Marele palat Menshikov din Oranienbaum (Lomonosov)

TIPĂREȘTE

Marele palat Menshikov se gaseste in Oranienbaum, un orasel situat la circa 12 km de Peterhof, de-a lungul coastei, motiv pentru care cele doua palate pot fi vizitate in aceeasi zi, daca pe lista obiectivelor nu se numara si parcurile ori pavilioanele. Pentru ca noi am rezervat o zi intreaga complexului de la Peterhof, am vizitat in ziua urmatoare cele doua palate ale lui Menshikov, cel situat in Oranienbaum si cel din Sankt Petersburg.

Am optat pentru acelasi traseu ca in ziua anterioara, ajungand in Oranienbaum cu microbuzul, din statia de metrou Avtovo (microbuze particulare: K-224, K-300, K-424 sau autobuzele de stat: 200,210). Exista si alte statii de metrou de unde pot fi luate autobuze: Leninsky Prospekt sau Prospekt Veteranov.

Palatul se poate vizita zilnic, intre orele 10,30-18,00, cu exceptia zilei de luni, insa ultima intrare este la ora 17,00. Pretul biletului este 500 ruble/persoana, iar pentru accesul in parc se platesc 300 ruble.

Autobuzul nu are statie exact in fata palatului, astfel incat din statia de autobuz la care am coborat, am mers circa 700 metri, pe strada principala, Dvortsovyy prospekt.

Marele palat Menshikov este cea mai veche constructie din Oranienbaum, iar caracteristica acestuia este ca nu a fost distrus in timpul celui de-al doilea razboi mondial, ca majoritatea palatelor din suburbiile Sankt Petersburgului: Gatchina, Pavlovsk, Tsarskoe Selo, Peterhof.

La casa de bilete am avut o surpriza placuta: o doamna foarte amabila a comunicat cu noi in limba engleza, ne-a dat o harta, aratandu-ne care ar fi traseul optim si ne-a sugerat sa vizitam mai intai palatul, pentru a evita aglomeratia de mai tarziu, cand soseau grupurile de vizitatori. Aceasta locatie nu este una dintre cele mai vizitate de turistii straini, insa fiind situata in apropierea Peterhofului, se fac excursii in care se cupleaza cele doua palate.

Terenul pe care a fost construit palatul a fost oferit de Petru cel Mare, ducelui Alexander Menshikov, cel mai apropiat prieten si principalul consilier politic, in jurul anului 1710.

Menshikov a inceput constructia resedintei sale in 1713, in aceeasi perioada in care tarul incepuse lucrarea la Peterhof. Proiectul lui Menshikov s-a dorit mult mai ambitios decat al stapanului sau, angajand aceeasi renumiti arhitecti care ii construiau si palatul din Sankt Petersburg. Dupa mai bine de 10 ani, palatul a fost finalizat, insa Menshikov a ajuns in pragul falimentului si nu a avut prea mult timp la dispozitie pentru a se bucura de el. A intrat in dizgratia tarului, iar in 1727 a fost arestat si exilat, palatul sau intrand in posesia statului, devenind spital militar.

In 1743, imparateasa Elisabeta Petrovna a daruit palatul mostenitorului tronului, viitorul imparat Petru al III-lea, transformandu-l in resedinta de vara. Dupa asasinarea acestuia, proprietatea a revenit sotiei sale, imparateasa Ecaterina a II-a.

In spatele gardului elegant din fier forjat vopsit in vernil si auriu se afla fermecatoarea cladire in galben si alb, cu acoperis vopsit in acelasi vernil ca si poarta. Piesa centrala compozitionala a palatului este un bloc cu doua nivele, pe acoperisul caruia se afla o coroana. In continuarea blocului central, simetric, de-o parte si de alta se afla galeriile cu un singur etaj, care se continua fiecare cu cate un pavilion octogonal, unul dintre acestea adapostind capela palatului. In fata palatului au fost create Gradinile Inferioare, simple, insa foarte frumoase, decorate cu arbusti, trandafiri, sculpturi si un covor de pietre colorate, in perfecta armonie cu fatada palatului.

Interiorul este frumos, nu spectaculos, in stil rococo recunoscut prin culorile pastelate, predominante fiind albastrul deschis, rozul, combinatia de alb cu verde si detaliile aurite. O alta caracteristica a stilului rococo este influenta asiatica, chinoiserie, colectia de portelan japonez fiind plasata in Pavilionul japonez.

Anticamera, situata langa dormitor si dressing, in secolul al XIX-lea era ocupata de servitoarea marii ducese. Interiorul recreat este tipic perioadei 1870-1910. Printre piesele de aici se numara un cufar, o masa si un scaun. Pe masa se afla un samovar, o tava, un ceainic, un set de ceai din portelan. Mai tarziu, aceeasta camera a fost reorganizata ca si biblioteca.

Actualul decor al dormitorului si dressingului au fost create in 1860 pentru marea ducesa Elena Pavlovna. Specific acestui dormitor sunt abundenta de draperii si tapiserii cu modele florale, perdele, paravane si pereti despartitori folositi pentru a imparti spatiul mare in zone diferite.

Salonul purpuriu, numit astfel datorita peretilor acoperiti cu matase cu flori de culoare rosiatica intensa, in vremea printului Menshikov, era una dintre anticamere si era decorat cu un semineu cu faianta olandeza. Mai tarziu, interiorul a fost redecorat ca o camera de mese pentru Petru al III-lea si Ecaterina a II-a, iar la sfarsitul secolului al XIX-lea, camera servea drept loc de intalnire pentru ultimii, locatari” ai palatului, Georg Alexander, ducele de Mecklenburg-Strelitz si sotia sa. Folosind cateva fotografii din acele vremuri a fost recreat interiorul, cateva obiecte apartinand colectiei originale a palatului: un cufar rusesc, un birou, un set cu canapea si scaune. Un dulap japonez lacuit in negru, originar din palatul Mihailovski din Sankt Petersburg a fost transferat in aceasta camera la ordinele Elenei Pavlovna. O masa cu mozaic florentin din malachit, agat, glazurit, jasp si marmura a fost realizata la Peterhof la mijlocul secolului al XIX-lea. Doua dintre picturile de pe peretii camerei reprezinta palatul Oranienbaum si celelalte, cateva portrete ale membrilor familiei imperiale.

In perioada 1758-1759, o serie de camere de la parter din aripa de vest a marelui palat Menshikov au fost transformate in somptuose camere ale Elisabetei Vorontsova, amanta oficiala a lui Petru al III-lea. Restaurarea acestor camere a inceput in 2015, patru camere fiind prezentate publicului: Sala Diana, Camera Vorontsova, Cabinetul de Aur si Cabinetul lui George, ducele de Mecklenburg-Strelitz.

Tezaurul principal al Salii Diana este tavanul in stil rococo, bine conservat din 1750, cu motive de vanatoare. Imaginea Dianei, zeita vanatorii si a Lunii era asociata cu amantele regale influente.

In timpul modificarilor din anul 1900, decorul original al camerei a fost partial pierdut, dar un lucru a ramas neatins: usa care ascunde o mica scara in spirala care lega camera Vorontsovei de camerele private ale imparatului Petru al III-lea.

Cabinetul de Aur este un boudoir mic langa dormitor, decorat cu panouri sculptate aurite, care au fost inlocuite ulterior cu stucatura aurita in stil rococo, care a supravietuit pana astazi si a dat numele interiorului.

La sfarsitul secolului al XIX-lea, Camerele Vorontsova au fost reorganizate in apartamentele private ale familiei lui George, ducele de Mecklenburg-Strelitz, ultimii proprietari ai mosiei Oranienbaum. Sunt expuse aici articole tipice pentru mediul de studiu masculin din acea perioada: o biblioteca, o masa de scris si un fotoliu, un birou, o vitrina de sticla, un gramofon si un fonograf. Masa din lemn de nuc a fost creata folosind tehnica pirografiei de către producătorii ruși ai inceputului secolului XX, decorata cu imagini ale Oranienbaum.

Acestea fiind ultimele camere vizitate ale palatului, am pornit apoi prin complexul de palate si parcuri, care mai include: Gradinile Inferioare, cu muzeul Casa picturilor, situat in partea vestica si Gradinile Superioare, la sud-vest de palat, cea mai frumoasa sectiune a domeniului, cu paduri variate care se intersecteaza cu iazuri, canale si poduri. Aici se gasesc: palatul lui Petru al III-lea, palatul chinezesc si pavilionul Katalnaya Gorka. Am vizitat Pavilionul numit Palatul chinezesc, primul proiect comandat de Ecaterina a II-a, dupa ce a devenit imparateasa, o locatie privata, in care a stat doar 48 de zile in cei 34 de ani ai domniei sale. Frumusetea acestuia m-a impresionat mult mai mult decat marele palat, de aceea am vrut sa scriu separat despre el.

---

VIZUALIZĂRI: 520 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI