2 berării cu ștaif în Praga

TIPĂREȘTE

După ce ne-am tot preumblat prin Praga în sus și-n jos și am degustat delicioase feluri tradiționale, se cade că ciocnim o halbă de bere rece și aromată 🍻, fix de la mama ei de-acasă!

Nu le-am căutat, ne-au ieșit singure în cale. 2 berării, dintre care una istorică și alta cu un concept deosebit de servire, pe care nu l-am mai întâlnit până acum. Și pentru că am fost entuziasmați de amândouă, am zis să vi le prezint separat de mâncătorii!

Restaurace a pivovar U Fleků - Křemencova 11, Nové Město; 4,1/31895 recenzii pe Google; deschis zilnic 10:00-23:00; ufleku.cz

Este considerată cea mai veche berărie din Praga, fondată în 1499, de când funcționează fără întrerupere. Clădirea ce o găzduiește are și ea o vârstă respectabilă și este formată din 4 laturi care încadrează o curte interioară. În avionul Otopeni-Praga, citisem câteva cuvinte într-un ghid turistic despre U Fleků, îmi rămăseseră vag într-un colț de creier. Chiar în prima seară, întorcându-ne din plimbare, s-a nimerit să trecem prin fața intrării decorate cu un superb ceas de epocă (de fapt, el a fost elementul care m-a făcut să privesc mai cu atenție). Am percutat pe loc și l-am înștiințat pe Tati despre descoperirea făcută.

Am decis spontan să intrăm, chiar dacă n-aveam prea multe speranțe; în astfel de locuri îți trebuie, de obicei, rezervare. Am pătruns într-un hol întunecos, câte o încăpere gemând de lume se zărea de-o parte și de alta, iar în față era un mic magazin cu... suveniruri. Ne-a preluat (din mers) un ospătar care, spre surprinderea noastră, ne-a condus în sala din stânga, mobilată cu o masă lungă pe mijloc și cu alte câteva mai mici pe margini. Mie mi s-a părut totul full, dar ochiul format al angajatului a identificat rapid 2 locuri libere, față în față, la masa din centru. Ne-am grăbit să le ocupăm, salutându-ne vecinii: 3 prietene portugheze în stânga și 2 cupluri de italieni în dreapta.  

Am primit urgent meniuri. Locul este celebru pentru berea brună, a cărei rețetă proprie provine din vremuri străvechi (între timp au implementat și o variantă blondă, lager 🍺), dar servește și feluri de mâncare tradiționale „asortate” 🍗. Pentru noi această ultimă descoperire era total nesemnificativă, mâncaserăm bine și nu de mult timp, așa că am zis pas.  

Cât despre bere, servirea se face fix ca pe vremuri și asta mi-a plăcut foarte, foarte mult! Un angajat trece periodic printre mese purtând o tavă uriașă plină cu pahare cu bere și când ajunge în dreptul tău n-ai decât să alegi: blondă sau brună. Omul rupe o foaie albă dintr-un carnețel și trage pe ea cu pixul câte o linie pentru fiecare doză. Dacă mai vrei, aștepți următoarea aprovizionare; alt pahar, altă linie pe foaie. La final te duci la casa de marcat (care se află undeva, în holul întunecos) și plătești câte „bețe” ai acumulat.

Noi nu suntem mari amatori de bere închisă la culoare, așa că am luat câte o „blondă” . Pe urmă am zis că totuși să nu uităm pentru ce e celebru locul ăsta și, cu următoarea ocazie, am palmat și câte o „brună” . Și da, ne-am cam schimbat părerea, a fost grozavă!... Ba, la un moment dat a apărut un nene cu o tavă pe care erau păhărele mici pline cu ceva, tot de 2 feluri – am luat și de-alea, erau ceva lichioruri, nici nu mai știu exact de care. Și am încheiat cu încă o brună pe care am șeruit-o; așa, de rămas bun.  

Acuma... Să ne-nțelegem: berea ca berea, dar la U Fleků atmosfera face toți banii! Decorul vintage, cu mici vitralii colorate pe la ferestre, luminatoarele ca niște roți din fier forjat, pereții îmbrăcați pe jumătate în lemn, tavanul casetat... Și mai ales acordeonistul cu șapcă muncitorească și pantaloni cadrilați cu bretele, plimbându-se din sală în sală, interpretând cântece tradiționale autohtone, dar și de pe alte meleaguri; clienții fraternizând, cântând împreună...  

Pe scurt, U Fleků nu este doar o cârciumă oarecare, este o experiență în sine și merită să-i treci pragul, chiar dacă nu ești mare iubitor de bere sau alte licori bachice. Mi-a plăcut că încearcă să reproducă atmosfera istorică a locului, chiar m-am simțit teleportată în altă epocă și a fost plăcut! Prețurile nu-s de speriat; medii aș zice. Noi am plătit vreo 500 czk (100 lei) pe 5 beri și 2 lichioruri.

De pe site-ul localului aflăm că sunt în jur de 1200 de locuri disponibile în cele 8 săli interconectate. Sălile au nume precum Academia, Valiza, Cârnatul sau Sala Cavalerilor. Există și o Sală de Cabaret, unde periodic se organizează reprezentații (desigur, pentru un preț suplimentar și cu rezervare), iar în sezonul cald, în curtea interioară funcționează una dintre cele mai apreciate terase pragheze. Locația dispune și de un mic muzeu care se poate vizita cu programare prealabilă.

Iubitorii fotbalului pot avea un motiv în plus să viziteze U Fleků, acesta fiind locul unde un grup entuziast de suporteri croați a decis înființarea clubului sportiv HNK Hajduc Split ⚽ în 1911 (o plăcuță încă stă mărturie în acest sens). Deci da, U Fleků! :)

Beer Point – Mezibranská 19, Nové Město (în spate-dreapta Muzeu Național); 4,7/2037 recenzii; deschis zilnic 11:00-23:00; beerpointprague.com

Pe ăsta l-am descoperit a treia zi, după amiaza târziu, (tot) pe când ne întorceam spre „casă” . Doar că de data asta veneam din altă direcție; în dreptul Muzeului Național am virat dreapta și-am prins a urca pe Mezibranská. Am remarcat din mers localul, care dealtfel nu atrage atenția prin nimic. Mai târziu, în camera de hotel, eu sau Tati – nu mai știu cine – ne-am jucat un pic pe Google, în căutarea unui loc unde să ieșim, prin vecinătate, pentru o gustare și-o băutură-ceva. Am fost intrigați citind comentariile, n-am prea înțeles totuși cum vine treaba și am decis să mergem să ne lămurim la fața locului.

Am ajuns destul de devreme (pentru standardele tineretului praghez; pentru ale noastre chiar era târzior), dovadă că am găsit localul aproape gol, pentru ca în jumătate de ceas să se umple dintr-o dată. Chiar în fața intrării se află „casa de bilete” și din spatele ei ne-a luat în primire un tip și ne-a explicat procedura: vom primi fiecare câte un card magnetic pe care vom încărca câte 300 czk (dintre care 270 consumația și 30 garanția pentru card). Putem bea de toți banii sau de mai puțini (la final ne va fi returnată diferența) sau, dacă mai vrem, putem încărca suplimentar cu orice sumă dorim. Există și câteva opțiuni de mâncare, însă aceasta trebuie plătită separat. Împreună cu cardul am primit și câte un pahar.

Pe centrul încăperii se află un fel de insulă unde sunt montate cele 14 stații de aprovizionare, 7 de-o parte și 7 de cealaltă. Fiecare stație e prevăzută cu un loc unde îți poți clăti paharul (gen îl așezi cu gura în jos și, prin simpla apăsare, se declanșează un jet de apă ce-l spală pe interior). Lângă fiecare se află un panou cu informații (în cehă și engleză): numele și caracteristicile sortimentului, unde e produs, gradul de amăreală, tăria alcoolică și, desigur, prețul per 100 ml (18-27 czk).

După ce am plătit și ne-am luat în primire cardurile și paharele, o tânără angajată a început a ne face instruirea: cum se clătește paharul, unde trebuie poziționat cardul ca să activezi maneta, cum trebuie turnată berea astfel încât să nu facă multă spumă etc. Și ne-a sfătuit ca mai întâi să gustăm din toate și apoi să aprofundăm în funcție de... simpatii.

Ceea ce am și făcut. Cu interes, curiozitate și voie bună crescândă! 😊 Precum spuneam, oferta constă în 14 sortimente de bere craft (de fapt 13 beri și 1 cidru 🍎), „colecționate” din făbricuțe de pe întreg teritoriul Cehiei – de culori diferite (blondă, brună, roșie, verde), cu tării și arome diferite; de toate pentru toți, cum ar veni. Inclusiv bere cu canabis, din care am gustat și noi, să nu murim proști; nu ne-a dat însă pe spate, au fost altele mult mai bune. Cidrul mi-a plăcut mult și a mai fost una cu aromă de citrice 🍋 și scorțișoară – o nebunie!  

După degustare, am ocupat una dintre cele câteva mese (decor simplu, cu tentă industrială) și am prins a studia oferta de mâncare. Aceasta nu-i prea vastă și bate binișor spre fast food 🍔, însă deja stomacurile noastre protestau, ceea ce era imposibil să ignorăm. Am comandat o porție de quesadilla cu carne și una de nuggets de pui cu cartofi pai. Am așteptat un pic după ele, însă s-au dovedit gustoase, deși cam mici porțiile... Nu ne-a rămas decât să ne sugestionăm că de fapt nu ne e chiar așa de foame 😊... A funcționat.

Mă rog, nu mai știu exact la ce beri anume ne-am oprit în final; de fapt, văd în poze că paharul meu conține o licoare rubinie, iar al lui Tati una mai blonzie. Îmi amintesc că după aia am luat-o de la capăt cu degustarea până ne-am trezit că ni s-a terminat creditul. Cu voia bună ajunsă la maxim, am decis: gata, that’s enough, hai la nani! Am predat cardurile, am zis săru’ mâna pentru experiență și ne-am târât spre domiciliul temporar. A, uitam să spun că la plecare, dacă vrei, poți cumpăra, îmbuteliată, berea preferată. Noi am zis pas, a doua zi urma să părăsim Praga doar cu bagaj de mână.

Deci da, recomand; distracție garantată, bere tot una și una, dar poate e bine să veniți mâncați...

---

VIZUALIZĂRI: 645 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI