Wow! sau Wok Yutaka [by webm: restaurantul a fost între timp, „ÎNCHIS definitiv”]

TIPĂREȘTE

Daca tot eram in Barcelona (vezi impresii) pentru 3 zile, trebuia sa mai si papam undeva, nu? Iar daca ziua mancam pe unde apucam, indiferent de zona si conta macar sa arate bine terasa, seara am zis sa papam undeva mai aproape de “casa”. Iar cu noi am stat la intersectia Passeig de Gracia cu Av. Diagonal, am gasit destul de aproape de noi, la vreo 10 minute in plimbare lejera, restaurantul japonezo-chinezeco-european Wok Yutaka. Ca si adresa se aflape Carrer del Rosselló, 307 (sau Calle Rossellon 307), chiar pe colt – e aproape si de Sagrada Fami (g) lia, pentru cei infometati aflati prin zona.

Restaurantul, de tipul ‘all you can eat’, nu este deschis toata ziua, doar cateva ore la pranz si cateva ore seara. Pentru a papa la pranz cica ti-at scoate din buzunar 9.5 euro, dar nu l-am incercat decat pentru cina, la care plateam cate 15 euro de persoana, fara bauturi. Poate parea mult unora 15 euro de persoana, dar depinde si pentru ce platesti…

Acu daca io nu mai fusei niciodata intr-un “platesti si ma’nci pana crapi” d-asta, habar nu aveam la ce sa ma astept. Asa ca am intrat cam cu morcovel, ne puseram la o masa mai dinspre iesire (daca o trebui sa fugim?) si hai sa vedem ce naiba o fi p’acilea. Te zgaiesti in meniu si iti alegi ceva de beut, ca altceva nu gasesti in el, vine baietul si ii comanzi o bere (la fiola de 330ml, la naiba) si o apa pentru domnita (ambele vreo 6-8 euro) dar macar apa e la jumate. Apoi iti iei inima-n dinti si te apuci la explorat carciuma… si ce vezi?

Fix la intrare in dreapta, dulciuri, bombonele si acadele… si-ti trece prin cap “Ce dreaq mancam noi aici? ”. Nooo, ca alea-s doar pentru cand pleci, nu pentru venire.

Ia mai fa tu cativa pasi in fata si dai peste vitrinele cu peste marinat, salate, tot felul de melci-scoici-raci (craci nu, ca aia is numa’ in cantec) gata gatite. Dar tot aici apare din cand in cand cate un homar imens si gata taiat, doar sa iti alegi dintr’insul – nu credeam daca nu vedeam homaraii aia imensi, neam!

Si cum loc mai e destul in fata ta, ajungi si la cele “fresh”, ca proaspete poate nu iti suna bine. Iar aci gasesti de la toate legumele bunicii (rosii, vinete, ciuperci, ardei gras) pana la alea mai moderne (broccoli, jalapenos sau chestiile alea verzi gen ramuri – aka sparanghel). Insa de aici te napadeste carnaraia marina, ca se afla fix deasupra leguminoaselor astea. Si ai cam asa: vreo 3 feluri de peste file (am recunoscut doar somonul), vreo 3 feluri de scoici, calamari stive, creveti proaspeti (d’aia “giant”), si gri si roz, ca sa nu se supere vreunul si tot felul de frigarui din muxturi marine. Mai sunt multe chestii pe acolo, dar astia nu au etichete cu nume asa ca daca nu le recunoscui, nu le scrisei.

Mai faci cativa pasi, treci de bucatarul japonezo-chinezo-coreean si ajungi la europismele noastre, tot crude si astea: piept de catre pui si pulpe tot de la zburatoare, ceafa de catre porc, vaca in vreo 2 feluri si culmea: carnati.

Cum ai ajuns in capatul carciumii si toate pana acu fusera pe dreapta, te intorci si hai sa vedem si ce e pe cealalta dreapta… treci de culoarul catre sala de mese din spate si ajungi la vitrina cu chinezisme gatite si tinute la cald: pachetele de primavara/toamna (depinde de colectie), tot felul de noodlesi, ceva carnite in sosiri asiatice, niste “chiftelute” d-ale lor, etc.

Hai gata ca ai vazut tot, treci inapoi catre masa. Dar ce… poti? Noooo, ca treci pe langa vitrina cu dulciuri, unde se afla j’de feluri de prajituri, cateva feluri de inghetata, topinguri destule, fructe proaspete cateva feluri si vreo 3 feluri de compot.

Gataaaaaa! Ai facut recunoasterea, ii povestesti si jumatatii tale cum sta treaba si ii dai drumul la masa, ca in jurul tau se indoapa lumea cu sushi si cu creveti imensi, iar tu stai sa te plimbi. Asa ca iti iei o farfurie, iti pui pe dansa tot ce doresti dintre alea crude (carnuri, legume, ce vrea muschii tai) si i le dai japonezo-chinezului care ti le prepara in cateva minute de te lingi pe degete. Iar daca nu ti-a ajuns, mai dai inca o tura, doua, pana te tragi pe maini… Cu alea calde sau cu deserturile stiti toti ce sa faceti: nu le dati bucatarului, le duceti la masa si va bucurati de ele.

Pentru varietatea de chestii marine, sushi, homar, etc… pretul nu este deloc mare, ba din contra! Recomand tuturor acest restaurant, “manca pana pici jos” :))

VACANTE PERFECTE!!!

---

VIZUALIZĂRI: 4718 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI