La Pintea cel haiduc, viteaz sau cum vreți voi, se mănâncă bine și ieftin

TIPĂREȘTE

Ce v-ar încânta mai mult: pasta de jumări însoțită de o ceapă cu sare, slăninuța cu ceapă, paste cu slănină și brânzică de oaie, păstrăvul tăvălit prin mălai și rumenit în untdelemn încins, jumări cu ceapă, pâinică de casă prăjită și unsă cu untură peste care se așează ceapa tăiată mărunțel sau niște cârnați făcuți în bucătăria lui Pintea? ... Îs bune toate, jur că da

În curtea haiducului ne-am răsfățat și la propriu și la figurat. Spațiu cât cuprinde, desupra peștilor jucăuși, printre flori, roți de căruță, sub sălcii pensionare și mustăcioase, într-un decor de poveste am ocupat o masă mare în prima zi, fiecare dintre noi a stat pe câte o bancă.

Totul se dezinfecta, turiști erau doar câțiva, aglomerația mare era la Păstrăvăria Alex, de altfel toată lumea poposește acolo, iar pe AFA sunt doar articole despre acel loc:(

Pentru cei care ajung în satul Mara și doresc o mâncărică bună la prețuri decente, eu recomand cu drag pensiunea-păstrăvărie Pintea Hainducu’.

Parcarea de la marginea șoselei este destul de mare dar există loc suficient și în curtea pensiunii. Despre cazarea la Pintea am povestit deja - vezi impresii, noi am fost foarte încântați, mai ales că n-aveam așteptări stelare ci… rurale :D

Terasa de lângă bazinul cu păstrăvi este accesibilă trecând pe sub poarta maramureșeană (Pintea are două porți, una pentru pensiune, alta pentru cârciumioară), apoi pe un podeț arcuit peste apă.

Podul acesta mititel are și el câteva măsuțe și scăunele, ingenioasă idee cocoțarea asta pentru relaxare.

În fața restaurantului sunt mese și bănci, distanțate toate, așezate pe iarbă sau pe ciment, acestea nu au acoperiș, unele sunt adăpostite de umbrele.

În stânga restaurantului, pe o alee lungă se ajunge la o altă terasă, aceasta e acoperită, e un foișor foarte mare în care vă puteți relaxa, distanța sau petrece, în funcție de vremuri.

Restaurantul păstrăvăriei nu este foarte mare, să aibă vreo 70 de locuri, e decorat foarte frumos, mobilierul este din lemn de calitate, pardoseala e acoperită cu gresie, pereții sunt împopoțonați bine cu țărănisme locale, adorabile.

Barul este amenajat la recepție, era bine aprovizionat din câte am văzut eu în luna septembrie. În spatele pensiunii, cu ieșire de la bar, este o altă terasă micuță, se poate mânca/savura ceva și acolo. Noi o preferam pentru MD.

Toaletele erau foarte curate, miroseau frumos, aveau dezinfectant și consumabile.

Wi-fi funcționa binișor, Telekom are semnal slab (spre deloc) în zonă și am fost nevoiți să „intrăm în conexiune” cu haiducul Pintea.

În interior exista și un tv cocoțat, se putea asculta și muzică dar noi am preferat liniștea, într-o seară am fost singurii clienți, parcă am fi închiriat restaurantul doar pentru noi. Ei, nu-i nimic romantic să ai un restaurant doar pentru tine în vremurile astea, e doar ceva trist d. p. m. d. v. dar asta-i situația, om scăpa noi cu bine și din necazul acesta, trebuie să gândim pozitiv.

Meniul este ofertant, prețurile sunt prietenoase, porțiile sunt îndestulătoare. Nu-s exagerat de multe preparate în meniu dar suficiente încât să te pună în dificultatea de a alege ceva, de frică să nu ratezi vreun alt preparat deosebit. Noi am ratat destule, n-am avut cum să gustăm din tot și toate.

Micul Dejun îl comandam dimi, din meniu, după ce savuram cafeaua excelentă pe micuța terasă din spatele lui Pintea.

Ofertele variau între 14 – 25 lei/persoană, 10 lei pentru juniori, aveam vreo șase variante la dispoziție, care mai de care atrăgătoare dar puteam să comandăm și altceva, nu era nicio problemă dacă doream un gulaș la MD.

Sincer, preferatele mele au fost macaroanele cu brânză și jumări din slănină afumată, erau sățioase, brânza îmbrățișa pastele și jumările completau gustul divin, contopirea era perfectă, n-am mâncat niciodată așa ceva, mie nu mi-a trecut prin cap să-ncerc să gătesc pastele în acest fel.

Drept să spun sunt cam supărată pe mine, am mâncat pasta de jumări și am uitat să fac poză, am mâncat pâine unsă cu untură și când am văzut farfuria goală mi-am dat seama că n-am pozat untura, la păstrăv aveam telefonul descărcat și m-am rugat de domnul soț să-mi împrumute telefonul lui pentru o amărâtă de poză. De dragul mâncării uitam de poze, uitam de nota de plată, am venit cu două kg mai grasă de acolo, iar m-am supărat pe mine.

Vinul casei Pintea costa 7 lei/paharul, era foarte bun, l-am savurat cu plăcere. Icrele comandate într-o seară alături de pâinica prăjită au fost o minunăție, „m-am bătut” cu soțul pe ele.

Pentru cei care n-au timp de poze, am să scriu câteva prețuri din meniul haiducului:

Sortimentele de bere erau destule, costau între 4 – 6 lei una, horinca 7 lei/50 ml, Chivas 12 lei 50ml, coniacul între 6 – 8 lei, păstrăvul abia pescuit și ucis costa 8 lei/100 gr, un platou haiducesc avea 700 grame de cărnuri și costa 36 lei, ciorbițele 10 – 16 lei/ porția, salata 6 lei, ceafa de porc 8 lei/100 gr, papanașii erau uriași (și gustoși spune soțul), au costat 15 lei două guguloaie arătoase scăldate-n smântână și-n dulceață haiducească.

Noi am achitat, pardon… el a achitat :D, numai cu cardul, ambele cine și-un prânz au costat până-ntr-o sută de lei de fiecare dată, cu tot cu băuturi, iar pentru MD în jur de 40 lei/două persoane/zi cu tot cu cafeluțe/ceaiuri.

Cadrul natural e verde, mesele „aruncate” prin curte oferă o imagine plăcută, înconjurat de obiecte decorative maramureșene și nu numai, interiorul este adorabil, e vesel și este o reală plăcere să stai la un pahar de vorbă savurând jumări, slănină sau untură cu ceva „care face și măicuțele să plângă” :D

Relaxarea a fost maximă, noi ne-am simțit excelent, angajații erau tineri, voioși, volubili, respectoși, toate acestea au contribuit la buna noastră dispoziție.

Alegeri savuroase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 1010 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI