Delhi - vechi și nou în capitala Indiei

TIPĂREȘTE

Am ajuns la Delhi la 2 noiembrie 2024, după o minivacanță de 5 zile în Nepal. Transferul de la Tribhuvan International Airport - Kathmandu la Indira Gandhi International Airport  - Delhi a fost făcut cu un avion IndiGo (InterGlobe Aviation Limited) o companie aeriană indiană low-cost.  

Capitala Indiei ar fi trebuit să ne ofere pentru început un tur de oraș 'by car', dar pentru că formalitățile de transfer au durat mai mult decât ne așteptam, acest tur - inclus în programul nostru turistic - a fost reprogramat în ultima zi a șederii noastre în India, orarul de zbor spre București fiindu-ne favorabil din acest punct de vedere. Obosiți și stresați, am ajuns seara la Hotel Quality Inn - Delhi amplasat relativ aproape de Indira Gandhi International Airport, la 13 km.

Delhi, oraș din nordul Indiei, este centrul politic și administrativ al țării. Acest mare oraș -  a doua cea mai mare aglomerare urbană din lume, cu peste 26 milioane de locuitori - este un amestec de vechi și nou. Are două părți principale  - Old Delhi (fostul Shahjahanabad) și New Delhi, orașul nou, fosta capitală britanică.  

Începând a se dezvolta încă din sec. XI, în perioada 1206-1526 a fost capitala Sultanatului din Delhi, apoi, în perioada 1526-1803 capitala Marilor Moguli. Deși ocupat de britanici în 1803, Delhi a continuat să fie reședința împăraților moguli până în 1858. În 1911 a început construcția unui cartier rezidențial, New Delhi, orașul devenind în anul următor capitală a Indiei britanice.

Turistul zilelor noastre, explorând orașul, va descoperi monumente reprezentative pentru mai toate perioadele istorice importante ale așezării (Coloana de Fier, din sec. IV, Moscheea Quwwat-ul-Islam, din sec. XII, Moscheea Jama Masjid din sec. XVII, Lal Qila - Fortul Roșu, din 1683 și altele). De asemenea în New Delhi, capitala Indiei moderne, va descoperi Parlamentul și Președinția țării, precum și multe alte construcții frumoase.

Nu voi face o prezentare a orașului având harta în față pentru a descrie trasee demne de urmat. În speranța că articolul meu va fi mai scurt decât precedentele - referitoare la orașele Jaipur și Agra - în cele ce urmează mă voi referi strict la obiectivele pe care le-am vizitat noi, cu mențiunea că urmând traseul prestabilit, cu autocarul, nu am fost interesată de distanțe, de adrese sau de orientări. Turul de oraș, cu autocarul, ne-a oferit prilejul de a ne face o idee despre noul și vechiul oraș Delhi. Am beneficiat și de încă o plimbare cu ricșa, în piața Chandni Chowk, cândva centrul orașului Delhi, o piață exotică și pitorească, plină de magazine și de tot felul de ateliere. Această plimbare a fost un nou prilej de stres și de încordare din cauza zgomotului infernal și a teribilei aglomerații, dar și de contact direct cu localnicii. Deși cursa a fost plătită anterior, cel care conduce ricșa solicită întotdeauna - cu insistență - un bacșiș fiecărui turist pe care îl transportă, chiar dacă cei doi au oferit împreună un bacșiș.

Ce am vizitat în Delhi?  

În Delhi sunt multe locuri care cinstesc memoria lui Mahatma Gandhi (pe adevăratul său nume Mohandas Karamchand Gandhi) lider al mișcării pentru independența țării, arestat de mai multe ori și în cele din urmă asasinat la 30 ianuarie 1948. Nu am vizitat Gandhi Smriti Museum, muzeul amenajat în casa în care Gandhi a trăit în ultima perioadă a vieții și în care a fost asasinat, ci doar locul în care a fost incinerat, locul în care în prezent se află Raj Ghat, memorialul închinat părintelui Indiei moderne. Raj Ghat se află în apropierea Fortului Roșu și a râului Yamuna, într-un peisaj verde, întins și curat. De la poartă, o alee lungă duce până la construcția din marmură neagră la capătul căreia arde flacăra recunoștinței veșnice. Deși este în aer liber, cei care vor să se apropie de memorial - platforma de marmură neagră care marchează locul în care, la 31 ianuarie 1948, a avut loc ceremonia de incinerare a rămășițelor pământești ale liderului mișcării de independență - trebuie să se descalțe. Dacă se mulțumesc doar să admire memorialul de sus, de pe zidurile înconjurătoare, nu  trebuie să se descalțe.  

Ghidul ne-a spus că acolo, în apropierea memorialului, Nicolae Ceaușescu a plantat un pom în octombrie 1989. Am aflat asta abia la întoarcere, în autocar, altfel, poate încercam să-l identificăm. La doar câteva zeci de metri mai jos de memorial, pe iarba verde, localnicii vin în grupuri mari pentru relaxare. Aer curat, spațiu larg, curățenie... greu de comparat cu ceea ce vezi prin piețe și prin cartierele mărginașe ale orașului.

În afara Memorialului Mahatma Gandhi, monument de dată mai recentă, am vizitat și cele mai importante monumente ale capitalei Imperiului Marilor Moguli - Red Fort și Moscheea Jama Masjid.  

Red Fort cunoscut și sub numele de Lal Qila, a servit drept reședință principală a împăraților moguli până în 1857. În intenția de a muta capitala de la Agra la Delhi, împăratul Shah Jahan a demarat construirea fortului la 12 mai 1639. Construită din gresie roșie, ceea ce i-a atras numele de Red Fort, fortificația proiectată de Ustad Ahmad Lahori, același arhitect ca și la Taj Mahal, a fost finalizată la 6 aprilie 1648.

Este o construcție din gresie, cu ziduri înalte, lungi de peste 2 km, mărginite de un șanț cu apă care era alimentat de apele râului Yamuna. Adăpostind palatul imperial, fortul are mai multe porți. Poarta Delhi, sudică, mai mare, preferată de împărat pentru ceremonii, este flancată de doi elefanți de piatră în mărime naturală. Poarta Lahore, intrarea principală în Red Fort, numită astfel pentru că era orientată spre orașul Lahore, cândva parte a imperiului mogul, dă spre un bazar acoperit, datând din sec. XVII, de unde și vizitatorii de astăzi pot achiziționa mătase, bijuterii, pietre prețioase și argintărie, dar și suveniruri, condimente și fructe.

Ca și la alte forturi - reședințe imperiale, și aici se poate identifica Diwan-i-Aam (Sala audiențelor publice) unde împăratul acorda audiențe de la balconul de marmură al unei nișe înalte și Diwan-i-Khas (Sala audiențelor private) spațiu dedicat ascultării solicitărilor oficialilor și ale membrilor familiei imperiale. De asemenea, aici exista Mumtaz Mahal construit pentru Arjumand Banu Begum (Mumtaz Mahal), soția favorită a împăratului Shah Jahan, Rang Mahal (Palatul Culorilor) mai mare, reședință pentru celelalte soții și favorite, Khas Mahal - apartamentele împăratului, precum și un Hammam pentru băile familiei regale, construcție cu trei încăperi cu cupole și pardoseală din marmură albă, cu amenajări pentru încălzire și băi fierbinți sau cu abur.  

Succesorul lui Shah Jahan, împăratul Aurangzeb, a îmbunătățit Red Fort adăugându-i clădiri frumoase și Moti Masjid (Moscheea Perlelor) - un lăcaș de cult construit doar pentru el, mic, cu trei cupole. După moartea sa dinastia mogulilor a intrat în declin, palatul degradându-se. Secolul XVIII a fost o perioadă plină de conflicte și de evenimente complicate pe care nu are rost să le detaliez aici.

Menționez doar că, preluând administrarea teritoriilor mogule, Compania Britanică a Indiilor de Est a instalat un rezident la Red Fort, britanicii jefuindu-l, ordonând demolarea lui sistematică și chiar instalând acolo o garnizoană militară.  

Red Fort, important complex arhitectural din India, desemnat monument de importanță națională în 1913, a fost inclus în Lista Patrimoniului mondial UNESCO în 2007.

Moscheea Jama Masjid, construită tot de Shah Jahan, este una dintre cele mai mari moschei din India. Finalizată în 1656, această moschee are trei porți, patru turnuri și două minarete înalte de 40 m fiecare, construite din gresie roșie și marmură albă. Vizitatorii pot urca în minaretul sudic de unde se vor bucura de priveliști spectaculoase asupra orașului vechi. De remarcat bazinul central, mare, folosit de credincioșii hinduși pentru spălarea ritualică, înainte de rugăciuni.

Pentru vizitarea Moscheii Jama Masjid sunt câteva reguli. În primul rând, non-musulmanii nu au acces în timpul programului de rugăciune. În al doilea rând, sunt restricții legate de ținută. Încălțămintea trebuie scoasă la intrarea în curtea interioară. Pe pardoseala de piatră din curte vei merge desculț sau cu ciorapi. Poți cumpăra papuci chiar acolo, la poartă. Sunt foarte ieftini. Femeile primesc niște halate lungi și largi, care să le acopere ținuta prea lejeră, de vacanță. Am mai spus și cu altă ocazie că, personal, acest moment mi-a creat un pic de neplăcere. Mă întrebam cine a mai purtat acel halat înaintea mea și dacă nu mi-o fi lăsat vreun 'cadou' ascuns prin cutele lui? De la Moscheea Jama Masjid am plecat totuși cu o amintire frumoasă: două tinere zâmbitoare, m-au rugat să accept să se fotografieze cu mine. Pentru bucuria lor și într-o oarecare măsură și a mea, am acceptat. N-a fost nici prima și nici singura experiență de acest gen. Atât în Nepal, cât și în India localnicii - femei, bărbați, tineri și chiar copii - sunt atrași de imaginea omului alb și doresc să o rețină în fotografie.

Jama Masjid din Delhi construită din dispoziția împăratului Shah Jahan în perioada 1644-1656, se află în centrul capitalei Shahjahanabad (azi Old Delhi). Aceasta a servit drept moschee imperială a împăraților moguli până la dispariția imperiului în 1857. Era considerată un simbol al puterii islamice în India. A avut și o importanță politică în mai multe perioade cheie ale stăpânirii britanice. Aproape de moschee se află Red Fort despre care am amintit în rândurile de mai sus, precum și diverse centre comerciale.  

La edificarea acestei moschei-monument au lucrat aprox. 5.000 de muncitori - indieni, arabi, perși, turci și europeni. Moscheea a fost inaugurată la 23 iulie 1656.

După ce au preluat orașul în 1803, inițial politica britanicilor a fost favorabilă locuitorilor, britanicii efectuând chiar reparații și renovări la Jama Masjid. Dar, Revolta din 1857, eveniment care a dus la moartea mai multor britanici din oraș, i-a ofensat profund pe coloniști. Ei au perceput revolta ca fiind instigată de musulmani, cultivată în moscheile din Delhi, de aceea au trecut la distrugerea multora dintre acestea. A fost interzisă practica religioasă în Jama Masjid, moscheea aflându-se în pragul demolării de mai multe ori. În cele din urmă britanicii au iertat-o, dar au transformat-o în cazarmă. În 1862 a fost redată populației musulmane impunându-se folosirea ei doar ca lăcaș de cult.  

În zilele noastre musulmanii din Delhi se adună pentru rugăciunea de vineri, precum și pentru diferite evenimente deosebite.  

Intrarea la Jama Masjid se face pe poarta dinspre orașul vechi, dar nu vă așteptați ca autocarele să ajungă chiar până acolo. Ele opresc pe una din străduțe. După ce te strecori printre mașini, teleguțe cu marfă, ricșe și tot felul de oameni, ai ajuns la intrarea cu controlul de securitate. Urci treptele unei scări și te afli lângă poarta de intrare în curtea lăcașului. Aici te descalți și - dacă vrei să nu umbli desculț - îți pui ciorapii sau papucii pe care îi poți cumpăra de acolo. Pentru că îmbrăcămintea femeilor aflate în vacanță în Delhi nu este considerată potrivită pentru a intra într-un lăcaș de cult musulman, acestea primesc tot aici halatele lălâi despre care am amintit anterior. În câteva poze pe care le arașez, mă veți vedea înveșmântată astfel. Adică adecvat.

Moscheea este construită cu fața spre vest (spre Mecca), pe un platou larg, situat la un nivel mai înalt față de cel al orașului vechi. Curtea, cu acces din trei laturi, este imensă având - se spune - posibilitatea de a primi 25.000 de persoane. În mijloc se află marele bazin pentru abluțiune - spălarea ritualică a musulmanilor înainte de rugăciune. Când am fost noi acolo, bineînțeles, în afara programului de rugăciune, în curte erau mulți indieni grupuri-grupuri, cu mic, cu mare, așezați pe jos, plimbându-se, fotografiind, făcând selfie, râzând și distrându-se 'vânând' omul alb pentru a se fotografia cu el. Nu cred că a rămas cineva din grupul nostru care să fi scăpat nefotografiat. Chiar și fără știrea lui, așa... ca din întâmplare.  

După cum spuneam, Jama Masjid este construită din gresie roșie, dar vom remarca și marmură albă și chiar marmură neagră folosită ca element de decor. De asemenea, pe diferite suprafețe, vom remarca inscripții arabe și persane, pentru noi doar cu rol decorativ. Sala de rugăciune (de 61 m lungime și 27 m lățime) este acoperită de trei cupole de marmură. Interiorul este îmbrăcat tot în marmură. Și pardoseala este din marmură într-o alternanță de alb-negru, imitând covorașul de rugăciune musulman.

În colțurile de nord-est și de sud-est, moscheea este flancată de două minarete. Urcând o scară interioară cu 130 de trepte, îți poți trage sufletul privind peisajul de la înălțime.  

Qutub Minar - cea mai spectaculoasă moștenire de la primii conducători musulmani ai Indiei (care au controlat nordul țării înainte de sosirea Marilor Moguli) - a fost un impresionant complex de rugăciune. A fost construit în jurul anului 1220 de Qutab-ud-din Aibak, primul sultan musulman din Delhi, în cinstea victoriei musulmanilor asupra regilor hinduși. Se spune că materialul folosit la edificarea monumentului a fost chiar piatra de la ruinele unor temple hinduse distruse de musulmani.

Cel mai înalt minaret al Indiei (are nu mai puțin de 72 m înălțime), a rezistat 800 de ani neafectat de trecerea timpului. Am venit aici seara, după lăsarea întunericului, așa încât nu am văzut totul, până în cel mai mic detaliu. Cu toate acestea, spectacolul a fost de vis. Minaretul luminat ca un pom de Crăciun impresionează pe oricine. Are o arhitectură elaborată, o simbioză între arhitectura locală, tradițională și cea islamică. Am fost informați că minaretul a fost construit în etape, din tipuri diferite de materiale (primele trei niveluri din gresie roșie, iar ultimele două din marmură și gresie). La exterior, cele cinci niveluri sunt acoperite cu sculpturi complicate și cu inscripții din Coran. Pentru conservarea lui, în Qutub Minar nu se poate urca. La baza turnului există și o moschee. Se mai poate vedea o poartă construită ceva mai târziu (în 1310), de asemenea câteva morminte, precum și Alai Minar - un monument incomplet. După o victorie într-una dintre campaniile sale, sultanul Ala-ud-din Khalji a dorit să construiască un minaret de două ori mai mare decât Qutub Minar. Nu a reușit și acum admirăm un monument neterminat.

Complexul arheologic Qutub include moscheea Quwwat-ul-Islam, minaretul Qutub, mai multe clădiri ruinate, precum și ziduri împrejmuitoare, de asemenea ruinate. După intrare, în luminile nopții, am putut identifica zona ruinată cu ziduri și clădiri cu coloane. În apropierea minaretului neterminat despre care am amintit, se află mausoleul regelui Iltumish (1211-1236) și Quwwat-ul-Islam, cea mai veche moschee în curtea căreia sunt mai multe morminte. Coloana de Fier - un stâlp de fier cu inscripții în sanscrită despre care se spune că ar cântări mai mult de șase tone, ridicat în timpul lui Chandragupta al II-lea Vikramaditya (375–413), a fost adus la Delhi și instalat acolo prin anul 912.  

Deși Qutub Minar a fost ultimul obiectiv vizitat în Delhi, urmând a ne retrage la hotel, același Quality Inn Hotel care ne găzduise și în prima noapte în India, nu pot să nu amintesc și despre India britanică pe care am descoperit-o printr-un tur panoramic, cu autocarul. Arhitectura colonială britanică este foarte frumoasă. Am admirat Poarta Indiei, un arc de piatră magnific, un fel de Arc de Triumf construit ca un memorial al soldaților indieni căzuți în Primul Război Mondial. O flacără veșnică arde sub structura masivă, cu ziduri inscripționate cu numele a peste 90.000 de soldați care și-au dat viața pe câmpurile de luptă.  

Poarta Indiei, Arcul de Triumf construit în 1921 după modelul celui din Paris, este opera arhitectului britanic Edwin Landseer Lutyens, unul dintre cei mai apreciați arhitecți din acea vreme. Lui i se datorează și proiectele altor clădiri importante din New Delhi.  

De asemenea, tot din mersul autocarului, am văzut locul de unde sunt conduse destinele a 1,4 miliarde de oameni, cu mărețele clădiri ale Parlamentului și Președinției Indiei.

---

VIZUALIZĂRI: 235 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI