Salina Slanic in pandemie

TIPĂREȘTE

Salina Slanic Prahova, aflata la 40 km de orasul resedinta de judet, a fost poate destinatia interna cea mai vizitata de noi.

Turistii au notat acest obiectiv cu 4,1 din maxim 5 pe google din peste o mie de recenzii, respectiv cu nota 7,71 din maxim 10 pe AFA.

Strada Crizantemelor din Slanic.

De la Ploiesti se poate ajunge fie urmand DJ102 prin Plopeni sau variante precum DN1 iesire spre Paulesti si apoi DJ102 sau DN1A pana in Zamfira si jonctiune pe DJ217 catre DJ102 sau DN1A pana in Gura Vitioarei si apoi jonctiune pe DJ100G catre DJ102 si mai sunt.

Se poate ajunge si cu trenul dupa ce o lunga perioada de timp acesta numai ajungea pana la capatul liniei Ploiesti Sud – Slanic, din spusele localnicilor din motive deliberate. De la Bucuresti nu mai exista tren direct asa cum am prins eu acum multi ani.

Am vazut insa microbuze.

Pentru cei ce sosesc cu autoturismul imediat dupa ce se traverseaza paraul Slanic s-a amenajat, mult spus, o parcare noua, in dreapta podului. Contra cost, bineinteles, parca 8 lei / zi. Nu mai exista fostele parcari din stanga podului.

Iata programul actualizat de deschidere a salinei, valabil din 11.09.2020:

sambata - duminica – 9:00 – 16:30

luni – marti – inchis

miercuri – vineri - 8:30 – 15:30

Am trecut aici ora la care coboara primul microbuz in subteran si ora la urca ultimul la suprafata. Am pomenit de microbuz…

Ce faine erau coboririle cu liftul (colivia cum se numeste in limbajul de specialitate) ! Acum au ramas povesti pentru copii si nepoti cum se lovea colivia in mers de peretii de sare si cum se mai stingea uneori lumina si cum se anunta imbarcare prin semnal sonor de catre “liftier” si alte de acum povesti.

Astazi se coboara exclusiv cu niste microbuze care se aliniaza in statia de imbarcare si incarca pasagerii dupa ce acestia prezinta biletul de intrare.

Pretul biletelor in ordinea intreg / 3 – 25 ani / pensionari este:

sambata / duminica – 33 / 22 / 24 lei

miercuri / vineri – 28 / 20 / 22 lei.

Microbuzele se incarca la capacitate maxima fara pic de distantare. Purtarea mastii in microbuz este obligatorie. Microbuzele circula neautorizat pe drumurile publice prin oras, pana la intrarea in mina! , conform unui reportaj TV despre adevarurile grave din tara noastra. Calatoria dureaza aproximativ 20 minute, iar calea rutiera sapata in sare duce pana la baza salinei, la etajul “-15” , cum se numea pe vremea liftului, la cota -208 m fata de intrare.

Date culese de pe net

De pe saitul salinei am citit si redat Dumneavoastra urmatoarele:

- activitatea balneoturistică in Slanic este atestată documentar din anul 1853

- Slănic Prahova este declarata staţiune turistică de interes national

- adancimea maxima a saline 208 m (mina Unirea)

- suprafata salinei este 53.000 mp

- se viziteaza din anul 1970

- temperatura constanta 12 – 13 grade C

- umiditatea relativă a aerului 50-60%

- din salina s-au excavat 2,9 mil. m3

- are 14 camere cu profil trapezoidal de cca. 80.000 mp (din cate stiu sunt cele mai inalte galerii de sare din Europa)

Ce-am avut si ce avem?

Din pacate mi se confirma la fiecare vizita impresia ca salina este intr-o epoca controlata de decadere. Nu va spun de cine controlata, caci nu am dovezi, dar vorbeste lumea…

La nivelul -15 se pot admira salile imense cu tavane frezate trapezoidal si care pe luciul peretilor de sare prezinta desene naturale alb gri de forme interesante.

Aici exista, undeva catre dreapta fata de intrare, si ce a mai ramas din baza de tratament, anume niste paturi unde se poate sta imbracat la orizonatala si inspira aerul salin.

Eh! Aerul salin de la Slanic! Era candva cel mai pur aer salin din lume, aici la Slanic. Dar pentru ca in mod deliberat nu s-au intretinut coliviile (ba a fost si un accident cu una), acestea si-au dat duhul facand loc fara voia lor microbuzele si alor lor gaze de esapament. Rusine!

Etajul inferior, baza de la -15, prezenta pana nu de mult un traseu de forma dreptunghiulara, acum o latura a dreptunghiului nu mai este circulabila, latura unde se gaseste bustul in sare al poetului national Eminescu, pentru ca …. vedeti ca este deliberat!

S-au amenajat cateva expozitii care prezinta utilajele de forat, vagonetele de transportat folosite odinioara, eu le-am prins mergand pe sine, ce spectacol fain era, sistemul de coborire cu colivia si cel de semnalizare, altele, interseante de altfel. A fost desfiintat “” muzeul”” de formatiuni cristaline si chihlimbar.

La plus notez podetul din lemn, construit peste unul din lacurile naturale ale saline, care duce pana langa o cascada artificiala, frumos luminata, loc unde mai toti turistii se pozeaza.

Sporturi se pot practica pe un vechi teren de minifotbal, la cateva cosuri de baschet, copiii mici se pot da pe tobogane, ai mai marisori in masinute cu pedale de facut muschi, iar zona cu palate si tobogane gonflabile era inchisa din motive de restrictii sanitare de vreme de pandemie.

Se poate juca in conditii proaste tenis de masa si billiard. Aceste doua activitati sunt cele mai cautate de pe aici si pentrui cei care stiu vechiul “bufet” al salinei, sa stiti ca sunt mutate in alta zona, unde exista si punct de desfacere produse din sare, rontaieli si galgaituri. Punctul de vanzare este amenajat intr-un container nou.

Despre WC de bine de data aceasta. Fosta hazna care imparstia un aer piscator greu de inspirat a fost eliminata. In containere de santier se gasesc acum WC-uri separate barbati si femei, cu mai multe cabine, spalatoare, sapun, uscator, dezinfectant si o instalatie care asigura indepartarea murdariei si mirosului la canalizare.

Unul din locurile mele preferate inca din copilarie, este cel numit Sala Genezei. Aici cateva reflectoare cam chioare sau bine spus puteau fi altfel gandite, lumineaza chipul din NaCl al lui Burebista, al lui Traian si al lui Decebal, iar intr-o forma circulara sunt incluse sculpturi cu simbolurile dacice si romane.

Oamenii mai pot admira si un Mihai Viteazul si al sau cal ciopliti in sare sau o cruce luminata intr-un loc in care am fi interesant sa se construiasca o cale de acces in loc sa se afiseze accesul interzis.

Aerosolii de la Slanic

Aerosolii de la Slanic ne-au manat pe noi de atatea ori catre salina. Si acestia au avut efect curativ. Astazi din pacate gazelle de esapament care patrund in subsol numai asigura acea puritate a aerului care a fost aici o comoara naturala, de care …. ne-am batut joc – deci e deliberat!

Curentii zero din salina

Desi nu am mai auzit a fi mediatizate, aici la etajul -4 parca, exista o sala dedicata concursurilor de aeromodele, numita Mina Mihai. Conditiile optime erau asigurate de lipsa curentilor de aer sau mai corect spus acestia erau aproape inexistenti. Chiar si concursuri internationale s-au organizat cu ani in urma aici cu care salina Slanic se mandrea, poze ale acestor realizari, candva expuse, au fost acum de negasit.

O nota de corijenta pentru administratorii salinei pentru felul cum se organizeaza accesul in subteran si catre suprafata. Sunt zone care se aglomereaza (cozi), iar microbuzele circula ticiste cu calatori, chiar daca acestia poarta masca.

In Salina Unirea nu erau afisate reguli referitoare la purtarea mastilor si nici nu sunt in masura sa ma pronunt daca este corect sa se poarte, fiind considerat spatiu inchis, sau sa nu se poarte, tocmai pentru cura de aer salin.

Parerile nu numai ca sunt impartite, dar erau oameni care purtau si oameni care nu purtau masca. NU pot spune ca erau zone aglomerate, spatiul din salina fiind atat de intins fiecare putea sa isi gaseasca locul potrivit, pe bancute, la “bufet” , la terenuri, la masinute, sa se plimbe, sau sa mai bifeze 11 km de alergare ca mine. Per total erau mai multi cei care nu purtau masca.

Salina este o comoara ce nu este exploatata turistic la valoarea sa asa cum se intampla in alte saline din lume dar mai ales de la noi. Si indiscutabil este cea mai mare, avand si cel mai mare potential. Raman convins ca se urmareste prabusirea controlata a acestei afaceri pentru a fi cumparata de pomana de smecheri manjiti politic.

Sa luam ce este frumos in Salina Slanic, sa ne bucuram de ea, sa ne tratam bolile respiratorii, daca suferim de ele, sa dea Domnul sa sa transforme in mai bine si in wow…

Noi vom reveni la Slanic Prahova si la salina chiar daca nu va primi de la noi o nota buna pentru felul cum se prezinta in anul 2020, si asta pentru ca o vizitez de aproape 50 de ani si a trait vremuri de glorie, vremuri bune si unele mai gri.

Numai de bine! ????

Slanicul e tot mai "gri", nu numai salina, ci toata statiunea.

Mistocut! Am facut sport si miscare, am inhalat aer salin.

---

VIZUALIZĂRI: 3712 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI