Cuptorul cu plăcinte - Sat Vacanță Mamaia, cel mai ieftin restaurant din România

TIPĂREȘTE

Pentru că tot se apropie Paștele și 1 Mai (nu avem deloc noroc anul ăsta, deoarece cele două evenimente sunt contopite… :( ), iar mulți încep să-și rezerve locuri pe Litoral, vin astăzi cu o amintire (cât de cât culinară) din anul 2015. La vremea aceea, la sfârșitul lui iunie, am ajuns din nou pe Litoral, în România, după o pauză de 10 ani.

Ne-am cazat și am făcut plajă în Mamaia nord, dar în fiecare seară luam microbuzul și mergeam în capătul celălalt al stațiunii, la Satul de vacanță. Motivul: băiatul nostru, pe atunci în clasa 11-a și în primul an fără terenurile de sport și fără animatorii de la all inclusive, simțea nevoia de ceva adrenalină, așa că, timp de șase zile cât a ținut sejurul nostru, a luat la rând, în fiecare seară, toate tiribombele din Satul de vacanță.

Prilej pentru noi părinții de a mai inspecta zona și de a face comparații cu ce ne mai aminteam noi… din tinerețe!

In primul rând, atmosfera locului a rămas aceiași: multe tarabe cu de toate, multe chioșcuri extinse și ridicate acum la rangul de restaurante, terase cu mese peste tot, muzică din toate direcțiile și de toate genurile, mirosuri culinare pătrunzătoare, fum de grătar, lume gârlă, etc.

«Disneylandul românesc» de acolo ocupă aceiași suprafață ca pe vremuri, din păcate prea puține din tiribombele de acum seamănă cât de cât cu cele din mult mai celebrul parc de distracții, dar copiii de la noi sunt în continuare interesați de ele, cum eram și noi la vârsta lor de astăzi…

Concluziile finale despre zonă? Și bune și rele.

La bune: trecerea din Mamaia spre Satul de vacanță se face acum pe o pasarelă pietonală mai deosebită, cu o arhitectură ușor avangardistă. Primarul respectiv a făcut câte ceva în mandatele sale (brusc întrerupte de un DNA tot mai vigilent): a dotat stațiunea Mamaia cu 3-4 astfel de pasarele pietonale, dar și cu o faleză foarte frumoasă, așa cum este ea acum, de la intrarea în Mamaia și până la Cazinou.

La rele: o monstruozitate cu mai multe etaje și cu o destinație incertă, zace neterminată pe malul lacului, dar în zona Satului de vacanță.

La amestecate: au dispărut mai multe unități din Satul de vacanță pe care le știam, iar altele fuseseră modernizate și încă păstrează aceiași alură de odinioară. Mai rău este că sunt tot mai multe unități de «alimentație publică» de acolo «sugrumate» cu construcții noi (cu oferte de cazare) lipite de ele.

Ma gândeam atunci 'O fi tentant să te cazezi acolo, la 5 metri de aleea ce străbate Satul de vacanță, în mirosul persistent de mâncare și în hărmălaia muzicală omniprezentă?'

Bănuiesc că unora nu le-a păsat de inconvenientele amintite, din moment ce asemenea spații de cazare există… 

Chiar în perioada sejurului nostru, la 10 metri de Cuptorul cu plăcinte, s-a inaugurat un club de noapte: ce faună mișuna în noaptea aia pe acolo…

Ca să nu mai lungesc povestea, după o primă seară în care am încercat frigăruile de pui de la Casa Dobrogeană (vreo 15 lei porția, o singură frigăruie și aceea nu prea dezvoltată…), asezonate, din păcate, și cu un ospătar bătrân și «lipicios» care numai că nu cerșea deschis un bacșiș consistent, am redescoperit alături Cuptorul cu plăcinte.

De ce redescoperit? Pentru că la ultimul nostru sejur pe litoralul românesc, la un început de septembrie, după două zile de ploi non-stop TOATE restaurantele și majoritatea hotelurilor din Mamaia s-au închis, iar Satul de vacanta și Cuptorul cu plăcinte ne-au salvat atunci de la inaniție!

De aici și un mare avantaj al Cuptorului cu plăcinte: este deschis tot timpul anului, deci pe 1 Mai va fi un reper de bază pentru cei înfometați.

Altfel, locația respectivă nu a avut și nu are în continuare nimic de a face cu un restaurant clasic, fiind compusă acum din 4 locuri de (auto)servire 'la stradă', fiecare specializat pe vânzarea altor tipuri de produse, iar în spațiul dintre aceste puncte de servire se cască, la început îngustă, iar apoi tot mai consistentă, iar în partea stânga este o scară spre terasa acoperită de la etaj, care dublează suprafața de servire a preparatelor. Cred că încap cel puțin 2-300 de oameni la toate acele mese de lemn, cu banchete de 2-3 persoane, dispuse la parter și la etaj. Dacă ajungeți aici, uitați de fețe de mese, de aranjamente florale sau alte dichisuri!

Întrebare legitimă: Dacă restaurantul arată așa de urât, de ce se înghesuie totuși lumea acolo?

Răspunsul l-am primit peste 2-3 zile de la niște prieteni constănțeni: lumea (adică localnicii) vine aici tot timpul anului, nu numai în sezon, deverul este mare, produsele sunt gustoase, nu apucă să se învechească, iar patronul machidon (și cam fanfaron dupa spusele unora) își permite astfel să ofere niște prețuri de dumping!

Uite așa ai o rețetă de succes: clienți relativ fideli și în număr constant (cu triplarea clientelei pe perioada sejurului estival), oferă posibilitatea de a programa producerea diverselor preparate strict în funcție de consum, fără stocuri și deci fără pierderi din deprecierea produselor perisabile.

Cautând acum știri pe internet despre «Cuptorul cu plăcinte» nu am găsit decât 2-3 referiri la nereguli găsite pe aici și acestea vechi de 5-6 ani. Mai multe sunt știrile despre patron, în continuă expansiune imobiliară, spre dezamăgirea constănțenilor invidioși…

Așa că, probabil, și în sezonul estival 2016 vă veți putea baza pe o gustare, un prânz sau o cină ieftină la «Cuptorul cu plăcinte»

Exemple de prețuri din 2015: un mic costa 85 de bani, o frigăruie de pui sau de porc - 5 lei, o friptură de porc la grătar - 7 lei, o porție de cartofi prăjiți - 3 sau 4 lei, 100 de grame de hamsii prăjite - 3 lei, o salată - 3-4 lei, 11 meniuri compuse fiecare din două feluri de mâncare: toate aveau prețuri cuprinse între 8,5 lei și 12 lei, celebra plăcintă cu brânză care a dat numele localului, în varianta dulce sau sărată, 3 lei bucata de 200 grame. O bere la halbă costa 4 lei, o bere la sticlă începea de la 5 lei, etc.

Ponturi:

Dacă vă hotărâți să comandați un meniu la «Cuptorul cu plăcinte», consultați și memorați în prealabil toate amănuntele legate de el. Este un panou în stradă cu câte o foaie A4 pentru fiecare meniu: primul este numărul meniului, apoi este prețul și după aceea compoziția: câte un fel unu și câte un fel doi la fiecare meniu.

Dacă procedați așa, odată ajunși la persoana care vă servește puteți cere plin de aplomb: ‘doresc 2 meniuri cu numărul șapte, la 10 lei meniul și un meniu 3 de 11,5 lei!' :)

Dacă, din păcate, vă pierdeți șirul (așteptând să vă vină rândul să comandați), poate ieși ceva de forma asta: ‘vreau un meniu… ăăă… ăla cu supă de pui și paste și la felul doi parcă avea șnițel din pulpă, dar nu mai știu numărul… Vasileee, ia vezi tu acolo ce meniu vroiam… ’ :(

Al doilea pont, dacă sunteți mai mulți și este coadă pe acolo, împărțiți-vă sarcinile: dacă aveți copiii cu voi plasați-i la o masă liberă, dacă nu aveți copii… improvizați :)

După aceea, unul din voi merge într-un loc să cumpere mici, fripturi la grătar sau frigărui, cu cartofi prăjiți și salate. Dacă doriți (și) hamsii vă mai trebuie și aici un om la altă coadă, iar altul poate să comande pentru toți câte ceva din cele 11 meniuri disponibile.

Pentru coada la plăcinte este iarăși nevoie de un om, și, în sfârșit, de un altul la băuturi.

După care, cu farfuriile și tacâmurile de plastic de unică folosință pline cu preparatele respective, încercați să vă regăsiți unii pe alții, pe acolo, la aceiași masă :)

Noi cu prietenii constănțeni (pe care i-am «chinuit» mai înainte la o partidă de bowling, tot în Satul de vacanță) așa am procedat și totul a decurs foarte repede 

Punctul forte la Cuptorul cu plăcinte: rapiditatea! Când comanzi un produs, în proporție de 90% din cazuri el este gata preparat, trebuie doar să plătești și ești servit imediat!

Nu am făcut nici o poză la «Cuptorul cu plăcinte», nu ma gândeam la acea vreme că voi face reclamă pe aici restaurantului! 

Am pus totuși niște poze din zonă, inclusiv cu pasarela frumoasă și ceva atracții care mi-au plăcut.

De ce să ții cont de Cuptorul cu plăcinte?

Dacă ajungi pe Litoral și te cazezi în zona Constanța, Mamaia și chiar Năvodari (până acolo s-a extins nebunia noilor construcții din Mamaia…), dacă mai ai și copii, sigur veți fi prin zona Satul de vacanță cel puțin odată în perioada sejurului. Poate într-o zi, după insolația din timpul zilei de la Aqua Magic din Mamaia vei fi tentat să treci pasarela spre Satul de vacanță pentru hidratare. Sala de bowling este tot acolo, tot în apropiere este Delfinariul și Grădina zoologică (se vând bilete la pachet pentru atracțiile astea două și ele chiar merită văzute!).

Așa că, după atâta agitație în zonă, vă puteți potoli foamea sau setea la Cuptorul cu plăcinte, la prețuri fără egal în România! :)

Încă odată, restaurantul nu este pentru a petrece acolo o seară romantică, sau pentru a-ți impresiona proaspetele cunoștințe sau prietenii.

Este doar o haltă ieftină în marea de atracții de pe Litoral.

Câteva coordonate utile:

Cuptorul cu plăcinte : 44°12'58.2"N 28°37'49.5"E

Sala de bowling: 44°13'02.0"N 28°38'00.0"E

Delfinariul Constanța: 44°12'19.9"N 28°38'35.8"E

Aqua Magic Mamaia: 44°13'20.6"N 28°37'49.9"E

Ca să nu credeți că tot sejurul nostru a fost legat de Cuptorul cu plăcinte, trebuie să vă mai spun că de la prietenii din Constanța am avut în perioada aceea și o recomandare pentru un restaurant «serios» din Mamaia (și am fost foarte mulțumiți acolo în cele două ocazii în care l-am frecventat), iar un alt restaurant, tot din Constanța, din zona Pieței Ovidiu, l-am descoperit și apreciat singuri, aplicând sfatul de călătorie îndelung verificat: ești într-o zonă nouă pentru tine, vrei să mănânci și nu ai nici o recomandare utilă, procedezi așa: dacă vezi 10 restaurante unul lângă altul, intră în cel în care vezi localnici! :)

Dar despre aceste două restaurante, în impresiile viitoare.

---

VIZUALIZĂRI: 6618 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI