GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
În vizită la Salina Unirea - impresii amestecate!
TIPĂREȘTEÎn luna august anul trecut am beneficiat de mai multe zile de concediu decât aveam de obicei, așa că am avut mai mult timp la dispoziție pentru diverse plimbări. Când ne pregăteam să plecăm în concediu, am avut parte de câteva zile destul de friguroase, așa că am mai amânat puțin alte planuri și ne-a hotărât ca într-o zi să mergem să vizităm Salina Unirea de la Slănic Prahova. Ne-am orientat spre acest obiectiv pentru pentru o ieșire de o zi deoarece am considerat că vremea mai mohorâtă este momentul ideal pentru o vizită la salină, știut fiind faptul că se recomandă evitarea pe cât posibil a diferențelor mari de temperatură care pot avea efecte negative asupra organismului uman. Oricum o diferență de temperatură a existat (era totuși încă vară), afară erau puțin peste 20 de grade, iar în această salină temperatura constantă este de 12 grade.
Să revenim... pentru a ajunge la salina Unirea, am mers pe următorul traseu: Râmnicu Sărat – Ploiești și am intrat pe DN 1A pentru circa 15 kilometri. Am virat pe secundarul DJ 217 și am intrat rapid pe DJ 102, drum pe care am ajuns la Slănic Prahova, după ce am trecut prin localități precum Dumbrăvești, Coțofenești sau Vărbilău. Asfaltul este destul de bun și pe drumurile secundare, așa că după circa două ore și jumătate și 140 de kilometri parcurși am ajuns la obiectivul nostru.
Era aproape ora 11.00 când am intrat în parcarea salinei (deh, nu am fost chiar matinali). Trebuie să precizez că există câteva indicatoare prin localitate care te conduc spre obiectiv, așa că se ajunge destul de ușor. Există posibilitatea de a lăsa mașina într-o parcare cu plată, însă chiar lângă aceasta sunt alte locuri de parcare unde nu se plătește vreun tarif; am avut noroc și am găsit un loc liber la ”fără plată”, așa că în câteva minute eram echipați pentru a intra în adâncuri. În ceea ce privește accesul în salină, știam deja că de o bună bucată de vreme nu se mai cobora cu liftul acela renumit; poate că și acesta a fost un motiv care ne-a determinat să vizităm din nou salina. Am coborât de vreo câteva ori în trecut cu liftul și de fiecare dată am zis că nu ne mai trebuie :(. Așa că pentru noi a fost o experiență nouă – am intrat în salină cu microbuzul, pe care l-am așteptat pe peronul din apropierea casei de bilete. Și dacă tot am adus în discuție biletele, voi prezenta tarifele din momentul vizitei noastre: 20 de lei/adult; 10 lei/copil peste trei ani; 18 lei/pensionar. Exista și posibilitatea de a face abonamente pentru 7 zile la următoarele tarife: 126 lei/adult; 63 lei/copil peste 3 ani sau 112 lei/pensionar. Pentru informații actualizate privind tarifele și programul de vizitare este indicat să aruncați o privire aici: salrom.ro/slanic-prahova- ... a-turistica.php.
După câteva minute de așteptare au apărut două microbuze care au preluat toate persoanele existente pe peron în acel moment. Intrarea în salină nu se face pe aici, așa că ne-am plimbat preț de câteva minute înapoi prin oraș până am ajuns într-o curte care la prima vedere ar părea părăsită, dar unde se afla gura de tunel spre adâncurile sărate ale Slănicului. Din când în când se mai vedeau pereții de sare ai tunelului, însă noi abia așteptam să ajungem. Și s-a întâmplat acest lucru după vreo 10 minute, când am coborât din microbuz în fața unei uși spre care ne-am îndreptat imediat deoarece în zonă era un curent puternic, dar și mirosul de noxe de la microbuze era la fel de puternic. Am parcurs un tunel destul de scurt, am trecut de o altă ușă și iată-ne ajunși în salina Unirea!
Ca de fiecare dată când am vizitat-o, salina ne-a impresionat prin dimensiunile ei! Pereții camerelor sunt uriași, par șlefuiți de ființe dintr-o altă lume, traseul de vizitare fiind dispus asemenea unui dreptunghi aflat la 208 metri adâncime, cu o înălțime a camerelor de vizitare de 54 de metri! În partea superioară se observă balcoane de lemn pe unde circulă doar personalul specializat. Din tavan atârnă lămpi pentru asigurarea luminozității, lumina e cam opacă, dar și acest aspect contribuie într-un fel la farmecul salinei. Pentru că am pornit-o încet la plimbare a fost momentul în care am conștientizat pe deplin cele 12 grade din interior, însă eram pregătiți cu câte o haină în plus, astfel că aerul rece și sărat s-a dovedit (ca la oricare dintre vizitele anterioare) a fi o desfătare pentru nasurile noastre obișnuite cu praful din oraș de pe perioada verii.
Am ajuns lângă o zonă de odihnă amenajată foarte rudimentar. De ce spun asta? Pentru că în acest sanatoriu erau mai multe spații despărțite de paravane unde am văzut șezlonguri, însă doar câteva dintre acestea erau ocupate. Sincer vorbind, ar fi fost și dificil să fie altfel, multe dintre șezlongurile respective erau deteriorate... În capătul opus funcționa un televizor, acesta era singurul element pozitiv de aici.
Am trecut de acest spațiu, am văzut niște sculpturi realizate în sare și ne-am îndreptat către un bust al poetului Mihai Eminescu. Pentru că acest bust este iluminat ceva mai bine, am reușit să facem aici câteva fotografii destul de clare. În rest, blitzul amenic al aparatului foto era aproape ineficient în semiobscuritatea uriașei saline. Nu departe de această zonă sunt instalate câteva vitrine în care sunt expuse mai multe bucăți de chihlimbar de diferite dimensiuni, dar și bucăți de sare cristalizate în forme interesante, câteva dintre ele discret colorate. Am continuat plimbarea noastră spre o zonă a salinei numită Sala Genezei, destul de interesant amenajată: am observat bustul lui Burebista, dar și busturile lui Traian și Decebal așezate față în față, de o parte și de alta a sălii. Tot în această zonă sunt amplasate și anumite elemente specifice poporului român, iluminate prin lămpi așezate la nivelul podelei de sare.
În apropiere de Sala Genezei există un loc de joacă pentru copii. Atracția principală de aici era un mare tobogan gonflabil, pe care însă cel mic nu și-a dorit să-l exploreze; nici noi nu am insistat întrucât în salină este destul de rece, iar puțină zbenguială ar fi venit la pachet cu ceva transpirație, așa că am preferat să evităm acest lucru. Nu departe se află o zonă unde pot fi închiriate câteva karturi; cele de două locuri aveau următoarele tarife: 12 lei/15 minute și 20 de lei/30 de minute.
Am trecut pe lângă niște mese și scaune așezate de-a lungul unuia dintre pereții galeriei, pe lângă puțul liftului și ne-am apropiat de o zonă ceva mai bine iluminată și totodată destul de animată: aici se află magazinul și cabinetul medical al salinei.
Pe ușa cabinetului medical am găsit câteva date utile referitoare la afecțiunile ce pot fi tratate la salină - în primul rând este necesară o scurtă perioadă de adaptare, începând progresiv cu 30 de minute petrecute pe zi și ajungând treptat la 4 ore. Pentru bronșita acută timpul necesar este de 12-14 zile; pentru sinuzita acută 3-5 zile; pentru sinuzita cronică 14-18 zile; pentru astm bronșic ușor 12-14 zile; pentru răceală sau gripă 3-8 zile; pentru otită 3-8 zile. Voi posta fotografia cu informațiile complete referitoare la timpii necesari și la beneficiile salinei.
Magazinul este o construcție de lemn cu punctul comercial aflat la parter, iar la nivelul superior se află o terasă descoperită unde vizitatorii pot lua loc pentru a consuma gustările cumpărate. În jurul magazinului se află câteva mese de biliard și de ping-pong cam înghesuite; toate erau ocupate, iar tarifele pentru utilizarea acestora mi s-au părut rezonabile: biliardul – 10 lei/30 de minute; tenisul de masă – 5 lei/30 de minute.
Am ocupat și noi o masă la terasa de sus și am servit două ceaiuri (prețul 2 lei fiecare), iar juniorul a preferat o ciocolată caldă (a costat tot 2 lei). Se mai puteau achiziționa de aici napolitane, diverse ronțăieli, ciocolată sau cornuri (oferta era destul de ”subțire”); bine că totuși sarea nu lipsea din ofertă. Am zăbovit aici ceva mai mult de jumătate de oră pentru că ne-am întâlnit cu o familie de la noi din oraș pe care îi cunoșteam, așa că timpul a trecut mai repede discutând cu altcineva.
Nu departe de mica zonă comercială sunt instalate toalete ecologice în două containere. Curățenia – sigur se putea mai bine!
Am plecat de la magazin și am coborât către un lac deasupra căruia este construit un podeț de lemn – un loc unde, din ce am băgat de seamă, toată lumea se înghesuie să-și facă poze. Hop și noi, după ce am stat câteva clipe la coadă.
Pe partea celalată a galeriei vedem un teren de fotbal unde câțiva puști plimbă câte o minge alături de părinții lor și nu departe trecem pe lângă un coș de baschet unde nu este nimeni (la cât de întuneric este în această zonă, nici nu este de mirare). Cam atât referitor la terenul de sport, aici ar fi clar loc de multe îmbunătățiri.
Am mai trecut pe lângă o veche locomotivă de mină și câțiva vagoneți, însă nu există niciun panou informativ cât de mic care să îți spună câte ceva despre aceste obiecte.
Singurele informații mai închegate afișate în această salină le-am găsit pe un panou informativ realizat sub forma unui scurt istoric al obiectivului. Am lecturat că ”lucrările miniere de deschidere a minei au început în anul 1938 iar exploatarea sării s-a efectuat aici între anii 1943 și 1970. Sarea a fost exploatată de la tavan către vatră. Mina este alcătuită din 14 camere cu profil trapezoidal având 10 metri deschidere la tavan și 32 de metri la talpă.
După anul 1970 mina a devenit obiectiv turistic cu aeraj natural și temperatură constantă pe tot timpul anului de 12 grade, iar uniditatea este mai redusă cu 10% decât cea de la suprafață. ”
Noi am petrecut în această salină aproximativ două ore și jumătate la această vizită și ne-am îndreptat spre ieșire când ne-am plictisit complet. Am fost preluați de un microbuz care ne-a readus în câteva minute la suprafață. Ajunși în locul de unde am plecat am aruncat câte o privire pe la tarabele cu diverse suveniruri. Am mers apoi la mașină și am plecat, bifând astfel o nouă vizită la această salină.
Ca după fiecare vizită aici, concluziile noastre sunt cam aceleași: frumoasă salină, păcat însă că cei care o administrează nu-și fac treaba mai deloc! Tarifele de vizitare nu sunt mici, obiectivul are un potențial uriaș, dar întârzie să apară mai multe amenajări care să asigure vizitatorilor alternative diversificate de petrecere a timpului în salină!
Ca idee de final, vă recomand să vizitați salina pentru frumusețea sa și pentru proprietățile sale terapeutice, însă nu și pentru modul în care este amenajată! Sejururi plăcute în continuare!
Trimis de Floryn81 in 22.03.16 21:19:23
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în SLĂNIC [PH].
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Floryn81); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
4 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ma bucur ca in sfarsit dupa cateva zile de acordat votul cu nr 13 accord si eu un superbonus. Am citit cu mare placere articolul dar si cu tristetea data de amenajarea existenta. Felicitari
Rog așteptați...
@mishu - Mulțumesc pentru ecou, pentru vot, dar și pentru consecvența cu care reușești să îmi lecturezi majoritatea review-urilor. În ceea ce privește salina Unirea, da - tristețea a fost sentimentul care ne-a cuprins văzând cum, de atâția ani, nu s-a îmbunătățit nimic pe acolo. Păcat de un așa obiectiv și nu poți să nu te întrebi ce se alege de banii aceia deloc puțini care se încasează ca tarif de intrare.
Noi am vizitat până în prezent 4 saline de la noi din țară, iar dacă ar fi să aleg una preferată, aceea ar fi salina de la Praid (cu cele mai multe amenajări la dispoziția vizitatorilor).
@Crazy_Mouse - Numeroase observaţii au condus, în timp, la apariţia “speleoterapiei saline”, folositã azi în lume pentru tratarea unor afecţiuni respiratorii în salinele din Ukraina, Polonia, Germania, iar la noi în ţară în salinele terapeutice de la Praid, Turda, Slănic-Prahova sau Tîrgu Ocna (mai nou si la Ocnele Mari). În legătură cu efectul benefic al aerului sărat asupra afecţiunilor respiratorii, există o bogată literatură de observaţii empirice acumulate de-a lungul secolelor, date care astăzi îmbracă din ce în ce mai mult veşmîntul interpretărilor stiinţifice. În timpul primului şi celui de-al doilea război mondial mulţi oameni s-au adăpostit în peştera carstică Klutert de lîngă oraşul german Ennepetal. Printre cei ce erau nevoiţi să rămînă în aceste spaţii timp îndelungat se numărau şi unii bolnavi de astm sau bronşită cronică. Ei au constatat o ameliorare evidentă a afecţiunii lor. Bolnavii astmatici refugiaţi în această peşteră, au revenit în anii de după război, din proprie iniţiativă, pentru a efectua noi cure subterane. Din anul 1952 studiile efectuate de Schultz, Wagner, Spannagel şi Luhdemann, asupra a sute de pacienţi ce efectuau cure în aceste peşteri au demonstrat o ameliorare în 80% din cazurile de astm şi 73% a celor cu bronşită astmatiformă. În peştera carstică Bekebarlang din Ungaria, Kirchknopf a urmărit 2000 de pacienţi cu astm bronşic şi bronşită cronică şi a constatat o ameliorare cu 87% a stării lor. Terapia s-a extins ulterior şi la minele de sare. Medicul balneolog Broskowski, a observat că la minele de sare din Wielicka (Polonia), minerii nu cunosc îmbolnăviri ale căilor respiratorii superioare iar cei ce sufereau de aceste afecţiuni se vindecau după ce începeau să lucreze în mine. El a observat şi faptul că staţionarea în spaţii sărate este mult mai eficientă decît inhalarea aerului sărat cu ajutorul unor aparate de pulverizare. Nici “pipa salină” nu a fost soluţia ideală, deoarece trecerea aerului prin amestecul salin se face cu o viteză prea mare. La Wielicka tratamentul subteran se face în mai multe saloane cu paturi, la adîncimea de 211 m. Temperatura aerului este de 21 gr. C iar durata unei cure este de 24 de zile. În aceste spaţii terapeutice se constată o ameliorare evidentă a bolilor respiratorii, încă din primele zile, prin dispariţia dispneei, a tusei, fluidificarea expectoraţiei bronşice, ameliorarea testelor exploratorii pulmonare, scăderea eozinofilelor din sînge (semn al dispariţiei substanţelor alergogene din organism) şi scăderea necesarului de medicamente. În staţiunea Salzelmen din Germania şedinţele se efectuează la orizontul de adîncime 400 m, în camere de formă hemisferică, avînd înălţimea de 9 m şi diametrul de 15 m, unite între ele prin coridoare. În salinele Solotvino din Ukraina se aplică tratamentul subteran încă din anul 1968, la o adîncime de 206 m, în saloane de 2-3 paturi. Temperatura aerului sărat este de 24 de grade, iar o cură durează 30 de zile. Bolnavii petrec fiecare noapte în subteran dar există şi un sanatoriu modern cu 250 de paturi, la suprafaţa pămîntului. O întreagă “armată” de medici şi cercetători de la facultatea de medicină din Ujgorod patronează şi monitorizează întreaga terapie. Aceste trei saline din Polonia, Germania şi Ukraina, “absorb” 90% din pacienţii ţărilor nordice, ţări în care astmul şi bronşita cronică sunt “boli naţionale”. În România există patru saline terapeutice, însă încercarea de a crea sanatorii subterane cu paturi e îngreunată de faptul că salinele din ţara noastră reprezintă spaţii terapeutice reci iar infrastructura hotelieră şi medicală (atît “la suprafaţă” cît şi “în adîncuri”) în domeniul recuperării respiratorii este încă deficitară. În urmă cu 40 de ani, dr. Palfy Bela din Târgu Mureş semnala faptul că la Praid, spre exemplu, nu există spaţii adecvate de cazare şi alimentaţie pentru pacienţii din ţară sau străinătate. Nici astăzi lucrurile nu stau cu mult mai bine. Totuşi, prezenţa, an de an, a peste 10.000 de pacienţi în această salină, în pofida aerului rece (dar cel mai cald din tara), timp de 4-5 ore zilnic, denotă bunele efecte terapeutice ale aerosolilor săraţi asupra căilor respiratorii şi a imunităţii umane. Dacă acest efect benefic nu ar fi evident, toate cele 5 saline naturale ale ţării noastre, ar fi mereu goale! Temperatura din salina Turda variază între 7 şi 11 grade Celsius, salinele de la Tîrgu Ocna şi Slănic Prahova au între 11-13 grade Celsius. Cea mai “caldă” salină din România este cea de la Praid cu temperaturi ce variază între 15,2 -15,6 grade Celsius. Dar temperatura de confort a organismului uman este ceva mai ridicată, de 18-22 grade C, iar bolnavii cu afecţiuni respiratorii au nevoie de un aer sărat mai cald. Deci, imbracati-va bine!
Atmosfera sărată dintr-o încăpere salină are o încărcătură microbiană şi de alţi agenţi nocivi, de 10 ori mai scăzută decît cea din afara ei (100 germeni/metru cub de aer, faţă de 1000 germeni/metru cub în spaţiul citadin). Iodul şi Clorul din aerul sărat, sunt două gaze volatile cu efect bactericid asupra virusul gripei sau microbul pneumoniei cantonate în căile respiratorii. Datorită higroscopicităţii sării (tendinţa de a atrage apa) şi printr-un fenomen de osmoză, sunt absorbite toate impurităţile din arborele bronşic aidoma acţiunii unui "aspirator", îndepărtîndu-se astfel alergenii ce produc grave maladii bronhopulmonare, refăcîndu-se imunitatea celulelor bronşiilor şi mişcarea normală a cililor bronşici. Sarea are un rol important şi în fluidificarea secreţiilor bronşice.
Studiile microclimatice efectuate de-a lungul timpului în interiorul unor încãperi saline, situate fie la adîncime (în intervalul -60 -210 m) sau la suprafaţa pãmîntului, denotã o umiditate destul de mare a aerului din interior, de 55-75%. Ionizarea şi puritatea lui sunt superioare faţã de locuinţele, locurile de muncã sau atmosfera citadinã. Spre exemplu, într-un vehicul aflat în mişcare, într-un birou modern tipic sau în locuinţa omului, aerul posedã o ionizare de 200-350 ioni pe cm3, în spaţiul salin aceastã ionizare are valori superioare (400-800 ioni/cm3). Ionizarea şi puritatea aerului salinei sau camerei saline (în încãperea salinã aerul se auto-purificã în mod permanent, datoritã prezenţei ionilor volatili de Iod, Clor şi a aeroionilor negativi şi pozitivi, cu rol bactericid şi precipitant), sunt comparabile cu aerul de munte de la altitudini de 800 -1000 m, inducându-se astfel şi un efect terapeutic “anti-stress”.
Iată un studiu interesant efectuat de către Colectivele de specialişti ai Centrului Sanitar Antiepidemic şi ai Clinicii Medicale Nr. II din Tg. Mureş, la salina Praid.
Temperatura aerului în afara salinei… … … … … … …... 10,5 gr. C
Temperatura în interiorul salinei…. … … … … … … …... 15,6 gr C
Umiditatea aerului în afara salinei… … … … … … … …. 32%
Umiditatea aerului în interiorul salinei… … … … … …... 59%
Cantitatea de mg NaCl / m3 în afara salinei… … … … …. 0
Cantitatea de mg NaCl / m3 în interiorul salinei… … … . 5,6
Nr. aerosoli /m3 în afara salinei… … … … … … … … … … 10
Nr. aerosoli /m3 în interiorul salinei… … … … … … …... 100-250
Dr. Palfy Bela, medic primar internist şi alergolog, a reuşit împreuna cu colectivul Clinicii medicale II şi al specialiştilor laboratorului de la Centrul Sanitar Antiepidemic al acelor vremuri, prin anii 65-70, prin metoda titrării cu azotat de argint, să determine salinitatea aerului de la Praid - 0 mg /m3 in afara salinei, 5-6/mg Nacl /m3 în galeriile ce conduc la sălile de tratament, 5-5,5 /mg NaCl în halele terapeutice şi 12 mg de NaCl în halale în care se dinamita sarea pentru exploatare. Astfel încât noi am considerat că salinitatea TERAPEUTICA ideală este în jur de 6-12 mg /NaCl pe m3 de aer. Sub această limită aerul devine SLAB terapeutic sau chiar NON-terapeutic, pacientul fiind nevoit sa zăboveasca mult prea timp pentru ca aerosolii săraţi să ajungă în căile sale repiratorii. (In unele saline artificiale de suprafata, s-au obţinut şi concentraţii mai mari de sare pe metru cub de aer).
@dorgo - Wow! Mulțumesc pentru excelentele completări din ecoul tău! Am mai citit și eu câte ceva despre speleoterapia salină, însă niciodată nu am fost interesat să caut informații atât de detaliate. Adevărul este că noi mergem la salină pentru a ne plimba și pentru a inhala aerul cu mult mai curat din adâncuri, nicidecum pentru că ne-ar fi fost recomandat un tratament pe bază de aerosoli sărați.
Cu toate acestea, nu pot trece peste faptul că multă lume merge acolo la tratament și tocmai pentru confortul acestora ar trebui ca fiecare salină să investească în amenajări. Mai ales cei care merg la tratament cu copii trebuie să aibă la dispoziție alternative pentru ca cei mici să petreacă acolo în fiecare zi timpul recomandat, fără a se plictisi prea mult. Și dacă la Târgu Ocna se mai mișcă puțin lucrurile în acest sens, iar la Praid salina chiar arată bine, aici la Slănic Prahova lucrurile par încremenite total. Nu chiar total, tarifele de intrare sunt ajustate periodic (în sus); iar tarifele pentru pensionari sau pentru abonamente sunt de-a dreptul hazlii (deh, reduceri fabuloase).
Cu toate neajunsurile sale însă, această salină merită totuși vizitată!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2024 Salina Slănic Prahova — scris în 19.08.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2023 Mai am o subterană la activ – Salina „Unirea” Slănic Prahova — scris în 05.04.24 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2022 Bataie de joc — scris în 26.10.22 de ux127546 din BUCUREșTI - nu recomandă
- Jun.2022 Cu bune și cu rele — scris în 17.11.22 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2022 Un alt mod de prezentare al salinei Unirea Slănic — scris în 26.05.22 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Salina Slanic in pandemie — scris în 05.10.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2019 Altă salină — scris în 19.05.20 de Mari-a din RM VALCEA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată