„Săniuța fuge, nimeni n-o ajunge!...”

TIPĂREȘTE

Motivul pentru care am ales să ocolim tocmai prin Pasul Ghimeș-Palanca (DN12A) spre a ajunge de la Focșani la Odorheiu Secuiesc s-a numit, simplu, Skigyimes Alpine Coaster. Copiii din noi au fost de vină, ei ne-au târât de mână într-acolo, iar noi nu ne-am putut opune... Mai corect zis, n-am vrut a ne opune.

Skigyimes se află în localitatea Lunca de Sus, jud. Harghita, la vreo 30 km de Miercurea Ciuc. E un întreg complex acolo, cu spații de cazare și parcare, mâncătorii, iarna sunt amenajate 2 pârtii de schi cu telescaunele aferente, centru de închiriat echipament și chiar monitori disponibili. Dar iarna era departe la momentul vizitei noastre; deși a doua parte a lui septembrie, vremea era superbă, ba chiar ceva mai călduroasă decât te-ai aștepta să fie o zi de vară la munte. În plus, noi nu suntem iubitori de sporturi hibernale... Ei, dar despre o tură cu sania de vară ce ziceți?!

Atracția principală a locului n-o reprezintă nici langoșii delicioși, nici aromatul gulaș, nici măcar cărnița pe care poți să ți-o frigi singur pe piatră încinsă, ci pista de bob, inaugurată în oct 2018, funcțională cât e ziua de lungă (9-21). După ce s-a nimerit să citesc câteva impresii laudative și să văd vreo 2 filmulețe, am exclamat cu entuziasm: „Vreau și iooo!”

Și iată-ne ajunși în zonă mult după ora prânzului; ne-a atras atenția de departe aglomerarea de mașini și oameni și ne-am dat seama că am ajuns. Parcarea din stânga, de pe partea cu facilitățile, era plină-ochi, în schimb am găsit un loc mai în spate, în cealaltă, de peste drum. Imediat ce am coborât din mașină ne-au împresurat miresme gastronomice de toate felurile. Am înghițit în sec și am mers mai departe însă; masa de prânz o cam săriserăm, e adevărat, dar tot atât de adevărat e că nu-i prea indicat să te dai în tiribombe cu burta plină!

Ne-am dezumflat un pic când, apropiindu-ne, am zărit coada de zeci de persoane, am avut chiar un moment în care am fost tentați să renunțăm. Totuși... dacă tot am ajuns până aici... Am dibuit ușor casa de bilete, acolo nu era prea multă lume; un mic ecran luminos îți arăta timpul estimat până la îmbarcare: 75 de minute. Ne-am resemnat cu un oftat prelung și am decis să rămânem. Costul unui bilet este de 15 lei pentru adulți și 12 pentru copii; se pare că se pot achiziționa mai multe cu o mică reducere de preț, dar e bine să știți de la bun început că trebuie luată coada de la capăt pentru fiecare tură. În plus, poți achiziționa o fotografie (10 lei) în care ai fost surprins în timpul cursei, pe care o plătești la final, evident.

Ne-am așezat frumușel în capătul cozii, cu grijă să păstrăm distanța față de cei din fața noastră. Până la urmă, n-am stat „decât” vreo oră (55 de minute, mai exact); timpul s-a scurs în mod rezonabil, n-a durut prea tare – mai privind evoluția săniilor ce zburau pe lângă noi, mai cu ochii în telefon, mai pe superbul peisaj montan ce ne înconjura... Aproape de locul de îmbarcare sunt afișate regulile jocului (română/magiară/engleză), iar cele mai importante sunt cumulate într-un filmuleț ce rulează la nesfârșit pe un ecran.

Spicuiesc: Fiecare sanie suportă o greutate maximă de 150 kg, ceea ce înseamnă 1 sau 2 persoane; în ultima situație, persoana mai înaltă va sta în spate și este responsabilă de acționarea frânei (care se face foarte ușor, trăgând-o înainte sau înapoi). Nu sunt admiși copiii sub 3 ani, iar cei între 3 și 8 ani trebuie neapărat să fie însoțiți de o persoană cu vârsta peste 12 ani și înălțimea peste 135 cm. Se va purta pe tot parcursul cursei centura de siguranță, nu se vor folosi telefoanele mobile sau aparatele de fotografiat, se va păstra o distanță de minim 25 m între sănii (50 m dacă pista e udă sau înghețată).

În sfârșit, momentul mult așteptat a sosit și pentru noi! La locul respectiv există câțiva angajați care se ocupă de acest lucru, verificând că toată lumea respectă regulile, demonstrând cum se frânează și cum se accelerează, verificând centurile de siguranță. Sania pornește singură și este tractată timp de 2-3 minute pe o plan ușor ascendent (facilitatea este dispusă pe un deal, folosindu-se cu succes de unduirile reliefului), timp în care viteza e mică (și se pot fura 1-2 poze). Pe urmă începe nebunia!... Curbe mai largi sau mai strânse, pante mai mult sau mai puțin accentuate, variații de viteză ce-ți ridică stomacul în gât, sunete stridente ce-ți părăsesc corzile vocale fără să vrei, într-un cuvânt: adrenalină! Din păcate, după alte câteva minute toată treaba se potolește subit și te trezești că plutești ușor prin dreptul indicatorului care te anunță că gata, cursa s-a sfârșit!... Doar atât?! Hmm... Treaba asta poate da dependență, abia acum înțeleg...

Am coborât cu regret că totul a durat atât de puțin, bucuroși totuși că... am făcut damblaua copiilor din noi! ????... Cât pe ce să uităm de fotografie!... Lângă bar este amplasat un ecran mare pe care sunt derulate pozele, fiecăreia i se atribuie un număr. Trebuie să ții minte numărul tău și să-l spui la casa de bilete, unde ți se printează poza și dai bănuții. Iată și primul suvenir al vacanței noastre!...

Ne tenta teribil un gulaș la una din terase, dar era destul de aglomerat și pe acolo, așa că am renunțat. Totuși, până la destinație mai aveam cel puțin o oră jumate, așa că am decis să ne tratăm cu câte un langoș cu smântână și usturoi, pe care l-am cumpărat de la un chioșculeț de peste drum, în incinta parcării improvizate unde ne lăsaserăm mașina (10 lei bucata). Dacă luam unul singur amândoi, eram deștepți, că oricum am aruncat cam jumate din fiecare; de bun era bun, dar prea mare, prea prăjit și prea multă grăsime pentru cât suntem noi obișnuiți... În fine, să zicem că ne-am mai făcut o dambla...

În concluzie... ne-a plăcut maxim și abia aștept să repetăm experiența! Visez un week-end întreg în zonă, să „frecăm” pista aia de dimineață până seara măcar o zi sau două, până ce ne-om sătura!

Peisaje montane de vis!

Adrenalină (pista de bob), pârtii de schi iarna, cazare, mâncare, posibilitatea de a face drumeții în zonă.

---

VIZUALIZĂRI: 3625 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI