La Belli Siciliani cu prietenii AFA

TIPĂREȘTE

Totul a pornit de la un ecou pe care l-am scris la articolul lui Zozo despre mâncătoria Belli Siciliani, ceva de genul „ăsta pare un bun motiv să-mi pară rău că nu locuiesc în București”. Atât mi-a trebuit! „Păi - zise Elvira - ia fă-te tu încoace, să vezi cum adunăm gașca! Hai, că ai promis cu mâna pe inimă, pe când ne-ntâlnirăm noi inopinat taman în Turnul Mileniului din Belgrad! ” (Jur că așa a fost! N-am mai apucat să scriu, dar niciun fir de regie nu m-a adus în același timp la Cucurigu-din-Deal împreună cu Elvira și al său „șofer personal”! Ei își începuseră vacanța, eu eram la o conferință, culmea e că am fost singura din grup care a luat-o în sens invers, că mi se pusese pata să văd Zemun-ul; am paralizat instantaneu și eu, și ei, când am dat nas în nas pe platforma turnului, dar ne-am revenit rapid și ne-am bucurat nespus... Hai, că am luat-o pe arătură și mă ceartă Zozo!)

„He, he... Ai grijă ce-ți dorești... Pe 22 a lui Răpciune vin la Capitală, că am treabă importantă! Dar sâmbătă, pe 23, nu mai avem nicio treabă. ” („Avem”, adică plus Tati și Istețica; Băiețel avea să rămână acasă, el e la a doua vârstă a lui „nu”.) Din momentul ăsta, cuvintele au luat-o la vale precum un bulgăre de nea, mai multe, tot mai multe, din toate părțile... Cineva trebuia să pună lucrurile pe un făgaș și, cu eficiența-i binecunoscută, Mishu a apucat frâiele organizatorice și a trimis invitații pe facebook la... aproximativ 150 de persoane! Dacă răspundeau toți „prezent”, o puneam lejer de-o nuntă! Decât că ar fi trebuit ca Belli Siciliani să închirieze măcar jumătate din Sicilia-mamă să avem loc să ne desfășurăm...

Au confirmat până la urmă 7 (Mama Michi a contramandat cu o zi înainte, din cauza unei viroze rebele; sper că sunteți bine acum, Mama Michi!), dar nu toată lumea are cont de facebook și Mishulică s-a dovedit o mare admiratoare a inventatorului Bell, ceea ce a îndreptățit-o să ne facă șmecher cu ochiul: „Așteptați-vă la surprize... ”

Tot din motive de eficiență, s-a propus ca ora întâlnirii să fie 16:00, adică nici cal, nici măgar, nici prânz, nici cină, dar - în mod logic - a fost considerată o oră la care să avem mai multe șanse să socializăm între noi, restaurantul fiind mai puțin aglomerat în acest interval orar. Pentru noi (me&family) a fost perfect așa, sâmbătă ne-am trezit mai târziu după party de vineri, micul-dejun l-am împins către amiază, așa că pe la 4-5 eram numai buni să degustăm deliciile siciliene (Doamne, ce ne-au mai tresăltat inimile de bucurie în zilele de dinainte, cu gândul la ele!).

Istețica ne-a făcut cinste cu un uber din care, pe la 16 „trecute-fix”, coborârăm plini de îndreptățită emoție la adresa cu pricina, pe Str. Mătăsari, la nr. 47! Aveam să ne întâlnim cu prieteni relaxanți, aveam să ne îndopăm cu bunătățuri... Hmm... Vorba fetei noastre: „E o viață bună! ”

De emoție am și uitat să pozez intrarea, țin minte doar harta Siciliei făcută din cărămidă roșie, chiar pe mijlocul aleii ce te introduce în curtea în care se află terasa restaurantului, peste care am călcat nerăbdătoare să-mi reîntâlnesc prietenii! Curioasă cum mă știți, am „săpat” pe net despre Belli Siciliani, i-am găsit pe facebook, dar și pe booking, căci aici noi nu întâlnim doar o mâncătorie, ci și o dormitorie! Da, Belli Siciliani sunt de fapt un B&B, pe românește o pensiune ce oferă odihnă și mic-dejun, chiar am fost tentată să anulez rezervarea pe care o făcusem anterior pentru week-end-ul respectiv, dar am zis că nu-i frumos, poate altădată...

Deci e vorba de mai multe clădiri unite între ele (sau poate de una singură, nu prea m-am prins) dispuse într-un U aproximativ, între „brațele” căruia se află terasa. De la început m-a copleșit veselia combinațiilor cromatice, văzusem pozele puse de Zozo, dar realitatea tot m-a „izbit” olecuță! De aici să fi fost ușoara amețeală sau de la plăcuta revedere a prietenilor? Căci da, unii dintre ei erau deja instalați frumușel la masă: Mishulica și-a dumisale mamă, Roxana zisă și @adrianbogdan, precum și „vinovata-șefă” de acest eveniment, Zâna Zoazore.

N-am apucat noi să ne pupăm bine, că mai apăru și Carmen Ion (din păcate fără consortul Adrian), iar la numai câteva minute - o doamnă frumoasă la trup și spirit, pe care vroiam de mult s-o cunosc, Danaeldreny, însoțită de - de cine altcineva decât de Junior și de Miss?!

Mishu, mai de-a casei așa, m-a invitat la un tur de proprietate, deci am intrat în restaurant. Interiorul mi-a plăcut mult, deloc sofisticat, dar vesel, am avut impresia că pătrund în casa unor prieteni. Imediat în față și în stânga, pereții sunt „tapetați” cu rafturi simple de lemn, decorate cu danteluțe albe (ah! rafturi de-astea am avut și noi acasă în cămară, când eram mică!), pe care găsești tot felul de borcane și borcănele, sticle și sticluțe, conserve, tot felul de chestii ambalate, ba chiar și detergenți - toate aduse taman din însorita Sicilie! Mai departe, în spatele unei vitrine, mi-au făcut cu ochiul câteva tăvi pline cu mâncăruri gătite, aș fi încercat din fiecare, atât de bine arătau! Și un pic mai încolo... O, Doamne! „Raionul” dulciurilor! Recunosc, nu mă înnebunesc, dar abia așteptam să gust vreo câteva (căci ne făcuserăm deja planul de bătaie noi trei: comandăm chestii diferite ca să le share-uim).

În plus, pe unde te uitai, zăreai tot felul de decorațiuni drăguțe ce aminteau de Sicilia: tablouri, hărți, vase de ceramică pictată (ce culori!). Mobilierul este simplu, de lemn, iar mesele sunt acoperite cu niște fețe pe care este imprimată harta Siciliei (gen cele din hârtie folosite peste tot în Grecia, doar că aici sunt textile). Ba, am aruncat o privire și camerei de joacă pentru copii, pe care am găsit-o la subsol, după ce am coborât scările spiralate. Mda, mi-ar plăcea și mie să mă joc acolo!

Când am ieșit, am constatat că aveam a ne pupa cu și mai multă lume: veniseră domnul Mihai și doamna Doina (@msnd și @doinafil), ANILU&soțul, Teona&soțul, Dan&Ema. Adunare aleasă, ce mai! Singura problemă părea să fie că masa ce ar fi trebuit să se lipească de a noastră se lăsa cam greu dezocupată, iar noii veniți au fost așezați temporar (care a devenit definitiv) la o alta vecină. Dar până la urmă, nici asta n-a fost o mare problemă, cam ca la maxi-întâlnirea AFA: vorbești mai mult cu ăi de la masa ta, dar nu te oprește nimeni să colinzi și pe la altele...

Am început a studia meniurile și pentru început am comandat băuturi. Servirea a fost destul de promptă, deși majoritatea meselor erau ocupate, tânăra patroană și fata ce o ajuta (una sau două? ; zău de mai știu!) trebuiau să facă slalom printre mese și clienți. Printre picături, am apucat să pozez și câteva din frumoasele decoruri exterioare: o ușă „îmbrăcată” în ghivece de flori, o alta pictată, o roată de lemn pictată și ea, câteva mozaicuri viu colorate agățate pe pereți... Unele dintre aceste obiecte sunt aduse „de la mama lor”, altele (știam de la Zozo) sunt făcute de mânuțele talentatei amfitrioane. (Domnul avea să ne încânte în curând papilele gustative, dar să nu anticipăm...)

La cererea publicului, ni s-a organizat și un tur de cramă-pivniță, ghidat tot de stăpâna casei. În acest spațiu căptușit în întregime cu cărămidă se coboară pe niște trepte, activitatea nu implică decât un pic de atenție la picioare, la un moment dat și la cap, să nu te lovești. N-am fost chiar de la început la explicații, am prins totuși ce era mai important: că obiectivul lor principal este să păstreze modul tradițional sicilian de a găti, fără nicio excepție în acest sens! Toate ingredientele sunt aduse din Sicilia, ba, mai mult decât atât, „împrumută” din ele și altora. Unicul bucătar este soțul doamnei, sicilian de origine, aclimatizat însă pe malul Dâmboviței cam de 10 ani. Sunt ajutați de câteva persoane, oameni care pun drag în ceea ce fac. Au clienți fideli inclusiv din high class, cărora știu să le păstreze anonimatul. Nu toată lumea apreciază ceea ce fac ei la Belli Siciliani (hmm, așa e și-n viață), dar pe aceștia îi lasă să plece, fără nici cel mai mic regret!

Ne-a fost prezentată colecția de vinuri, sticlele prăfuite ce se odihnesc în poziție semi-orizontală în rasteluri, deasupra cărora stau agățate jamboane, salamuri uscate și brânzeturi care își continuă procesul de maturare. Au și tot felul de băuturi-aperitiv, chiar și rezerve de sare provenind din însorita insulă. Din loc în loc, sunt recipiente cu cochilii sau roci negre vulcanice cu rol decorativ.

Și pentru că e vorba totuși despre un restaurant, să vă spun câteva vorbe și de mâncare! ;) Mâncarea ne-a fost servită în niște minunății de farfurii din ceramică pictată, una mai frumoasă decât cealaltă! Istețica a comandat o chestie cu legume, în care predominau vinetele prăjite în ulei de măsline, acoperită cu sos de roșii și parmezan. Eu am luat ceva asemănător, ce avea în plus carne (cred că se cheamă involtini alla melanzano con ragu, sau ceva de genul). Tati a „marșat”, ca de obicei, pe cea mai bună legumă, porcul! :) De prisos să vă spun cât de bun a fost totul! Am gustat și din pizza lui Zozo. Nu pot zice decât atât: :p Un blat subțire în mijloc, mai gros pe margini, crocant, acoperit cu mozzarella și pastă de roșii și... deja nici nu mai contează ce-a mai fost deasupra! Ciuperci? Pui? Zău dacă mai știu! Dumnezeule, blatul ăla!...

Am luat și deserturi, desigur. Canolli con ricotta, tort cu fistic și casata. Zozo a fost drăguță până la sfârșit și m-a lăsat să gust din prăjitura ei cu lămâie. Din nou și din nou și din nou: :p

Ar trebui să vă zic câteva cuvinte despre cât a costat afacerea asta, dar n-o să vă dau nicio cifră. Nu pentru că n-aș ști (doar eu am numărat banii!), dar cred că fericirea nu se poate cântări cu unitățile de măsură obișnuite. Nu-i nici scump, nici ieftin. Exact cât trebuie să coste o vizită la Belli Siciliani, atât costă, credeți-mă pe cuvânt! Și, pe urmă, dacă vreți cu adevărat să aflați cifre, știți voi cum să faceți...

... Se știe că ce-i frumos se termină repede, dar asta numai la timpul prezent, căci ne rămân amintirile, pe care le putem derula în minte de câte ori vrem! A venit și pentru noi momentul despărțirii, se cădea să lăsăm și pe alții să se bucure de atmosfera colorată a insulei de foc în seara călduță de sfârșit de septembrie... Și de aromele ei fără seamăn...

Săru' mâna, Belli Siciliani! Pentru masă și nu numai!

Rog web a atașa: https://www.youtube.com/watch?v=HcKME6Oi-Jk

---

VIZUALIZĂRI: 1895 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI