GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEFiind pe Valea Teleajenului nu puteam sa nu vizitez Salina Unirea, Muzeul Sarii si bineinteles Muntele Verde.
Salina Unirea
Prin tara am mai colindat pe la saline dar un asa lift care sa faca un asa zgomot si sa se loveasca de pereti nu am mai intilnit, dar toate exeperientele au un inceput.
Fiind o zi mai posomorata am crezut ca vom sta la coada la coborare in salina, dar spre surpriderea mea dupa vreo 4 sarje de lifturi mi-a venit randul sa urc in montagne russe.
Dupa ce am coborat din lift am constat ca acesta salina Unirea este diferita de celelalte.
Fiind acolo in acele sali imense de cica 45 de metri inaltime parca te incearca citeva amintiri din copilarie de parca te afli in mijlocul povestiri lui Jonathan Swift- Gulliver in tara piticilor.
Mina de sare Unirea caci ea este singura care se poate vizita are 14 camere care au forma unui de trapez.
Aici mai exista o mina Mihai, iar din ce ne spun cei care lucreaza aici mina este accesibila turistilor numai cind se organizeaza concursuri de aeromodelism.
Climatul de aici este propice desfasurarii acestor concursuri deoarece viteza aerului este aproape inexistenta.
Mina Unirea este practic un orasel cufundat intr-o mare de sare.
Aici se pot inchiria mini carturi cu pedale, atit pentru micuti dar si pentru adulti, tot aici intinim un spatiu de joaca special amenajat pentru micuti.
Linga mesele de tenis sunt aplasate si citeva mese unde poti servi in tihna o cafea calda, un suc si chiar poti minca cite ceva de la chioscul invecinat.
Nu lipsesc nici comercianti ambulanti cu suveniruri specifice zonei.
Dar cea mai frumoasa atractie a salinei este fara nici un dubiu„Sala Genezei“, unde parca rasfoim cartea de istorie a Romaniei.
Aici stau de veghe busturile sculptate in sare ale celor mai destoinici conducatori ai nostri Burebista, Decebal şi Traian, un basorelief in care il intilnim pe Mihai Viteazul si bustul a marelui poet Mihai Eminescu.
Daca tot am coborit in salina am spus ca am putea beneficia si de aerosoli salini existenti aici, asa ca am facut doua ture de salina in final poposind pe o banca pe linga casa liftului.
Dar nu am putu sta prea mult pe bancuta pentru ca am coborat sumar imbracat si deja dupa 10 minute de stat pe banca (in pantaloni scurti) deja temperatura corpului incepuse sa scada drastic.
Datorita aerajului natural de care beneficiaza salina, temperatura este constantat si foarte mica numai 12 grade, pe tot parcursul anului.
De aceea nu este recomandat persoanelor cu probleme cardiace sa coboare in salina cind temperatura aerului de afara depaseste 30 de grade deoarece diferenta de temperatura din salina cu cea de afara ar fi prea mare.
Urcarea a fost mai lenta, dar un junior tipa ca din gura de sarpe ca el nu vrea sa urce in cutie si ca prefera sa ramana jos pana repara liftul sa nu mai faca zgomot.
Muzeul Sarii
Muzeul sarii se afla în zona centrala a statiuni in apropierea Bisericii Trei Ierarhi.
Casa Cămărășiei gazduieste exponatele acestui muzeu, la randul ei fiind o clădire declarata monument istoric.
In muzeu la etaj intilnim o camera unde avea biroul Cămărașului, care este mobilata in stilul vremurilor acelea, o alta camera care dispune si de un calculator cu un program care ruleaza fotografii si o vitrina cu diferite forme ale cristalelor de sare.
Partea cea mai interesanta se afla la parter unde ne este prezentat in obiecte si diferite mulaje istoria prelucrari sarii la Slanic, toate aceste lucruri sunt insotite si de vorbele frumos spuse de ghidul muzeului.
Am parasit muzeul placut impresionat de exponatele vizionate dar la poarta muzeului ne-am impiedicat de magazinul care era plin cu superbe bijuterii din chihlimbar care iti face-au cu ochiul din raft.
Muntele Verde
La muntele verde se ajunge pe acelasi drum care duce la Teisani – Izvoarele - Valeni de Munte
Muntele te impresioneaza prin coloritul lui, el fiind in totalitate verde.
Doar citeva capre care se catara pentru a paste ceva iarba mai schimba coloritul acelui munte.
Roca a luat acesta culoare in urma depuneri de cenusi vulcanice in straturi, dea lungul anilor.
Dupa cele vizitate in zona Slanicului am constat pentru a nu stiu a cita oara ca traim intr-o tara extrem de frumoasa dar nu avem timp sa o vizitam.
Trimis de dannek in 13.08.10 09:00:02
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dannek); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
"Dupa cele vizitate in zona Slanicului am constat pentru a nu stiu a cita oara ca traim intr-o tara extrem de frumoasa dar nu avem timp sa o vizitam. "... asa simt si eu de fiecare data cand ma intorc acasa de prin tara, dar uneori mai am si sentimentul revolta... fata de tot si toate, de ce nu putem si noi... ce pot altii, ca Dumnezeu ne-a inzestrat cu atatea in tara asta minunata!
Rog așteptați...
Felicitari pentru review, cu adevarat excelent, ne reaminteste ce tara minunata avem!
dannek, Felicitari
Mai spui ca ma pun eu pe scris...
Asteptam cu totii sa iti dam S. B. -ul, dar il dau eu pe al 6lea sa mearga...si a mers...
Frumos review
Pacat ca nu ai pozat si liftul cu care tot m-ati speriat si tu si Radu!
Liftul la acea salina, celputin anul trecut, e cam primitiv, dar macar te duce pana jos, nu mai cobori niste scari, incap in el vreo 10-12 oamnei, ajungi repede jos, mai mult stai pe-afara la coada. Pana nu demult Slanicul Prahova si Praidul erau cele mai frumoase saline din tara, acum insa milioanele de euro investite la salina Turda si-au spus cuvantul si pana in prezent, dupa opinia d-lui director al salinei Turda, ing.Ovidiu mera, la Turda, in acest an au patruns cam tot atatia vizitatori sa pacienti cat au intrat in toate celelalte saline vizitabile ale tarii(Praid, Slanic Prahova, Targu Ocna, Cacica, Ocnele Mari) luate impreuna. Asa e cand se inaugureaza ceva extraordina, dar in aniiviitori,numarul vizitatorilotr va scadea. Dar, cu toate astea, fiecare salina are ceva specific, fiecare are frumusetea ei.
Felicitari @dannek, ai un talent extraordinar in a descrie un obiectiv turistic! Chiar si o grota ceva mai intunecoasa de sare...in care nici pozele nu ies ca lumea, am trecut si eu prin asta...
In nici o salina din tara nu exista curenti de aer decat pe coridoare, unde exista si o salinitate maxima (10-12 mg Nacl la metru cub) in salina nici macar un foton de-al luminii naturale solare, n-a patruns vreodata, de cateva sute de ani incoace, salinele sunt sapate in intervalul 80-120 de metri, mai jos nu, ca sunt probleme cu pomparea oxigenului. Curenti de aer ar putea exista teoretic doar langa putul de aerisire, dar acum aerisirea se face printr-un sistem ceva mai modern, iar daca ai uitat cumva usa deschisa la salina, tot nu e curent, ca nu exista decat o singura use, iar daca sunt mai multe, exista spatii tampon.
Numa' bine!
foarte utile si complete informatiile. pe mine ma incita sa-mi programez o plimbare pana acolo.
La 40 de metri deasupra tavanului salinei Unirea se afla o a doua salina mai mica numita "mina Mihai" - care nu este deschisa pentru public deoarece acolo au loc concursuri nationale si internationale de aeromodelism. Aeromodelele se confectioneza din lemn de balsa adus din Peru (expeditia Kon-Tiki a lui Thor Heierdahl, Ra I si Ra II, au folosit acest lemn), cel mai usor lemn din lume si folii de pergament lipite cu cateva molecule de clei instant, motorul aeromodelelor nu e decat un elestic ce se rasuceste de-a lungul fuselajului si la derotire, actioneza o elice, ele se pot mentine in are pana la 10-12 minute, ajung pana la tavanul salinei, caci elicea e mare si se invarte incet. In concurs ai 2 incercari cronometrate. Aceste aeromodele nu cantaresc mai mult decat o tigare (da' nu "Havana" de-aia groasa ce fumeaza Fidel Castro) !!! Am creat si eu cateva la "casa pionierului" si am participat si eu la un concurs in salina.
mai dannek....uite cum citindu-ti review-urile imi fac programul de weekend-ul acesta - sambata ( slanic prahova si valenii de munte )
cand am fost eu acum trei saptamani, liftul ala cara non stop. Am avut si eu o strangere de inima cand am urcat in el. Mai si curgea apa, asa picatura chinezeasca, ce mi se scurgea in crestet. Am stat cu inima cat un purice pana am ajuns jos. La cati bani se incaseaza, ar trebui totusi sa-l inlocuiasca, dar va dati seama cati bani ar pierde in zilele in care e in revizie?
liftul despre care se vorbeste nu e atat de inspaimantator precum pare. cred ca pe majoritatea i-a "speriat" liftul in sine, adica cusca aia corodata de aerul sarat si apa care se infiltreaza pe langa pereti.
coborarea in sine chiar nu e de speriat, cel putin pe pustiu' meu l-a amuzat.
despre mina Unirea se pot spune insa multe altele. poate nu am fost eu prea atent, dar suvenirurile pe care le-am vazut eu acolo, le gasesti in orice bazar, talcioc, targ, samd, bauturi calde nu am vazut servindu-se, cineva mi-a spus ca tocmai pentru a nu se strica microclimatul cu temperatura constanta de 12 grade se evita vanzare ade produse calde care mai produc si abur... dar poate era doar o parere
si nu in ultimul rand, trebuie mentioante inscriptiile de pe peretii minei, fiecare meltean care a calcat pe acolo a avut ceva de spus posteritatii. cateva exemple: andreea+anda+cornel Galati iulie 2004, jitaru neculai, brasov 16. 10. 2008, mereu impreuna, Vin si Maryn, te iubesc muierea mea! nutu finutu 2009... asemenea mesaje din lumea de jos zboara cu sutele pentru posteritate... din parte mea, o oda pentru ce-i care nu au vrut sa ramana anonimi: OOO DA-I IN... sa-mi fie iertata indrazneala, dar asemenea exemplare ma irita la culme!
oricum, eu voi reveni periodic la mina Unirea, cu copil cu tot, pentru aerosoli.
Numai pentru liftul ala si nu imi vine sa mai cobor acolo...
O prezentare frumoasa!
Am fost in septembrie intr-o duminica la mina, auzind de la niste prieteni ca merg regulat pt copil. Avind ceva probleme cu racelile micutului am zis sa dam o fuga...
Si cred ca doar cu asta o sa ramin. Dannek are un talent fantastic sa-ti prezinte o grota intunecata plina de kitch ca pe ceva nemaipomenit si personal il felicit.
Pe noi ne-a impresionat negativ incepind cu semnalizarea... eu o luam undeva in sus in stinga, intr-o intersectie mai jos de mina, Noroc ca am intrebat niste localnice cum sa ajungem la salina si ne-au indrumat.
OK, ajunsi la locul faptei abia cu citeva zeci de metri inainte era un indicatori mina Unirea. O parcare improvizata pe un tapsan, unde altminteri dl, parcagiu avea un dispozitiv wireless pt eliberat chitante 
citeva gratare obosite pline cu cirnati, citeva tarabe cu chinezisme si kitch-uri. Trecem prin "parcare" printre niste baraci ca de santier, din OSB, pe care erau niste inscriptii, afise din care am dedus ca alea se inchiriaza pt doritori!!! Imi pare rau ca nu am facut poze sa fi exemplificat ce vorbesc aici...
Dam de o bodega cu multe mese afara, miros de gratar... etc. si aici o parcare mai mica. De afara locul pare parasit, niste ruginituri stateau marturie vechimii locului.
Coada mare, soare... ne asezam cuminti la coada. Intrarea improvizata, acoperita cu niste material ca de plasa de tintari... o grozavie... Ajungem la casa de bilete, avem timp berechet sa citim toate afisele, aka hirtii A4 lipite care pe unde cu informatii altminteri utile. Intr-un loc stingher expuse niste vederi marcate de trecerea timpului, de pe vremea copilariei mele...
La casa platim doua bilete adulti si unul pt copil, eu avind copilul in brate (2 ani juma'). La usa "mirificului" lift domnul liftier imi spune ca nu trebuia sa iau bilet pt copil... probabil ca dna de la casierie e platita in functie de cite bilete vinde, mi-am zis...
Intram in lift... horror e putin spus... cind ma gindeam ca ajungem la 200 si ceva de metri sub... ma cam lua cu fiori reci pe sira spinarii.
Ajungem jos... prima reactie, intuneric. Noroc ca prevazatoare din fire am luat ceva mai gros de pus pe noi, deci frigul n-a fost deloc o problema.
A doua reactie... mama ce inaltime, uite cum aluneca sarea de pe jos... normal, dupa atitia pasi care au lustruit-o...
Pe urma am observat fazele, ca sa zic asa, ale sapaturilor, urmele lasate de uneltele de sapat.
Observam lacul, parcurgem traseul pe mina dreapta cum iesi din lift. vedem primii copii cu niste carturi, apoi locul de joaca la care abia asteptam sa ajungem sa-l ducem pe pitic... dezamagire, un tobogan umflat, multi copii, luminite kitch. Trecem mai departe, admiram inaltimea, peretii, Sala Genezei, dam de o zona, cea mai animata, unde gasim un chiosc, era sa zic dugheana, unde mai erau niste mese unde puteai sa te asezi sa maninci ceva (unii erau ca la picnic, cu mincare adusa de acasa), tot in zona asta niste mese de ping-pong, niste relicve ale unor cabinete de jocuri mecanice, undeva in spatele meselor o zona unde era un circuit pt copii parca tot de carting.
Dupa aceasta zona urmeaza insirate citeva mese cu crucifix-uri cu luminite kitchoase rau, in general mult kitch, chinezisme de vinzare. Printre toate astea mai gaseai cite o piatra, cite o veioza din alabastru sau sare... rara avis.
Kitch la greu, punct.
Mai departe ajungem la un loc unde existau niste terenuri de volei, baschet, o zona unde se juca badminton, o zona denumita "pt tratament", unde erau niste paturi, dar nici un fel de personal medical.
Citeva leagane, alta zona ingradita, culoar... si iata-ne din nou in fata liftului pt intoarcere. De mentionat ca toate zonele evocate anterior erau niste spatii vaste. Interesant panoul explicativ din zona apropiata liftului, niste fotografii foarte interesante pe peretele unde se statea la coada pt liftul de intoarcere la suprafata. Interesante datele oferite de panoul explicativ despre care am vorbit.
Din nou experienta terifianta cu urcatul la suprafata in liftul ororii... Presupun ca pt mineri ar fi un lux lifturile alea, pt mine si ai mei NU.
Parerea mea: pacat de locul ala care daca ar fi luminat "destept" ar atrage mult mai multi vizitatori. Daca ar exista mai multe fotografii din loc in loc despre activitatea miniera, din istoria minei respective... Mai multe date despre activitatea in mina, evenimente importante care s-au intimplat acolo, eventual mentionarea unor recorduri, daca au existat, evenimente nefericite... etc. Intelegeti ce vreau sa spun... sa incerce sa vinda locul si pt altceva decit pt respirat aerul ala...
Locuri de recreere amenajate civilizat, nu o dugheana unde te apleci sa vorbesti ca la ghiseele de la posta de unde poti sa cumperi pufuleti, chips-uri sucuri, apa...
Sa dispara comerciantii cu kitch-urile lor! Vrei sa vinzi, gaseste alte solutii pt produse, nu kitch-urile alea!
In fine... poate sintem noi prea pretentiosi, dar credeti-ma, prefer sa cumpar un aparat pt aerosoli decit sa ma mai duc in locul ala...
Sper ca dannek sa nu se simta deranjat de commentul asta al meu, dar dupa cum "cite bordee, atitea obicee", sa admitem ca pot exista si alte pareri despre locul respectiv.
Sar'na
@dandana, pacat ca nu ai scris un articol de sine statator... informatiile tale sunt foarte utile, dar prea putin vizibile, ca ecou, aici...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2024 Salina Slănic Prahova — scris în 19.08.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2023 Mai am o subterană la activ – Salina „Unirea” Slănic Prahova — scris în 05.04.24 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2022 Bataie de joc — scris în 26.10.22 de ux127546 din BUCUREșTI - nu recomandă
- Jun.2022 Cu bune și cu rele — scris în 17.11.22 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2022 Un alt mod de prezentare al salinei Unirea Slănic — scris în 26.05.22 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Salina Slanic in pandemie — scris în 05.10.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2019 Altă salină — scris în 19.05.20 de Mari-a din RM VALCEA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată