GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Salina Slanic Prahova - pacat ca arata asa de trist!
TIPĂREȘTEDupa Intalnirea AFA 2016 de la Cincis (vezi impresii), de la care raman restant cu un articol, anume cel despre Biserica din Densus, pe care il aman intentionat cu cateva luni, cand voi reveni la Densus pentru a treia oara in acest an, au urmat pentru noi doua iesiri de o zi in weekend la Salina Slanic Prahova.
Amintiri
Am vizitat aceasta salina de cateva zeci bune de ori, ea fiind destinatie curativa sau / si de recreere. Prima data cand am vizitat salina de la Slanic Prahova eram elev si imi amintesc de liftul care ne-a coborit in adancurile muntelui de sare, care lift pe atunci nu avea lumina, prilej pentru cei mai curajosi sa ii sperie pe cei mai fricosi. Imi amintesc ca in acele vremuri rosii, comuniste, era sculptata in sare secera si ciocanul, realizare ce ne-a fost prezentata la vizitarea minei de sare. Atunci inca mai puteam admira vagonetii, care cu ceva ani in urma duceau sarea la suprafata.
Imi aduc aminte si de perioada cand la intrarea in Slanic era o coada de masini grele care asteptau intrarea in mina pentru a fi incarcate. Cozi de basculante. Pana la acel moment salina de la Slanic era singura nepoluata din tara, dar i-a venit si ei randul, asfaltul ce intra in curtea exploatarii, se continua printr-un tunel pe o cale de sare pana la locul de extractie si incarcare.
Am mai prins si o perioada de tratament cand accesul in zona astazi vizitabila era inchis, dar strict pentru tratament se deschisese un tunel, sapat relativ aproape de suprafata, dar ingust sau foarte ingust fata de grandoarea salilor principale, unde concentratia de ioni de sodiu era foarte puternica si majoritatea vizitatorilor sau bolnavilor nu depaseau 1 – 1,5 ore de stat in inedita sala de tratament.
In epoca “moderna” am venit cu copiii de peste 20 de ori aici in scopul de a ii trata de sinuzite si a le creste imunitatea. De cateva ori pe an ajungem pe aici.
Timp de cativa ani, au existat intetrese sa fie falimentata aceasta salina, motiv pentru care si linia de cale ferata Ploiesti – Slanic a fost intrerupta si nereparata ani buni cu 2 statii inainte de Slanic.
Dar sa nu devin mai plictisitor de atat…... Si, uite-asa, am mai ajuns o data sambata trecuta si … inca o data sambata asta la cea mai mare salina din tara noastra si din Europa de Est.
Dupa nefericitul episod de anul trecut cand liftul de acces in mina Unirea s-a prabusit pe o anumita adancime in gol, generand panica mare si stiri exagerate la TV, mina s-a redeschis vizitarii in februarie anul curent. Am auzit ca s-ar fi facut si ceva modernizari asa ca am pornit spre salina.
Accesul
Salina se afla pe strada Crizantemelor, in orasul Slanic, judetul Prahova. Se ajunge aici de la Bucuresti in circa 100 km, dupa un parcurs de circa o ora si trei sferturi cu autoturismul. Exista si trenuri din Ploiesti Sud care ajung la Slanic, dar nu mai exista tren direct de la Bucuresti, ca pe vremuri. De la Ploiesti la Slanic se parcurg pe sosea 40 km. Din Bucuresti, varianta recomandata este pe DN1, pe centura de vest a Ploiestiului, revenire in DN1, apoi a doua iesire catre dreapta (nu cea de la pasarela spre Buzau), prin Paulesti, pe DJ155, prin padure, apoi pe DJ102 prin Gageni, Plopeni, Varbilau. De la iesirea din DN1 la majorotatea intersectiilor de drumuri gasiti indicatoare. In Slanic se depaseste Baia Rosie, apoi dreapta in centru pe la gara, imediat stanga pe firul paraului Verde si apoi peste primul pod in dreapta in parcarea de la salina.
Parcarea, de fapt parcarile de la salina sunt cu sau fara plata. Cea asfaltata de langa casa de bilete, stiu ca nu era gratuita. Pe langa tarabe a fost mereu gratis, iar acum au mai aparut parcari noi, intr-una din ele ne-am incumetat si noi sa lasam masina sa se odihneasca cateva ore si nu ne-a cerut nimeni bani.
Accesul in zona vizitabila a salinei se face acum cu microbuze, care pornesc de langa casa de bilete, de langa parcarea principala. Acestea intra in mina pe fosta intrare a masinilor grele, prin curtea exploatarii, unde pesiajul este unul … ruginiu si parasit (dar faceti abstarctie), dupa care intrati in tunelul auto care coborara pana la nivelul inferior al minei de sare unde microbuzele opresc. Nu se mai coboara cu liftul, nu se intra cu autoturismele proprii in salina!
Scurta prezentare
Localitatea Slanic este atestata documentar din secolul al XVI-lea, iar explotarea muntelui de asre s-a inceput in anul 1689 (!) si se continua si in zilele noastre. Masivul de sare se intinde pe 2,8 x 0,8 kmp, grosimea stratului de sare variind intre 500 m si 45 m. Din mina s-au exploatat ca. 2,9 milioane mc de sare gema.
Principala mina este mina Unirea. Ea se remarca prin camere de forma trapezoidala, inalte de nu mai putin de 55 metri (!), deschidere 10 m la tavan si 32 ma la talpa. Aceasta mina a fost sursa de exploatare inter anii 1942 si 1970, astazi deserveste numai scopuri turistice si terapeutice. Nivelul inferior se afla la cota 208 metri (!) sub punctul de pornire din zona casei de bilete.
Exploatarea s-a facut descendent prin taiere orizontala si verticala cu haveza, apoi derocarea se producea prin impuscare, iar transportul sari la suprafata cu vagoneti. In acest sens este amenajat un mic colt care prezinta utilajele susnumite, iar in oras se gaseste Muzeul Sarii, unde sunt prezentate informatii mai pe larg despre muntele sare si exploatarea acestuia.
Microclimatul se pastreaza constant pe tot parcurusl anului, temperatura din salina situandu-se la 12 grade Celsius, umiditate 50%, presiune atmosferica 730 mm col Hg (atentie pentru cei ce suporta mai greu presiuni inferioare celei de 1 atm). Mina este aerata natural, iar aerul este bogat in ioni de sodiu, foarte recomanmdat pentru tratarea deficientelor si bolilor respiratorii.
Intre 1994 si 1998 mina Unirea a foist inundata, lucrari imporante de evacuare a apelor infiltrate si de curateare a vetrei minei fiind necesare; se spune ca s-au cheltuit peste 20 miliarde de lei in acest scop.
In complexul minier de la Slanic mai exista o a doua mina importanta, mina Mihai, Ea este amplasata deasupra minei Unirea, pe verticala, ele sunt separate de un planseu. Mina Mihai este prima mina din tara noastra in care s-a introdus iluminatul electric. Aici se oragnizeaza concursuri de aeromodelism.
Amenajari
Sala Unirea are in sectiune longitudinala o forma dreptunghiulara, din care se mai desprind cateva sali, majoritatea nevizitabile.
In dreptul fostei iesiri din lift se gaeste un panou explicativ imens, bogat in informatii despre mina Unirea. In apropierea acestuia este sculptat in sare bazorelieful neterminat al lui Mihai Viteazul, lucrare apartinand artistului local Brezeanu.
Trecem pe langa o zona de sanatoriu unde pacientii veniti la tratament se pot odihni in paturi si inspira aerul tamaduitor.
Copii mici au un spatiu larg de joaca cu tobogan gonflabil, topaitoare si inca o constructie gonflabila prin care se pot ascunde sau juca. Langa acesta, un mic circuit pentru masinute. In proximitatea locului de joaca se gaseste un automat de cafea, cateva mese si scaune din plastic.
Intalnim in plimbarea noastra bustul sculptat in sare al lui Mihai Eminescu. Ajungem si in Sala genezei care prezinta un aranjament al sculptorului Nastase si unde intalnim simbolul steagului dacic, si busturile sculptate in sare al lui Traian si al lui Decebal.
Pe un perete sunt infiltratii controlate; aici se preling picaturi de apa, care in cadere formeaza brobonele de sare lipite de peretele de sare, in apropiere se pot admira sculpturi in sare realizate de diferiti artisti, intre care un chip uman, un bocanc si altele.
Forme interesante de sare crsitalizata si chihlimbar sunt expuse in cateva vitrine.
Zona de sport este reprezentata de cateva cosuri de baschet, un teren de minifotbal / handbal, 3 mese de ping pong, 2 mese de billiard (unele mese de joc nu sunt in cea mai buna stare), leagane. Deasupra unui lac sarat s-a amenajat un pod care conduce spre o cascada construita artificial.
Doua magazine pun la dispozitie racoritaore, cafele, ceaiuri, cate ceva de rontait, produse din sare. Va recomand sa cumparati sare de baie sau condimente pe baza de sare pentru mancare si vegeta. Langa magazine se gaseste si un cabinet medical.
In concluzie pueti petrece o zi intreaga fara sa va plictisiti in salina Slanic.
In zilele aglomerate, la orele de varf Ia pranz si la final de program se formeaza cozi in asteptarea microbuzelor, care te scot la suprafata. Noi am prins ieri o coada de ca. 100 persoane, cam 6 – 7 microbuze de asteptat. Pe traseu am intalnit 8 microbuze circuland, inca cateva stationand la suprafata, iar traseul dureaza circa 15 minute.
Tarife
Pentru a vizita salina trebuie sa popositi mai inati la casa de bilete, unde se achita taxa de acces. Programul de vizitare detaliat, preturile si alte informatii utile se gasesc pe salrom.ro. Un extras despre tarife regasiti mai jos:
VIZITATORI ÎN REGIM NORMAL:
•» adulţi: 20 lei/zi/persoană
•» pensionari: 18 lei/zi/persoană
•» copii peste 3 ani, elevi, studenţi cu vârsta până la 25 ani, persoane cu handicap: 10 lei/zi/persoană
•» copii mai mici de 3 ani: gratuit (cu recomandare medicală)
VIZITATORI ÎN REGIM DE ABONAMENT PENTRU 7 ZILE::
•» adulţi: 126 lei/7 zile/persoană
•» pensionari: 112 lei/7 zile/persoană
•» copii peste 3 ani, elevi, studenţi cu vârsta până la 25 ani, persoane cu handicap: 63 lei/7 zile/persoană
Alte tarife
•» Loc de joaca - 10 lei/30 min
•» Karturi - de 1 loc - 9 Lei/15 min; 15 Lei/30 min
•» Karturi - de 2 locuri - 12 Lei/15 min; 20 Lei/30 min
•» Tenis de masa – 5 lei/30 min.
•» Biliard – 10 lei/30 min.
•» Taxa foto – 6 lei
•» Taxa video – 12 lei
Ponturi turistice
In imprejurimi se mai pot vizita:
Muntele Verde (4 km)
Casa memoriala Nicolae Iorga din Valenii de Munte (16 km)
Vulcanii noroiosi de la Berca (91 km) vezi impresii
Muzeul Nicolae Grigorescu si muzeul B P Hasdeu din campina (35 km)
Casa Domneasca de la Brebu (28 km)
Iar de mancat de cele mai multe ori, noi mancam la Pensiunea Dor de Alunis (13 km), asa am facut si la aceste doua excursii, tot acolo si inoptam daca venim pentru mai mult de o zi, intr-un loc minunat, linistit, cu oameni ospitalieri, cu curte imensa si cu multe bunatati de servit. vezi impresii
Ai ce face la salina, dar ii lipseste un administrator care sa stie sa o puna in evidenta cu adevarat, care sa o readuca in circuitul balnear international. Este inadmisbil sa storci banii clientilor pe zeci de cai si sa nu renovezi cladirea, sa nu elimini peisajul dezolant, comunist de la tot pasul.
Trimis de Dan&Ema in 03.04.16 23:08:10
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Dan&Ema); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
10 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Rog așteptați...
@Dan&Ema -
Pt diferite dureri si sinuzite nu cronice, cate un saculet cu sare grunjoasa, de mina, incalzit la temperatura suportabile, in cuptor, face minuni. Atentie insa la combinatiile pe care le vand asa zisele magazine naturiste unde, de multe ori sarea este chiar colorata artificial sau parfumata (sic), atunci acel "non nocere" isi pierde "non".
@Dan&Ema - O descriere completă a unui obiectiv turistic și, în același timp, centru de tratament - cu toate neajunsurile (de orice fel) care există la fața locului. Un studiu de prefezabilitate pentru reamenajarea turistică a salinei Slănic Prahova ne informează că media zilnică de turiști/bolnavi ce intră într-o zi de vară în salină este de 500 de persoane, cu un vârf de 800 vizitatori (în medie) în zilele de weekend și sărbători legale. Deci interes există, venituri așijderea.
Cele patru săli impresionante care se vizitează (din cele 14/15 existente) se află la o adâncime de circa 200 m. Într-adevăr, până acum câțiva ani vizitatorii erau „introduși” în salină cu ajutorul unui lift format din două cabine care funcționau în tandem (una urcă, alta coboară). Acest lift era funcțional din anul 1934, mașina de extracție marca Phoebus ridicând din subteran prin acest fost puț de extracție două colivii încărcate cu sare. Greutatea întregii mașini este de 7 tone, din care 5 tone are doar roata volantă care asigură deplasarea pe vertical a celor două cabine.
Din 2014, după câteva incidente, accesul prin intermediul liftului a fost închis urmând a se analiza posibilitatea modernizării instalației de transport ori înlocuirea ei. Acum transportul vizitatorilor/bolnavilor se face cu ajutorul microbuzelor, în interior fiind efectuată o străpungere între cele două mine (Unirea și Cantacuzino - aflată în exploatare încă) și trecerea prin două camere de presurizare, întrucât presiunile sunt diferite între cele două mine.
@Dan&Ema - Am citit si votat cu oarecare nostalgie un articol interesant si util pentru cei care doresc sa viziteze zona. De salina Slanic ma leaga multe amintiri, din multe drumuri in zona. Primul contact cu salina l-am avut in anul 1959, la un concurs de aero-modele, cand am facut parte din echipa Casei Pionierilor din Giurgiu, care a ocupat locul doi pe tara la categoria la care participasem. Aceasta clasare nu era intamplatoare, pentru ca cercul de aero si navo-modele era condus de un mare campion la modelism in acea perioada, profesorul Mircea Busuioc. Imi permit sa adaug la obiectivele de vizitat in Slanic Prahova si Baia Baciului si Grota Miresei, din apropierea baii Baciului. Si, pentru cei care sunt in zona au putin timp la dispozitie le sugerez parcurgerea drumului intre Slani si Valenii de Munte. Pe langa frumusetea peisajului deluros, veti avea surpriza ca, in apropierea cotei 600 urcand de la Valenii de Munte spre Slanic, sa intalniti un loc de circa 40-50 m unde exista un gol de aer, care poate crea probleme de tractiune masinilor, mai ales celor cu motor Diesel. Locul este cunoscut de localnici si unii soferi cam evita sa ramana in pana in acea zona. Tot in zona, va sugerez, evident daca timpul va permite, un drum intr-un sat care este chiar la capatul lumii, cum spun localnicii. Este vorba de satul Slon, unde se poate ajunge din Valenii de Munte pe drumul spre Cislau, se trece prin Drajna de Jos, iar apoi se iese din sosea, la stanga spre Drajna de Sus, Cerasu, Valea Bradetului, Valea Lespezii si drumul se termina in satul Slon, de unde incepe salbaticia padurii. Am fost de doua ori in acest loc si mie mi-a placut. Poate mai ajung si altii, poate le va place si lor. Pentru cei mai curajosi si invatati cu drumul pe munte, din Slon se poate ajunge pe o poteca peste munte la lacul de la Maneciu.
Pana atunci numai bine si calatorii placute!
@elviramvio -
Cu saculeti de sare incalziti pe soba mi-am trait si eu copilaria. Imi amintesc cu drag de ei, ca erau fierbinti si trebuia sa ii tin in special peste noapte, e drept cat mai fierbinti posibili, dar la limita suportabilului. Cred ca de atunci nu mai am probleme cu atingerea obiectelor incinse, putand lua oale fierbinti de pe aragaz etc. Toate cu o limita...
@tata123 - Multumesc de apreciere si de completari. Liftul a circulat si anul trecut, in sambata de dinainte de Pasti sigur am fost c u el, dupa care la scurt timp s-a inchis.
@liviu49 - Multumesc pentru vot si pentru completari. La Grota Miresei sa mentionam ca ea s-a prabusit cu niste ani buni in urma si nu mai este vizitabila, din pacate, dar cele 3 "bai": Baia Verde, Baia Rosie si Baia Baciului (inca) mai exista. DIn pacate sunt multe surpari in zona care pot duce la prabusiri (partiale) de case si la infiltrari.
In imprejurimi, un loc special mai este si Manastirea Crasna vezi impresii sau Manastirea Zamfira
Eram interesată de salina de la Slănic Prahova la care aş fi vrut să merg cu nepoţii şi aşa, am dat de reviewul tău. Este cuprinzător şi conţine toate informaţiile necesare. După 4 luni în care acest review a stat pe nedrept la 49 de puncte, iată a venit şi szuperbonusul! Cred că nu voi merge deşi salina pare interesantă dar soţul nu intră şi ar trebui să mă descurc singură cu doi copii, ceeace este o răspundere prea mare, mai ales că nici nu stau prea bine cu ochii.
@Michi:
Sarut mana, mama Michi!
Noi iubim salina asta unde am fost de jde ori ca si litoralul nostru. Pacat ca sunt ramase in urma, ancorate in anii trecutului. In altele s-a intamplat mai mult. Aici cred ca este o consecinta a managementului si a intereselor cuiva sa fie asa. Liftul oha. Acum se coboara cu masini care polueaa. Programele si spatiile de tratament din trecut au ramas in trecut. Sunt ceva spatii si posibilitati de joaca pentru copii, trebuie spus. Salina e grandioasa prin dimensiune. E adevarat. Dar nu are fata de 2016. Eu o recomand insa e bine de stiut stadiul ei.
In apropiere interesant si educativ este Muzeul Sarii.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2024 Salina Slănic Prahova — scris în 19.08.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2023 Mai am o subterană la activ – Salina „Unirea” Slănic Prahova — scris în 05.04.24 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2022 Bataie de joc — scris în 26.10.22 de ux127546 din BUCUREșTI - nu recomandă
- Jun.2022 Cu bune și cu rele — scris în 17.11.22 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2022 Un alt mod de prezentare al salinei Unirea Slănic — scris în 26.05.22 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Salina Slanic in pandemie — scris în 05.10.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2019 Altă salină — scris în 19.05.20 de Mari-a din RM VALCEA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată