GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Salina Unirea sau niste oameni dornici de racoare
Pentru cei mai putin rabdatori si mai degraba varsatori de nervi, iata despre ce veti citi in episodu’ de azi:
-Salina Unirea – in cele din urma;
-Muntele Verde;
-Baia Baciului
Hai sa incep, da? Se aude pana in ultimul rand? Bineee!!!
Caldura mare mon cher.
Inspirata de filmul “La ocna, la racoare, frigu’ are cautare” al faimosului regizor @zapacitu, intr-o zi de iulie, am plecat de buna voie si nesilite de nimeni si in deplinatatea facultatilor mintale, greu incercate de cele aproape 40 de grade ale lui Celsius, catre racoarea subpamantului.
Ne-am suit dimineata pe la 8 in masina (daaa, stiu ca era tarziu) si valea. Catre Valea Prahovei, dar am fentat-o, caci la iesirea din Ploiesti, dupa cativa km buni, am facut dreapta catre Slanic Prahova, via Plopeni, Malaiesti, Cotofenesti, Prajani si alte comune cu nume de-o rezonanta, nu magnetica, auditivo-haioasa.
Drumul a fost destul de aglomerat, eu destul de incapatanata ca sa nu folosesc nici o varianta ajutatoare pt traseu. GPS-ul este pentru suckeri. Dar recunosc ca nu era vre-un traseu Paris-Dakar, ce-i drept. Peisaje minunate, voie buna si dans in masina. Mai ales stilul “tot pe loc” cu scheme complicate din cap si umeri, pentru ca restul corpului era ocupat cu sofereala si mai ales fereala biciclistilor, cainilor, satenilor plimbareti. “Tanar vreau mereu sa fiuuuu, sa traiesc asa cum stiuuuu... ”
Am ajuns pe negandite, la Slanic Prahova. Am trecut de resortul Baia Rosie, cu a sa piscina, care era vizibila de la sosea, de strada Grotei care duce catre Baia Baciului cu a sa Baie a Porcilor si spre fosta Grota a Miresei, care acum s-a prabusit.
Ne oprim intai la Muzeul Sarii, aflat pe soseaua principala pe partea stanga, imediat dupa biserica. M-am gandit sa vedem intai istoria locurilor si apoi sa ajungem in zilele noastre pe viu la salina. Am coborat din masina, de la 22 de grade tot ale lui nenea Celsius, la 34. Soc. Si nu, vara asta nu m-am maritat :) Fi’mea: « Hai inapoi in masina ». Eu, incapatanataa dom’ne: « Nuuu, hai la muzeu ». Mult respect pentru oamenii care intretin cladirea si pentru doamna care conduce grupurile dandu-le explicatii despre modalitatile de exploatare, dar muzeul nu este cine stie ce. Am platit cate 2 roni, am ascultat cu mare atentie informatiile, am admirat curtea frumos ingrijita a muzeului si am plecat catre racoare. Numai gandul ca vom ajunge la 12 grade imi umplea fizicu’ incins de bucurie si exaltare.
La indicatiile doamnei de la muzeu, am facut prima strada la dreapta si am ajuns fix pe strada cu salina. Initial am lasat masina pe marginea soselei, am trecut podul, am trecut de parcarea care era deja plina ochi (deja incepusem sa boscorodesc marunt din buze: unde ne-om mai duce si noi, mai bine stateam acasa etc etc), am dat coltul, la figurat si iataaaaa... coadaaaa. Intrarea in salina am vazut-o mult mai tarziu. Am ramas cu gura cascata la enorma coada. Deja amintiri adanc ascunse, din vremea copilariei, cand stateam la coada cu orele sa luam ratia de orice, incepeau sa-si arate fata hidoasa. Fi’mea relaxata, nestata in viata ei la nici o coada: “Cred ca stam aici 2 ore”. Eu deja setata pe modulul “fara coada”, de cativa ani buni incoace, am zis pas. Am facut stanga-nprejur, asa cum am invatat la armata facuta in facultate, am luat-o pe fi’mea si fuga catre masina. Ei bine, fuga se intampla in capul meu, caci fizicul refuza sa se conformeze sub caldura soarelui. Las’ ca-l vaz eu la iarna!
Pana la masina planul era deja facut. Am plecat catre Muntele Verde si catre locuri cu verdeata si umbra.
Muntele Verde se afla pe soseaua 100N, catre Valenii de Munte, care trece prin Grosani. Drumul are cateva portiuni destul de ambitioase, cu 2 curbe foarte stranse cu o inclinatie foarte mare, chiar de 15% in cele mai abrupte zone. Aveam impresia ca ne pregatim sa decolam catre Soare. Imediat dupa curbe, rasare in fata noastra muntele.
Roca este de natura vulcanica si este foarte casanta. Culoarea verde este mai evidenta dupa ploaie. Norocul nostru ca era un paraias, care nu stiu cum scapase sub soarele arzator. Cred ca ne astepta pe noi ca sa ne racoreasca, pt ca era foarte rece. Sub unduirea apei, bucatile de roca aveau culori minunate. Vedeti in poze. Am facut fotografii la fiecare bucatica de piatra si firicel de iarba, ne-am cocotat prin alunecare (roca este foarte faramicioasa) care pe unde am putut. Am completat colectia de pietricele de acasa cu cateva new entry. Dupa ce era sa-mi raschetez o bucatica serioasa din dorsal, am decretat ca este suficient si am pornit inapoi catre salina.
Coada se injumatatise, deci am fi stat doar o ora (facand un calcul scurt bazat pe informatii vitale: liftul cobora cam la 3-4 minute, lua intre 10-15 persoane, in functie de cat de multi copii erau, mai erau cam 150 de persoane la coada). Am zis pas din nou si am plecat sa vedem Baia Baciului si ce a mai ramas din Grota Miresei. Pe drum i-am povestit legenda fiicei mele. Cu pragmatismul caracteristic generatiei lor, da verdictul: “da’ ce, nu se auzise de divort pe vremea aia? ”, poftim de-i mai zi ceva.
Am ajuns la Baia Baciului, lumeee cata frunza si cata iarba. Mai rau decat turcii la Rovine (ca doar abia ce m-am intors de la turci, ii bag si pe ei putin in seama).
Am dat o tura pe terasa restaurantului Grota Miresei de unde se vedeau oamenii facand plaja si baie. Noroc ca nu citisem ce scria pe usa restaurantului (trebuia platit la intrare) asa ca am intrat cu tupeu pe langa doamna de la usa ca sa intrebam de Grota. Am vazut terasa, apa si ne-am intors la masina sa luam aparatul foto. Dar a doua oara nu am mai fost asa de norocoase, doamna ne-a cerut sa platim, si pentru ca oricum nu stateam sa mancam sau sa ne balacim am preferat sa ne intoarcem la salina.
Salina Unirea
“A treia oara’i cu noroc”, stiti si voi zicala asta. Era deja catre ora 15 si nu beneficiasem deloc de racoarea pe care o visasem pe drum. Dar norocul ni s-a schimbat. Coada era cam de 20 de minute, am tras masina in parcarea de langa intrarea in salina si am facut cu schimbul la statul in masina la racoare sau la statul la coada in plansetele copiilor plictisiti si incalziti, dar cu parinti hotarati. Bucuria noastra a fost ca zana somnului a adormit toti bebelasii in momentul in care au intrat in lumea subpamanteana.
In momentul in care am ajuns in dreptul ghiseului deasupra caruia scria casierie, dupa stat in caldura la coada, parca am vazut o oaza in desert. Am dat banii, pe care ii avem deja pregatiti in mana, repede ca sa nu se intample ceva care ar fi putut amana momentul, am platit pana si taxa de fotografiere (oare de ce? cred ca toti din jur au zis ca sunt dusa rau. Nimeni n-o mai platea, dar jos toata lumea facea poze. Ma rog, fiecare cu constiinta lui) si iata-ne pe linia dreapta catre lift. Am mai stat vreo 10 minute si usile s-au deschis, ne-am urcat, usile s-au inchis si... m-am bucurat ca nu sunt claustrofoba timp de cca 1minut si jumatate, in coborarea celor 200 de metri in adancurile pamantului.
Am nimerit cu un grup haios, oricum devenisem cei mai buni prieteni in cele 20 de minute de stat la coada. Au fost tot felul de bancuri gen: ” vezi ca ti-am lasat tie casa de la munte, dar mertanu l-am lasat amantei” :)
Si am ajuns in sfarsit. Cand s-au deschis usile si am tras primul gat de aer rece si sarat m-a luat tusea, binenteles. Ne-am infofolit bine, desi la prima vedere era bine, dar dupa cateva minute iti ingheta lejer mijlocul.
Am stat jos, la racoare, vreo doua ore. Spatiul este imens, pe bune, imens. Sali inalte si intunecoase. Si totusi iti dadeau o stare de siguranta. M-am gandit cata munca trebuie sa fi fost in zamislirea acelei minuni.
Nu vreau sa va plictisesc cu multe detalii despre salina.
Ei bine, daca insistati: are14 sali, cu inaltimea de 54 m. Inca din 1970 curata sistemul respirator al romanilor prin aerosolii sai. Muncitori dom’le aerosolii astia. Si la mare fac treaba buna. De la tavanul minei de baza, dupa inca 40 de metri in sus este mina Mihai unde se desfasoara concursuri de aeroplanism, datorita conditiilor perfecte care asigura lipsa totala a curentilor de aer. Temperatura este de 12 grade tot timpul anului.
Mai gasiti mese de biliard si de ping dar si pong, un magazin cu tot felul de crantanele, lichide reci/calde si sare de baie colorata, loc de joaca cu masinute pentru copii, leagane, teren de fotbal si alte lucruri care pot asigura o petrecere cat mai antrenanta a timpului. Sau poti doar sa stai pe o banca si sa comentezi/barfesti despre oricine trece prin fata ta. Eu si cu fi’mea ne pricepem destul de bine la sportul asta :)
La iesire, alt soc alta distractie. De la 12 grade sarate la 38 grade uscate a fost de mare angajament. Ce-i drept, vreo 3 zile dupa, am tot tusit si produs chestii. Quod erat demonstrandum.
Program: marti-vineri 9:00-13:00, sambata-duminica 9:00-17:00, luni: inchis
Buget: 2 bilete 32 roni, parcare 4 roni, un borcanel cu sare verde 10 ron. Total 46 roni.
In concluzie daca vreti racoare si vi s-a stricat aeru' conditionat, mergeti la salina. Dar habar n-am sa va spun care ora ar fi mai buna pentru evitarea cozii.
Ol za best.
Trimis de MCM in 19.07.12 00:32:40
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (MCM); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
17 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@webmaster: Am pneumonie! Nuuuu, nu eu, Alexandru Andries )))
Ce inseamna oboseala. " Aeroplanism"? F tareee. V-am spus ca-mi place sa inventez cuvinte,iar de data asta am fost maiestrica.
@alinapopi: Multumesc pt ca-mi dai ocazia sa-mi iau nasul la purtare )
Sa fie de la mine cu SB, supermeritat pt. poveste si mai ales pentru felul de a o spune!
@ MCM
Asta a fost primul pas adica vizita la o salina, urmeaza pasul doi bai sarate undeva, asa am facut si eu prima data am mers in vizita la o mina de sare intimplator tot la Slanic Prahova si pe urma am luat la rind celelalte mine de sare si bineinteles si baile sarate.
Prima zi la bai sarate a fost fara baie, motivul a fost culoarea apei si imaginea aia cam neplacuta dar a doua zi am intrat si de atunci (citiva ani) merg la bai sarate.
Asta trebuia sa scriu ieri la reviewul lui @ dorgo.
Daca mergeti o data pe urma veti merge mereu, creeaza un fel de dependenta, asa ca mai ginditiva la ce ati scris ieri in reviewul despre bai sarate.
Asa ca peste multi ani poate sa fie miine.
@sunflower: multumesc, nici nu-mi mai vad nasul, atat de sus este ).
@nicu: probabil ca asa va fi. Dar retinerea majora pentru cand va fi sa fie, exact cum ati spus, va fi culoarea apei. Si trebuie sa ne intalnim mai multi, pentru ca fi'mea sigur nu va merge cu mine, iar eu singura nu ma duc ))
Ahaaa, carevasăzică și eu sunt un sucker fiindcă umblu cu Ioana după mine.
Sau, vrusăși să zici ,,zucker ,,? Aa, nu, cred că ,,Zucchero, ,,gata, îmi veni atriul stâng la loc că preț de câteva secunde se băgă peste cordul trilocular (mamă ce le bag, zise-i eu să las naiba aviația și să mă fac doftor).
P09 e tare de tot. Dacă nu era șoseaua juram că-i din filmul ,,Planeta maimuțelor ,,.
La P12, aș fi tras Loganul lângă pârâiaș, m-aș fi cocoțat pe capotă, aș fi făcut un salt și jumătate înainte cu echer și-aș fi plonjat lângă floricica aia galbenă. Și-apoi dă-i și-noată stilul fluture sau râmă.
Aoleu mamă, da ce stă colo tolănit și inert la răcoarea pădurii în drumul spre Văleni?
Felicitări pentru review, păcat că nu făcuși și-o mică bălăceală. Poate va urma salina Turda, Târgu Ocna sau Praid.
@bog68: Ioana face parte deja din familie, asa ca nu se pune . Pe bune cu cordul trilocular, sau glumesti? Sper ca da.
Cred ca este inceputul unei frumoase prietenii, asa cum spunea si colegul @nicu. Odata ce incepi, le treci in revista pe toate si ajungi la bai.
Si eu care vroiam la Ibiza )
Zilele acestea cei de la trilulilu au ceva probleme cu motorul de cautare (nu functioneaza) asa ca a trebuit sa aleg o melodie cautand pe rand in arhiva lor.
Melodia postata se poate sterge/schimba! (cat de curand!)
"Regizoru' se bucura ca inspira..." Oi fi io nebun, dar nici cu matale nu mi-e rusine... N-o lua peiorativ...
Din micile secrete ale fentatului cozii, din unghii si din glezne:
- ai fi putut sa iei in brate unu' mic si sa-i aplici usoare ciupituri, escamotate de privirile suferinzilor asezati la rand, pana la sange. Copchilu', astfel stimulat ar fi generat niste tipete asemanatoare cu ale lu' Gh. Doja, nascatoare de sentimente miloase ale celor dinaintea ta, ce te-ar fi trimis direct in fata sa cumperi bilete si sa scape mai iute de concertul asurzitor (cred ca este singurul avantaj al posesiei de bebelus sugar - inca mai am de exploatat acest avantaj, pentru nu mult timp insa),
- o alta metoda de succes, testata, are inconveniente de natura odorifica. Calcatul deliberat in "noroc", apoi expunerea cu nepasare regizata la coada uriasa, va face partie in jurul tau pana la CASA de bilete. Avantajul se poate prelungi si-n lift sau autobuz, depinde de mijlocul de transport in genune.
Nu v-a fost frig in ocna?
Saru'mana!
@zapacitu ))))))
Primul n-a tinut pt ca jumatate din persoanele care asteptau la coada aveau, imprumutati sau personali, copii. Care impreuna incercau sa depaseasca la decibeli un avion cu reactie. Si cred ca le-a iesit .
La al doilea m-am gandit si eu, da' partea practica nu mi-a iesit. Toti "norocii" erau uscati ca fosilele din jurasic de la atata caldura.
Am mai incercat si partea cu "facutu' raului de la caldura", dar participantii la coada m-au tras de picioare afara din rand si s-au bucurat ca au mai avansat 2 locuri.
Dupa aproape 2 ore, am iesit lejer intepenita de la frig si de la tremurat, care intre timp s-a transformat in contractura musculara. Dar m-am topit in 2 secunde la iesire.
Deci: coada mare, zic pas si dam o fuga acasa la Bucuresti. Punem masa de pranz, facem un nanaic si spre seara dam fuguta inapoi la salina. Lift, jos, plimbare, hai acasa! Bunnnn
Budapesta saluta Bucurestiul (ce tie cu capitalistii astia!).
Mi-a placut cu adevarat. Mult umor intre randuri.
Uaaaai ce tare! Si vorbesc despre stil, nu despre informatii in sine Felicitari si pt insistenta, pare sa fi meritat!
Am uitat ce oameni faini se aduna pe la AFA cateodata
Mi s-a facut si mie dor de salina noastra, care-i doar la 10km dar nu ma risc pe acolo pana dupa 1 sept... nici sa ma bati, n-am curaj sa mai stau la asa cozi. Am insistat destul vare trecuta, cand am crezut ca fac marea cu sarea mergand cu baietelul, o saptamana, la aerosoli, intr-o aglomeratie de nedescris.
Concluzia mea a fost ca trecerile bruste de la cald-rece, la rece-cald, si coktail-ul de virusi de pe acolo... i-au facut mai mult rau decat bine, pe termen scurt.
Dar o salina in sine, e un mare spectacol, sper sa reusim sa vedem si noi mai multe, deocamdata o stiu doar pe cea de la Valcea, care nu-i deloc de neglijat
Excelente pozele, chiar si-au scos banii
@Arpad Bojte;@AndreeaG: Multumesc! Oleaca de simtul "omorului" n-a omorat pe nimeni )))
dar, liftu', liftu', doamna, liftu'... tot la fel de darapanat este?
Cel putin cind am vizitat eu stabilimentu' (prin 2011 parca) era vai de mama lui... nici nu mi-a tihnit plimbarea la racoare (tot pe 40+C am fost si eu) gindindu-ma cum si daca mai ajungem inapoi sus.
Altfel, pacat de loc caci au avut grija "intreprinzatorii" sa-l populeze cu kitsch la greu
Parca un pic mai de Doamne'ajuta mi s-a parut salina de la Ocnele Mari-Valcea. Dar si acolo ti-ar trebui o masca de gaz sa rezisti de la intrarea in tunel pina la intrarea in salina...
S-auzim de bine/vacante frumoase
@dandana:liftu' asa cum il vezi in P14, era... era. Fioru-n suflet si-n simtiri s-a pastrat atunci cand te dai in jos si-n sus cu liftu'. Timp de cca 2 minute ai impresia ca joci ruleta ruseasca. Pfffii, da' ce sentiment inaltator te cuprinde cand ajungi intreg in miezu' pamantului. Pacat ca dispare repede in momentul cand realizezi ca trebuie sa mai si urci.
Vacante frumoase - back to u
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2024 Salina Slănic Prahova — scris în 19.08.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2023 Mai am o subterană la activ – Salina „Unirea” Slănic Prahova — scris în 05.04.24 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2022 Bataie de joc — scris în 26.10.22 de ux127546 din BUCUREșTI - nu recomandă
- Jun.2022 Cu bune și cu rele — scris în 17.11.22 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2022 Un alt mod de prezentare al salinei Unirea Slănic — scris în 26.05.22 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Salina Slanic in pandemie — scris în 05.10.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2019 Altă salină — scris în 19.05.20 de Mari-a din RM VALCEA - RECOMANDĂ