La Ştefan cu mult elan!

TIPĂREȘTE

Costineştiul nu duce lipsă de mâncătorii de diverse categorii: berării, tarabe, chioşcuri, bodegi şi restaurante şi, sinceră să fiu, n-aş fi ştiut ce să aleg pentru o „ieşire în oraş” dacă Adrian nu ar fi descoperit chiar din prima zi Terasa Ştefan şi nu m-ar fi informat că pare un loc OK de luat masa. Imediat mi-am amintit că citisem şi eu pe nişte bloguri şi aici, pe AFA, câteva comentarii laudative la adresa sus-numitului local, care are de altfel un scor de 4,5 din 5 pe Tripadvisor din 18 recenzii.

Aşa că în ultima seară a scurtului nostru sejur la Vila Foişor vezi impresii ne-am îndreptat cu mult elan spre acest obiectiv turistic de primă mână.

De ce cu mult elan? Pentru că ne era foame: în ziua aceea, la prânz, descoperiserăm că mâncarea ne fusese furată din frigiderul din foişorul gazdei :( şi, uşor iritaţi de întâmplare, săriserăm peste masa de prânz, trecând direct la siestă şi plaja de după-amiază. Iar pe la 7.30 seara, la întoarcere în cameră, după duşul de rigoare am simţit că stomacurile ne cam strângeau...

Bun, hai să luăm cina la Terasa Ştefan. Adresa o ştiam deja: strada Pescăruşului, imediat în spatele falezei din zona sudică a Costineştiului, între Hotelul Terasa Azur şi Hotelul Ştefan, care presupun că aparţine aceluiaşi sau aceloraşi proprietar (i).

Primul lucru pe care l-am remarcat la această terasă este că părea foarte populară. Locuri libere la mese erau destul de puţine când am ajuns noi, pe la ora 8 seara, iar până am plecat, după o oră şi jumătate, localul era full. Şi asta în condiţiile în care restaurantul este destul de mare: are, cum ar veni, trei saloane în aer liber, unul la stradă, celelalte două, despărţite de o alee îngustă, fiind orientate către mare, dar din păcate nu cu vedere foarte directă spre apă căci între ele şi faleză se interpune o curte cu iarba pârjolită şi o împletitură de sârmă care împiedică accesul dinspre plajă. :(

Decorul interior, care se vrea rustic, e preponderent din lemn, la fel şi mobilierul, şi se vede că detaliilor nu li s-a acordat prea mare atenţie. Totul e gândit strict funcţional: ca ornamentaţii n-am observat decât o pictură murală înfăţişând o temă istorică (n-aş şti să vă spun care :-?? ). Am mai văzut că au montat câte un televizor cu ecran plat în fiecare salon şi multe ventilatoare de tavan, care nu reuşeau însă să facă faţă foarte bine din cauza zidurilor împrejmuitoare. Deşi în aer liber, aerisirea nu era grozavă şi după efortul de a dovedi tot din farfurie m-am trezit leoarcă de transpiraţie.

Să trecem acum la meniu, prezentat şi el în stil minimalist, fără niciun desenache şi nici o înfloritură grafică sau de text, între coperte din imitaţie de piele cam obosite de atâtea mânuiri.

Sărim peste oferta de mic dejun şi trecem direct la capitolul ciorbe: nimic deosebit aici şi preţuri între 7 şi 9,50 lei, cu excepţia borşului de peşte, care costă 12 lei. Urmează preparatele tradiţionale: sarmale cu mămăligă 17 lei, fasole sau varză cu cârnaţi 16 lei, tochitură moldovenească 25 de lei. Preparatele de pui sunt bine reprezentate şi costă 22-30 lei: gordon bleu, pui gorgonzola, valdostana, piept, frigărui. Grătarul fumegă: frigărui asortate 19 lei, ceafă de porc 18 lei, muşchiuleţ de porc împănat 21 lei, muşchi de vită 42 lei.

Uite şi peştele de care ne pomenise Vasea pe plajă vezi impresii: şalău, păstrăv şi crap, că doar suntem la mare! =)) Ei haide, să nu fiu chiar aşa de cârcotaşă: au şi guvizi (14 lei/300 g) şi chefal (28 lei porţia). Plus (bonus) preparate pescăreşti rafistolate: somon pregătit pe pat de legume, cu ciuperci sau parfumat - ce o mai fi şi asta? :-??.

Oferta de paste (15-30 lei) este mai mult decât generoasă, la fel şi cea de pizza (tot 15-30 lei/32 cm), şi vă las pe voi să o descoperiţi din fotografiile ataşate. Stau bine şi la capitolul desert: clătite (8-9 lei), papanaşi 14 lei, tort 17 lei, îngheţată 11 lei.

Şi să trecem la băuturi. Bere la draft nu au decât Ciuc (5,5 lei) şi Heineken (8 lei). În schimb, au mai multe sortimente la sticlă, cu preţuri între 5,5 şi 13 lei. Pentru cocteiluri şi vinuri, dacă sunteţi curioşi puteţi consulta pozele.

Una pesta alta, aş zice că ai de unde să alegi şi ca mâncare şi ca băutură, iar preţurile mi s-au părut rezonabile pentru un restaurant de pe litoral.

Ce am comandat?

Fiind lihniţi, am comandat mai mult decât am putut mânca: am început, evident de sete, cu un vin alb demisec la carafă neaşteptat de bun, apoi Adrian a dorit o ciorbă de burtă iar eu o salată Caesar, a cărei prezentare m-a surprins: roşii, salată iceberg şi bucăţi de pui, totul stropit cu un sos de iaurt cu oregano cu gust splendid şi încadrat de trei focaccia. Nu semăna cu Caesarul clasic, aşa cum îl cunosc eu, adică acela cu crutoane, dar a fost superbun, iar porţia atât de mare, încât unindu-ne forţele, n-am reuşit s-o dovedim.

La felul doi eu am comandat (modestă cum mă ştiţi ;) ) tortellini pana iar Adrian guvizi pané cu mămăliguţă. Pastele excelente, idem guvizii, aşa că ne-a fost uşor să le dăm pe gât, ajutaţi şi de o a doua carafă de vin.

Totul a costat 95,50 lei.

Am fost serviţi de o chelneriţă foarte tânără şi emoţionată, care ne-a informat, scuzându-se, încă de la început, că era prima ei zi de lucru. S-a descurcat destul de bine şi la final i-am lăsat un bacşiş generos, pentru încurajare.

Am remarcat de altfel că mai tot personalul nu depăşea vârsta de 30 de ani şi că se mişcau în viteză, astfel încât, deşi localul era aglomerat, nu trebuia să aştepţi prea mult comanda.

Am părăsit Terasa Ştefan cu burţile (prea) pline şi mulţumiţi de alegerea făcută. :))

Recomand!

---

VIZUALIZĂRI: 4545 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI