Un restaurant foarte bun

TIPĂREȘTE

  Deja cazați la Hotelul Studio, în timp ce Nina aranja bagajele, am coborât până la Iliev, recepționerul cu care vorbisem atâta pe mail. Am rwzolbat întâi problema cu tortul  unul mare, de ciocolată, personalizat pentru care am plătit 25 € la care am mai adăugat 10 si l-am rugat să ni-l aducă seara, când ne întoarcem, pe terasă. Apoi am întrebat de o recomandare pentru luat masa si răspunsul a fost restaurant Shtastliveca. Am mulțumit și am spus că acolo ne vom duce seara, la care tipul mi-a zis că nu prea crede că voi găsi masă daca nu am rezervare. A, păi daca tot suntem noi prieteni  nu ne rezolvi tu, nu știi tu pe nimeni acolo?

 A sunat, a vorbit cu Irina, m-a întrebat dacă ne convine ora 20 si a rezolvat. Băiat descurcăret! 😀 Am mers in cameră, am facut jonctiunea cu cumnații, i-am anunțat că am rezolvat cu masa și timp liber până la orele 18:30 când am ieșit în oraș. Vreo 350 de metri pe străduța unde era hotelul, apoi am intrat intr-o strada principală, ni se spusese că putem lua autobuzul o stație insă nu am fost tentați, așa că ne-am continuat plimbarea? colindând magazinele, multe afaceri locale cu imbrăcăminte, încălțăminte, branduri cunoscute si multe kitch-uri, ca peste tot in Europa, doar in alta parte a globului, însă totul făcut în așa fel încât să nu știi când trece timpul...

 La fără 10 am ajuns in fața restaurantului, alăturat altora insă cu o mare firmă atârnată deasupra intrării, intrare ce mi s-a părut strâmtă, pentru că imediat ce-i călcai pragul  dădeai intr-o masă unde erau trei hostese. In cazul nostru am spus numele si dupa verificarea unor tabele la acea masă una dintre fete ne-a condus la o masă, a doua dinspre ferestrele de la intrare  aproape în mijlocul salonului. Restaurantul frumos, destul de mare, intr-o parte cu o scară care cobora intr-un alt salon, dar ceea ce-l recomanda erau cele două terase de pe spate care aveau o superpriveliste in spatele orasului, vedere dată si de faptul că toate clădirile de pe b-dul Stefan Stambolov, partea dreaptă cu numere fără soț erau construite pe o coamă,   cu vreo 50 de metri mai înaltă fața de partea din spate pe unde trecea și in râu, râul Iantra.  

 Atmosfera caldă, mesele frumos aranjate, cu niște mileuri cred, traditionale, scaune și mese din lemn solid și imediat au venit si meniurile, astea de tip nou cu o grămadă de explicații și adnotări dar si foarte diversificate o multitudine de feluri de salate, mâncăruri și deserturi de la cele tradiționale la cele internaționale. Desigur și in limba engleză, formulate foarte corect. Mda, foarte greu să alegi ceva, toate sunau foarte bine, niste poze strecurate in meniu arătau și mai bine așa că pe bune, te hotărai cam greu! 🙂

  Până la urmă eu m-am oprit la snitelul meu din piept de pui iar restul au luat o portie de coaste, o tigaie picantă si ceva cu pește, nu-mi amintesc ca nu prea stau cu ochii și urechile ciulite la altii, am mai luat niște salate, pâine și bere draught, că tare arăta bine...

 A venit berea, bună si rece far când a venit mâncatea să te ții; s-a umplut masa! 🙂 Totul servit pe funduri de lemn, pe tot felul de suporturi dar mai ales, foarte mari toate portiile comandate! Nu știu cine sau cât de foame să-ti fie să poți mânca atât! Dar nu a fost nicio problemă, am luat și la pachet si am mâncat privind Cetatea Tsarevets... 🙂

 Ca si notă de plată, totul s-a dus puțin peste 400 de lei, ca să faceți o comparație, in noiembrie la Hanul lui Manuc am platit cam 450 de familie (același format, 2x2) si vă dati seama ca n-am mâncat cu mai multe guri...

 Concluzia a fost că am mâncat foarte bine, foarte bine ne-am și simțit, și oricând, dacă voi mai avea ocazia voi vizita Veliko si restaurantul Shtastliveka!

 PS Îmi cer scuze, deși sunt foarte riguros cu limba română, întrucât câteva zile laptopul meu e la "întretinerea anuală" de pe telefon mi-e foarte greu sa scriu, de aici eventualele greșeli...

---

VIZUALIZĂRI: 1471 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI