşi o ochiserăm încă din prima zi, abia în ziua următoare a minivacanţei, după ce până la amiază deja cutreieraserăm pe la mănăstirea Troyan şi sătucul Staro Stefanovo, ne-am întors la bază, în Lovech special să luăm masa la Mehana Achevata (Ачевата механа). Aceasta funcţionează într-o clădire veche, dar frumos restaurată, cu grădină, situată într-o curte în care dai după ce deschizi o poartă grea din lemn. Desigur, în grădină erau dispuse şi mese pentru clienţi, la una dintre ele preferând să ne aşezăm şi noi, dată fiind vremea bună ce ne-ndemna la stat la aer. La o privire mai atentă de jur-împrejur îţi dai seama că totul a fost reconstruit cu simţ de răspundere: casa decorată rustic, mobilierul în aceeaşi notă, acoperişul din solzi de piatră aşa încât să se respecte deja stilul tradiţional consacrat ce predomină în zonă. Clădirea, încinsă cu brâu solid din piatră, este dispusă pe două laturi în stânga şi în faţă de cum intri pe poartă, are etaj, în aripa frontală găsindu-se bucătăria şi barul, grupurile sanitare. Deasupra bucătăriei, la etaj mesele sunt aranjate şi într-un pridvor bine pus în evidenţă de nişte picturi murale înfăţişând figuri de bărbaţi şi femei îmbrăcaţi în straie ţărăneşti. Peste tot ghivecele de flori sau florile din grădină încadrau un tablou reuşit al localului.

Am regăsit-o printre fetele ce serveau la mese şi pe Hristina, gazda noastră, semn că şi patronii pot munci cot la cot cu angajaţii. Ne-a recunoscut şi bucuroasă că i-am trecut pragul a venit şi am socializat un pic, în ciuda faptului că nu ne prea înţelegeam, ea nepreadescurcându-se în engleză, noi în bulgară deloc, sau cum ar zice turcul, yok.

Cum foamea ne dădea târcoale de câteva ore bune, ne-am hotărât să comandăm mai întâi ciorbă, până când renumiţii saci (сач) ar fi fost gata. Sacii au fost comandaţi de către noi din carne de pui, aşa cum văzuserăm la nişte vecini din stânga care se înfruptau de zor cu ei, de când ne aşezaserăm la masă. Tot privind într-acolo, pofta devenea uriaşă, căci ne cam rămăseseră ochii la ei. Prietenii noştri au dorit ca sacii lor să fie din carne de porc, pentru diversitate. Ca să ne mai potolim un pic foamea, am ales, ca de obicei, ciorbe diferite, noi, fetele, de pui, băieţii, de burtă alături de lipiile cu usturoi (пърленка) . Porţii generoase ne-au fost servite în castroane de lut, gustul impecabil. Dealtfel, toată vesela, inclusiv scrumierele, olivierele era din cea tradiţională, din pământ ars pictat cu motive de gen. Eu şi soţul meu obişnuim să facem, la un moment dat, “schimb de experienţă”, inversând felurile de mâncare comandate, în ideea ca fiecare să guste şi din cealaltă mâncare, mai mult din curiozitate. Şi de data aceasta am făcut la fel, soţul meu arătându-se supermulţumit de ciorba mea de pui, eu nu chiar în aceeaşi măsură de cea de burtă. Recunoscusem făina pe post de “agent de îngroşare”, dar cu smântână, oţet şi ardei iute, totul a decurs minunat.

După ceva timp, absolut necesar preparării, sacii ne-au fost prezentaţi în vasele de fontă în care “zăcuseră” îndelung la cuptor şi erau o adevărată încântare pentru toate papilele gustative din lume, credeţi-mă: bucăţele de carne de pui/porc cu legume de toate soiurile, întrepătrunse încet la cuptor, până ce aromele se împrumută într-o armonie perfectă. Ce să mai, curcubeu pe cerul gurii! Predominau ciupercile şi ardeii kapia iar deasupra câte o felie de lămâie şi câteva şuviţe de ardei verde crud întregeau o gamă de culori bine ticluită. Ba mai mult, cei din carne de pui aveau şi moţuri din felii de roşii proaspete. Delicioasa specialitate merită a fi gustată şi din mai multe feluri de carne şi merită încercată şi în alt restaurant din Bulgaria, deşi reţeta poate fi asemănătoare, rezultatele pot fi diferite. Ne-am felicitat că nu comandaserăm porţie pentru două persoane deoarece abia am putut s-o dovedim şi pe aceea care părea uriaşă. De băut, la început băieţii şi-au făcut curaj cu o băutură tare, un soi de ţuică de pe la noi, apoi toată lumea a preferat bere. S-a consumat Kamenitza care revenise la o etichetă veche, nostalgică, mai mult pentru o imagine retro şi Zagorka, cealaltă “blondă” faimoasă a Bulgariei.

La final ne-am delectat cu câte o felie de tort din cel “al casei”, aşa cum îl regăsisem în menu.

Să vă spun că totul a fost savuros, că ne-au plăcut în mod deosebit sacii al căror gust încercat pentru prima oară ne-a dat gata, că ne-am simţit bine într-o ambianţă încântătoare ar fi inutil, pentru că, probabil, v-aţi dat seama că masa luată la această mehana a fost o reuşită din toate punctele de vedere. La final, nota de plată a fost şi mai plăcută (43 leva) când ne-am dat seama că era cam pe la două treimi din cea din ziua precedentă de la Ego din Veliko Târnovo, cam piperată, ce-i drept, deşi nu prea diferită ca şi consistenţă.

Dacă veţi ajunge cumva prin zona Lovech, nu ezitaţi să vizitaţi un pic oraşul de pe râul Osam care-ţi intră imediat la suflet şi rezervaţi-vă un răgaz numai bun pentru o masă luată la Achevata Mehana, în centrul istoric al urbei, ce poate deveni în orice moment un răsfăţ culinar, convingeţi-vă singuri de acest lucru! Eu o recomand!

Vă rog ataşaţi următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4873 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI