GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Restaurant Prietenia - Giurgiu
Când povesteam despre plimbarea noastră de O zi la Turtucaia menționam că Turtucaia este un orășel liniștit, aproape pustiu și parcă trist. Aproape pustiu pentru că rar întâlneam câte un om (și acela dificil de abordat pentru că el nu știa engleză și nici română, iar noi nu știam bulgară). Parcă trist pentru că lipsea cu desăvârșire animația unei zile de duminică, cea cu care suntem atât de obișnuiți. Personal, mi-a părut și mai trist atunci când - flămânzind - nu am descoperit nici un restaurant sau terasă la care să ne oprim pentru a mânca ceva. Totul era închis și fără vreo mișcare prin preajmă.
Încredințați că în Bulgaria restaurantele oferă mâncare bună și nu prea scumpă, deși în vizită de numai o zi, plecaserăm de acasă cu gândul la o kavarma sau la o kiufta cu garniturile aferente și nu aveam în portbagaj decât un pachețel de biscuiți și o ciocolată. Vizitând ba una, ba alta, bucuroși de vremea bună și atrași de ceea ce vedeam, am răbdat de foame mai toată ziua fără a o resimți. Când toate obiectivele de vizitat au fost bifate, în căutare de hrană, am decis să ne retragem mai devreme la Ruse. Plini de speranțe, am intrat în oraș încercând să găsim ceva cat mai aproape de port, de malul Dunării, de punctul de trecere a frontirei, dar…, nimic. Căutarea a fost zadarnică, iar foamea noastră creștea cu fiecare kilometru parcurs.
Internetul care fusese solicitat pentru a ne furniza adrese de restaurante în Ruse nu ne-a dat nici un răspuns. Mă consolasem cu gândul că până acasă, la București, nu mai aveam decât vreo oră și ceva cu tot cu așteptarea de la frontieră și știam că oricât ți-ar fi de foame, n-ai cum să sucombezi într-un interval de timp atât de scurt.
La Giurgiu, pe Șoseaua Prieteniei, nr. 3, puțin după intrarea în țară, soțul meu îmi spune deodată: "Uite, Motel Prietenia! Are restaurant cu terasă. Poate ne dau ceva!" Am oprit în fața terasei pe care lucrătorii restaurantului stăteau la taclale neavând nici un client în acel moment. Nu obișnuim să luăm masa în locuri fără dever pentru că - se știe - numărul mare de consumatori este indicatorul principal atunci când te hotărăști să intri undeva, într-un local necunoscut. Înseamnă că prețurile sunt acceptabile, că preparatele sunt proaspete și bine pregătite, înseamnă… totul. Cu toate astea, pentru că foamea ne dădea ghes, am intrat. Instantaneu, vorbăreții lucrători s-au făcut nevăzuți, iar noi am fost întâmpinați cu zâmbete și meniuri de o tânără ospătăriță.
Pentru că soțul meu este fumător, dar și pentru că vremea era frumoasă, iar mica grădină din fața restaurantului ne îmbia la aer și la verdeață, ne-am așezat la o masă pe terasă. Copertina roșie învăluia toată terasa într-o lumină roz, de trandafir abia înflorit, iar noi - singurii clienți - răsfățații restaurantului în acel moment, savuram primul pahar cu bere răcoroasă, fără alcool. Televizorul funcționa, iar în așteptarea preparatelor comandate, interesat de rezultatul meciului de tenis din finala de la Roma (disputată între Simona Halep și Elina Svitolina), soțul meu butona telecomanda.
Curând, a sosit și mult căutata, mult sperata și mult așteptata mâncare. Eu am solicitat o porție de somon la grătar cu cartofi natur și lămâie, iar soțul meu o porție de șalău pane cu cartofi țărănești și mujdei de usturoi. Toate acestea au fost udate cu bere Golden Brau, bineînțeles fără alcool pentru că încă mai aveam de condus până acasă.
Porțiile au fost mari, atât de mari încât nici unul dintre noi, chiar dacă eram nemâncați de multe ore, n-am reușit să terminăm ceea ce ni s-a adus. Restul - cam jumătate din fiecare porție - a fost luat acasă, bine ambalat în casolete. Pentru că îmi plac papanașii și pentru că îi încerc mai peste tot pe unde îi găsesc, nici papanașii de la Restaurant Prietenia - Giurgiu nu mi-au scăpat. Am comandat o porție (soțul meu nu se dă în vânt după așa ceva). Trebuie să spun că deși moderați ca dimensiuni și preț, deși preparați dintr-un aluat gustos, papanașii de la Restaurant Prietenia - Giurgiu nu au excelat. În loc de dulceață aveau un gem obișnuit, iar smântâna nu era de cea mai bună calitate. Despre prezentare - aspect care de cele mai multe ori dă față preparatului - nu am nici un cuvânt de laudă.
Prețuri? Unele sunt exagerat de mari, altele potrivite, iar altele modeste. Am pozat câteva file din meniu și voi atașa imaginile pentru a vă face o idee cât mai aproape de adevăr. Cât despre ceea ce am consumat noi, iată: somon la grătar - 42,50 porția de 250 g, cartofi natur - 7 lei/porția, lămâie - 2 lei/100 g, șalău pane - 20 lei/porția de 250 g, cartofi țărănești - 7 lei/porția, mujdei de usturoi - 2 lei/porția, mămăligă - 3 lei/porția, chiflă - 1 leu/buc., papanași cu dulceață sau gem - 10 lei/porția, bere Golden Brau fără alcool - 5 lei/ sticla de 0,5 l.
Serviciul a fost prompt, fapt justificat și prin aceea că eram singurii clienți în acel moment. Am remarcat amabilitatea ospătăriței care ne-a servit, precum și curățenia care domnea atât pe terasă cât și în sala mare a restaurantului.
Am achitat cash deoarece - din nu știu ce motive - plata cu cardul nu se putea face în acel moment.
Concluzii
Deși ne-am simțit bine, practic restaurantul funcționând atunci numai pentru noi, nu știu dacă vom merge vreodată acolo special pentru a servi masa. Dar dacă în treacăt fiind foamea ne va răzbi din nou, cu sigurață ne vom aminti de Restaurant Prietenia - Giurgiu.
Pentru cei aflați în tranzit către meleaguri mai îndepărtate, menționez că Restaurant Prietenia - Giurgiu deservește un motel care oferă camere și apartamente pentru odihna de noapte. Despre serviciile acestuia nu pot spune nimic pentru că nu am fost cazați acolo. Pot spune doar că motelul este cotat la 3 stele. Cât despre prețuri, ele se pot vedea pe panoul din ultima imagine atașată.
Trimis de iulianic in 22.05.18 19:19:00
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GIURGIU.
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@iulianic: Am locuit și am servit masa la Motel Prietenia în 2015. Am ales o cazare în Giurgiu deoarece nu am vrut să fac drumul spre Grecia dintr-o bucată, nici din două ci din trei (având în vedere că există probleme medicale în familie) Așa că Motel Prietenia care era și în drum era ideal pentru noi.
Ca și bonus (pentru mine) am vizitat și localitatea.
Despre cazare și masă am scris atunci cred vreo 10 rânduri fără poze nu meritam să fie publicat reviewul dar totuși s-a publicat.
Îmi aduc aminte că am avut condiții bune de cazare și am servit masa de 2 ori, cina și micul dejun, prețurile au fost medii, mesele au fost bune și suficiente.
Mă bucur să aud că și acum se poate servi masa destul de ok, și eu zic că pentru cei în tranzit este bun acest loc atât pentru masă cât și pentru cazare.
În final mă bucur că am depășit cu acest ecou cele 10 rânduri scrise atunci...
Așa cum l-ați descris, restaurantul este bun și de ținut minte adresa.
Tot în zonă, chiar pe malul Dunării, lângă gara fluvială este restaurantul cu terasă „Perla” care este foarte bun și unde am fost de câteva ori. Borșul cu pește și crap în saramură sunt delicioase. Se poate rezerva o masă și telefonic.
Dar mai sunt și ghinioane.
- odată, se pregătea restaurantul pentru o nuntă și nu primea clienți așa că am mâncat ce aveam în portbagaj și în față, vedeam acel turn de televiziune de la vecini.
- înainte de anul 1989 am fost acolo să mâncăm un pește și nu aveau, deși Dunărea bătea cu valul în zidul restaurantului.
@AZE: Într-adevăr, cam sărăcuțe texte s-au scris despre Motel Prietenia din Giurgiu. Nu mi-a luat prea mult timp să le citesc pe toate, dar nici nu m-au convins în vreun fel. Unii spun că Motel Prietenia din Giurgiu este de recomandat pentru o noapte de tranzit, alții că nici măcar pentru atât. Eu nu știu cum este în motel. N-am fost cazată acolo și nici nu cred că voi fi vreodată. Granița cu Bulgaria fiind doar la o oră distanță de București... nu se pune problema.
Ca loc pentru servit masa, restaurantul motelului cred că merită. Acolo, pe terasă, am remarcat și noi zgomotul unui tren și al câtorva mașini grele. Când servești masa... ești deranjat și nu prea, dar când vrei să dormi..., cred că se schimbă situația.
Deși am spus că nu mă voi referi la motel, îmi permit încă o completare. Nu cred că e indicat a dormi cu geamul deschis dacă nu există plasă contra insectelor. Pe terasă, eu am fost atacată de un țânțar. Și era ziuă. Apropierea de Dunăre înseamnă și țânțari.
@Mihai18: Cunoaștem Restaurantul Perla din Giurgiu. Se află chiar pe malul Dunării, aproape de gara fluvială. Am fost de câteva ori acolo și credem că este cel mai bun restaurant din port. Despre Restaurant Perla - o perlă în Portul Giurgiu am scris acum câțiva ani. Nu știu cum mai strau lucrurile acum, dar sunt sigură că întotdeauna, peste tot, fie că vorbim despre restaurante, despre hoteluri sau chiar despre obiective turistice, părerile pot fi împărțite pentru că și oamenii sunt diferiți în dorințe, așteptări, aprecieri.
Treaba cu gramajul la pește - diferența cam mare între crud și preparat - este o poveste veche pe care am trăit-o și noi. De asemenea, faptul că nu găsești pește la mal de Dunăre. Am fost o dată la Giurgiu special pentru o masă de pește. Am oprit la restaurantul cu terasă al unui hotel situat undeva la intrare în oraș. Nu aveau decât mici și fripturi de porc. Așa am ajuns din nou la Restaurant Perla din port. Dar, nici acolo nu poți fi sigur că peștele sare pe farfuria ta direct din Dunăre și nu a făcut un ocol pe la vreun supermarket. Cred că cel mai adevărat pește se mănâncă în Deltă.
@iulianic: Sâmbăta trecută am mâncat la restaurantul Perla din Giurgiu. Am fost un grup mare, de 35 de persoane. Chiar dacă servirea a fost un pic greoaie, am pus acest mic inconvenient pe seama aglomeraţiei din restaurant şi am fost mulţumiţi de calitatea preparatelor şi de preţuri. Mi-a plăcut tot ce-am mâncat, icrele, saramura de crap, tortul de ciocolată iar soţul meu mi-a spus că şi borşul de peşte a fost delicios. Am mâncat în interiorul restaurantului dar am admirat Dunărea, printre picături de ploaie, de pe terasă. Teiul uriaş şi trandafirii din preajma restaurantului miroseau minunat, a început de vară, de vacanţă, chiar dacă cerul era înnorat.
Deci, despre Perla numai de bine... Vacanţe frumoase îţi doresc!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2023 [Restaurant La Ponton / Albatrosul Dunării] La malul Dunării, La Ponton — scris în 18.06.23 de Floria din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2023 [Restaurant La Ponton / Albatrosul Dunării] Dezamăgit — scris în 08.05.23 de ux129003 din BUCURESTI - nu recomandă
- Mar.2022 [Restaurant La Ponton / Albatrosul Dunării] Doar numele a rămas de „La Ponton” — scris în 19.07.22 de robert din BUCURESTI - nu recomandă
- Sep.2021 [Restaurant Perla] Experienta extrem de neplacuta — scris în 05.09.21 de monica1977 din GIURGIU - nu recomandă
- Jun.2015 [Restaurant domeniul Greaca Resort [Greaca]] Daca nu-i Grecia e Greaca! — scris în 08.06.15 de gotty din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2014 [Restaurant-tavernă La Grecu (ex Casa Romanească)] Taverna La Grecu din Orasul Giurgiu, Str. Nicolae Balanescu nr. 2 — scris în 19.11.14 de ady35 din BAIA MARE - RECOMANDĂ
- Sep.2014 [Restaurant Perla] Restaurantul Perla Giurgiu - Un restaurant cu o vedere superba la Dunare langa o zona de cosmar — scris în 11.09.14 de ionescu68 din BUCURESTI - nu recomandă