Palatul Pavlovsk

TIPĂREȘTE

Localitatea Pavlovsk se afla la circa 30 km sud de Sankt Petersburg si la 4 km de Puskin, oraselul unde se afla faimosul palat al Ecaterinei, resedinta de vara a imparatesei.

Palatul Pavlovsk a fost resedinta de vara a imparatului Pavel I (fiul Ecaterinei cea Mare) si a sotiei sale, Maria Feodorovna (Sophie Marie Dorothea Auguste Louise). Acelasi nume, Maria Feodorovna, l-a purtat si printesa Danemarcei, Marie Sophie Fredrica Dagmar, devenita sotia tarului Alexandru al III-lea, despre care am amintit in postarea dedicata oualor Fabergé.

Cele doua palate pot fi vizitate in aceeasi zi, deoarece sunt pe acelasi traseu, insa e nevoie de o foarte buna organizare a timpului si de bilete cumparate on-line pentru palatul Ecaterinei.

Se poate ajunge din Sankt Petersburg atat cu microbuzul cat si cu trenul suburban, insa cred ca varianta cea mai potrivita este microbuzul. Daca doresti sa le vizitezi pe amandoua, din statia de metrou Kupchino, se ia microbuzul K-286, iar pentru Palatul Pavlovsk exista mai multe posibilitati: din statia de metrou Moskovskaya, microbuzul 299, din statia Zvezdnaya, microbuzul 521. In general, pentru microbuze sau autobuze se poate folosi aceeasi cartela de calatorie valabila pentru Sankt Petersburg, insa cele care au au indicativul, K” sunt particulare si calatoria se plateste.

Noi am vizitat dimineata palatul Pavlovsk si ulterior Palatul Ecaterinei. Am plecat de la hotel devreme, pentru a ajunge cat mai aproape de ora deschiderii, respectiv 10, la palat.

Microbuzul are statia exact in fata palatului, care este deschis cu exceptia zilei de vineri si a primei zile de luni a fiecarei luni. Am cumparat biletul de intrare in gradini, 100 ruble/persoana si ne-am indreptat spre palat, pentru ca erau ceva turisti adunati si continuau sa vina grupuri. Biletul pentru palat a costat 500 ruble/persoana si l-am cumparat de la un ghiseu situat langa acesta. Intrarea este limitata la un numar de persoane, pentru a nu se aglomera interiorul. Am profitat de coada la care am stat vreo jumatate de ora si am admirat exteriorul unuia dintre cele mai romantice palate de la sfarsitul secolului al XVIII-lea.

Ecaterina cea Mare a inceput constructia acestei resedinte imperiale in 1777, pentru fiul ei cel mare, Pavel, ajuns mai tarziu imparat. Palatul de la Pavlovsk a fost conceput initial ca o cladire modesta, cu trei etaje, in apropierea careia se aflau doua galerii mici semicirculare cu aripi auxiliare incorporate.

Simplitatea nu l-a mai satisfacut pe Pavel dupa ce a urcat pe tron, modificand atat interiorul cat si exteriorul palatului, transformandu-l intr-o cladire impunatoare si regala, in culorile galben-alb, tipice neoclasicismului. Principala completare la proiectul original a fost de a construi aripile curbate, care fac ca intreaga structura să fie aproape circulara.

Pavel si Maria au calatorit paisprezece luni in Europa de Vest, cu permisiunea Ecaterinei, sub pseudonimul, contele si contesa Severny”, ajungand in Polonia, Austria, Italia, Franta, Belgia, Olanda si Germania. De aici au adus opere de arta care au stat la baza decorarii palatului, ce le-au fost oferite de monarhii europeni sau au fost cumparate ori comandate.

De asemenea, salile palatului sunt impodobite cu lucrari realizate chiar de Maria Feodorovna, talentata la pictat, brodat si sculptat in fildes si piatra. Dupa moartea lui Pavel I, resedinta imperiala i-a revenit Mariei Feodorovna, palatul Pavlovsk fiind cea mai mare creatie a acesteia.

In cel de al II-lea razboi mondial, Pavlovsk a suferit pagube imense, orasul a fost ocupat de nazisti, care au jefuit palatul, au distrus multe pavilioane, iar inainte de a se retrage, au taiat 70000 copaci si au ars palatul. Lucrarile de restaurare si reconstructie au inceput imediat dupa razboi si au durat pana in 1970, anul Centenarului Lenin, cand restaurarea arhitecturala a interioarelor palatului a fost completa, iar palatul a devenit primul care a fost reconstruit complet dupa razboi.

Interiorul, proiectat de cei mai renumiti arhitecti ai timpului, este dominat de teme din antichitate si motive militare concepute pentru a-l multumi pe Pavel.

La primul nivel se gasesc apartamentele de stat. Prima incapere in care am pasit a fost Vestibulul egiptean, cu peretii de culoarea calcarului, insufletiti de medalioane cu semnele zodiacale. Atmosfera sobra este data de cele 12 statui cu chipuri egiptene, reprezentand lunile unui an. Fresca de pe tavan reprezinta activitati specifice celor 4 anotimpuri.

Am urcat scarile principale si am ajuns in Vestibulul superior, colorat in caramiziu roscat deschis, cu multe stucaturi reprezentand armuri medievale, trofee romane si din razboiul ruso-turc. Cele doua figuri puternice ale lui Atlas care sustin tavanul, precum si sobele, au supravietuit razboiului, fiind originale.

Sala italiana, de culoare roz-liliachiu este centrul compozitional al palatului si una dintre incaperile apartamentelor de stat. Este practic o replica a unui templu roman antic, cu o cupola inalta, cu deschidere rotunda din vitraliu pe acoperis. In anii 1780 au fost amplasate patru statui antice din marmura care fusesera recent aduse din Italia, insa statuia lui Bacus a pierit in focul din 1803, statuia lui Eros conservandu-se foarte bine.

Din Sala italiana am intrat in Sala greaca, locul receptiilor si balurilor oficiale, care seamana cu un templu grecesc datorita colonadelor corintiene. Gama rece de culori folosita, precum si contrastul dintre verdele coloanelor si albul peretilor imprumuta acestei sali un aer impunator.

Sala razboiului face parte din suita privata de camere a lui Paul I. Atmosfera „militara” este data de modelele aurite de obiecte militare, pereti decorati cu trofee romane si ghirlande din stejar impletit si laur, frunze - simboluri ale puterii si gloriei.

Sala pacii repeta aspectul si formele arhitecturale generale ale salii razboiului, dar este opusul acesteia in privinta decorului. Este ornamentata cu simboluri asociate cu ideea de pace: unelte agricole, cosuri de flori sau fructe, instrumente muzicale, ciorchini de struguri. Sala pacii deschide suita de apartamente de stat apartinand imparatesei Maria Feodorovna.

De interes este Biblioteca Maria Fedorovna, cu un frumos parchet in douasprezece feluri de lemn si mobilier elegant.

Apartamentele imparatesei Maria Feodorovna si ale lui Pavel I sunt un exemplu remarcabil de design interior arhitectural si decorativ.

Dormitorul de stat al imparatesei imita camerele regale ale regilor Frantei. Spre deosebire de clasicismul apartamentelor de stat, acest interior este realizat in stilul Louis al XVI-lea, la moda in acea perioada. Peretii sunt ornamentati cu panouri din matase inflorata de culoare crem pictata cu fructe, flori, instrumente muzicale și instrumente de gradinarit. Patul aurit, sub un baldachin cu draperii de matase, este sculptat rafinat cu simboluri ale abundentei, dragostei, longevitatii, tipice artei secolului al XVIII-lea.

Tot aici este expus celebrul set realizat la Sevres in 1782, la ordinul Mariei Antoinette, cadou pentru Maria Feodorovna, care cuprinde peste saizeci de piese, piesa centrala fiind oglinda ovala impodobita cu figurile celor Trei Gratii, din portelan.

In Sala Mare (Camera Tronului), Pavel I a prezidat ceremoniile Cavalerilor din Malta, al caror Mare Maestru era inca din 1797.

Capela Imperiala demonstreaza relatia lui Pavel cu biserica, oficial ortodoxa, insa el prefera catolicismul, ceea ce se reflecta prin lipsa icoanelor.

Poate nu la fel de spectaculoase, dar la fel de pretioase sunt si camerele situate la parter, Living rooms, pe care prefer sa le ilustrez, mai mult decat sa vorbesc.

Gradina privata a imparatesei Maria Feodorovna este situata sub ferestrele apartamentelor sale, proiectata ca o mica gradina francezo-olandeza. Aceasta era locul preferat pentru odihna si studiu al lui Pavel I. Aleea principala conduce de la fatada sudica a palatului pana la Pavilionul celor Trei Gratii si este decorata cu vase de marmura de ambele parti.

Pavilionul este un portic cu 16 coloane ionice, in interiorul caruia se afla sculptura dintr-un singur bloc de marmura Carrara, ce reprezinta cele 3 gratii: Euphrosyne, Aglaea si Thalia, reprezentate ca femei subtiri care sustin un vas.

Parcul decorat cu multe statui si monumente, se intinde peste 600 ha si este foarte pitoresc datorita podurilor peste raul Slavyanka, precum si a pavilioanelor sale. Am trecut pe langa prima constructie a parcului, Templul prieteniei, un templu circular cu 16 coloane dorice, pe care tinerii mostenitori ai tronului, Pavel şi Maria, l-au dedicat Ecaterinei cea Mare.

Ne-am oprit in dreptul Pavilionului pentru baile reci, destul de auster, in interiorul caruia este construit un bazin care se folosea vara, completat cu un vestibul elegant, tablouri, picturi, mobilier si tapiserii bogate pe pereti.

Locul in care doream insa sa ajungem era Colonada Apollo, una dintre capodoperele arhitecturale ale parcului, proiectata in forma de inel dublu de coloane dorice. Templul maiestuos, dedicat lui Apollo, trebuia sa intruchipeze Muntele Parnassus, locul unde acesta locuise. In timpul unei furtuni puternice din 1817, s-au prabusit niste coloane, insa acestea nu s-au mai reconstruit, natura dand nastere astfel unui peisaj romantic printre ruinele pitoresti. In centrul colonadei a fost initial o statuie de bronz reprezentandu-l pe Apollo, care a fost ulterior inlocuita cu o copie de fonta, pictata in alb.

Inchei spunand ca, desi este mai putin popular decat Palatul Ecaterinei, este o experienta emotionanta vizitarea acestui loc. Marturie a faptului ca acesta a fost restaurat din ruinele lasate de nazisti, stau fotografiile expuse in fiecare incapere, care ilustreaza cum aratau acestea imediat dupa distrugere si cum arata dupa restaurare. Acesta nu este singurul palat care a fost reconstruit, in aceeasi situatie fiind majoritatea palatelor din Leningrad si imprejurimi, distruse in mai mica sau mai mare masura in timpul celui de al II-lea Razboi mondial.

---

VIZUALIZĂRI: 683 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI