GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
V-am citit cu drag impresiile de la Moeciu. V-am invidiat in mod… sanatos, asa cum ar zice prietenii mei de aici. Nu am indraznit sa schimb registrul, pentru ca aceste zile va apartineau voua/dvs. tuturor celor care AtiFostAcolo si care inca va aflati sub efectul si nostalgia acelor momente. Doresc, insa, din tot sufletul, sa va dedic si eu un mini-eveniment, acum, la jumatate de martie, pana nu trece de tot luna lui Martisor. Si sper sa reiau si eu firul calatoriilor mele. In curand.
“Asta-i Romania mea. Legende de primavara. ” (Esta es mi Rumanía. Leyendas de primavera.) a fost titlul atelierului de martisoare pe care l-am incropit in doar cateva zile pentru copiii si parintii dornici de a invata ceva nou. Cei din satul in care locuim, evident. Ideea a venit de la Ambasada Romaniei la Madrid. Tot urmaream de la inceputul anului info despre concursul “Cunoaste Romania” adresat copiiilor de origine romana din Peninsula (si care se pare ca anul asta nu se va organiza… sau cel putin deocamdata nu se stie nimic). Cand, in penultima zi de inscrieri, vad ca se organizeaza concursul Martisor 2014. Cum ma consider (cu destula convingere, parol) o… artista frustrata, si nici nu pot sta locului, mai ales cand e vorba de legaturi de tot tipul cu “acasa”, m-am mobilizat psihic cat am putut de repede, pentru ca timpul era foarte scurt (inscrierea se facea pana pe 28 februarie, iar concursul incepea, evident, pe 1 martie). Aveam nevoie de o sala la Centrul Civic din localitate. O simpla sala cu doua mese si trei scaune. Asa ca fa, Alinito, o cerere neoficiala la consilierul de cultura, acelasi care m-a sprijinit si la infiintarea grupului de dansuri populare internationale Mapamundi, asta fiind un vechi vis de-al meu, si cu care vom avea primul spectacol in luna iunie (i-am invatat, pe langa dansuri grecesti, arabesti, rusesti, italienesti si alte –esti si… Alunelul si Ciuleandra! Si-nc-o data mai baieti / Hoooop si-asa si-asa! I-am invatat formule de salut in romana si le-am povestit despre Dracula – normal -, despre Bucuresti, Carpati si Transilvania, ca, zic eu, cu ceva ceva or ramane ei). Criza inca nu a trecut, asa incat Primaria nu are bani sa organizeze evenimente ca pe vremurile din “época dorada”. Stiam asta, asa incat nu am cerut decat o sala, o biata sala, un loc unde sa ne strangem. Ni s-a aprobat repede si l-am mobilizat pe fi-miu numaidecat. Il trag dupa mine la greu, in (aproape) tot ce fac, noroc ca nu maraie (iar aproape) niciodata.
S-a aprobat, s-a aprobat, da cucoana, dar nenea paznicul imi zice cu doua zile inainte ca nu sunt nici mese nici scaune, ca doar de-aia e sala de expozitii. Si continua explicatia ca si cum ar fi vazut pe fata mea ceva in neregula: lumea intra, admira tablourile de pe pereti, adica se plimba fara sa stea jos, si pleaca. Bun nene, haideti ca am de facut martisoare, lasati ca rezolvam noi cumva. Dom’ consilier imi spune ca sa nu ma imbrobodeasca nimeni (am vrut eu sa ma imbrobodesc, dar o facusem deja cu trei zile inainte, la carnaval, si ma gandeam ca n-o sa ma mai cunoasca lumea pe strada fara broboada), ca sunt mese, fara scaune, intr-adevar. Dar copiii se pot aseza pe jos, si parintii in picioare. Uite dom’ne, ca ne ingenuncheaza si astia, ce sa mai facem! Dar ce, credeti ca iau eu in seama toate amanuntele astea? Neaaah. Eu ma duc sa fac martisoare cu copiii din sat, sa fie clar.
Si iata-ne vineri, 7 martie, dupa amiaza, cu catel, cu purcel, la centrul civic. Am incropit pe loc o mini-expozitie cu cateva obiecte romanesti pe care le am prin casa. Costumul meu national de cand eram mica l-am agatat pe perete (ce poza frumoasa am la patru ani cu o mana ridincandu-mi fota si cu alta… cu degetu’n nas!!), langa cel al lu’ fi-miu, care deja i-a ramas mic (nu mai am cand sa iau altul pentru spectacolul din iunie, dar o sa poata purta clopul maramuresean macar). Pe o masa am pus steagul he, he, n-avea cum sa lipseasca, il punem pe geam la Romania-Argentina (iar colegii lu’ fi-miu, incantati ca poata sa vada un meci la “alt televizor” decat la cel spaniol, intai se uita la mine mirati, si-apoi striga si ei, incercand sa-mi imite ritmul si tonul cat mai bine: Rooo-ma-ni-a!! pam, pam / pam, pam, pam! Asta a fost toba imaginara, stiam eu ca v-ati dat seama), dar il afisam cu mandrie si la evenimente culturale. Si… @amero, ati fost prezenta prin fata de masa de artizanat pe care mi-ati daruit-o acum aproape doi ani, si care mi-e tare draga. Va imbratisez cu drag pe aceasta cale. O sticluta cu sporul casei, cateva icoane frumoase si martisoare, martisoarele pe care parintii mei ni le-au trimis de-a lungul anilor. Ba de data asta am cerut si snururi, ca altfel cum era sa facem martisoarele?
Noroc cu cele cateva persoane pe care ma pot baza intotdeauna. Una (de fapt doua) face prajituri de te lingi pe degete, alta mereu aduce in ultimul moment detalii de care eu poate uit, alta vine mereu odata cu mine sa ma ajute la pregatiri… Romani sau spanioli, sunt fericita si norocoasa sa-i am alaturi intodeauna.
Au participat mai multe persoane decat ne asteptam. Vreo treizeci de copii si douazeci de adulti cel putin. Of, si nici nu luasem fluierul cu mine (cu el fluier din toti bosogii cand copchilasii nazdravani nu ma mai baga in seama), ca la dansuri. Glumesc. Am un prieten care-mi zice “imblanzitoare” de copii. Suna naspa, nu? Le-am spus legenda Babei Dochia, si cum ne alegem noi zilele babelor, le-am aratat cativa ghiocei, ofiliti deja, pe care mama mi-i trimisese cu cateva zile inainte, ca sa miros a primavara de la noi, ca mereu mi-e dor, si le-am povestit de unde vine si ce este martisorul. Copii de toate varstele, asa incat legenda trebuia adaptata, dar am avut ajutor de nadejde: fi-miu le traducea cuvinte atunci cand ii ceream acest lucru, sau le explica cine erau dacii, unde s-a nascut Traian, sau unde se afla Carpatii. Chiar daca la sfarsit, la “examenul” pe care li l-am dat (in gluma), nu au tinut minte numele Babei Dochia si nici pe cel al lui Decebal (Miguel, de 7 ani, a ridicat mana si a zis ca regele dacilor se numea Dracula, olé Miguelín), nu asta conteaza. Au fost extrem de incantati sa ne asezam la mese si sa confectionam martisoare. Va marturisesc ca nu sunt foarte priceputa la lucru manual (mereu imi facea mama fularele la andrele sau esantioanele, v-aduceti aminte? ; iar toa’sa invatatoare se facea ca nu baga de seama si-mi punea nota buna), asa incat mi-era putin teama de ce urma sa facem. Mai trasesem eu cu ochiul la ceva filmulete de pe net, insa copiii au atata imaginatie incat teama mea nu s-a adeverit. Oricum, nu ne-am complicat foarte tare in ceea ce priveste modelele si materialele.
Scosesem la imprimanta, in zilelele de dinainte, martisoare desenate (planse de 1 martie in miniatura), iar cu o zi inainte am cumparat din bazarul chinezesc toate cele necesare: carioci, sclipici, margelute, hartie creponata, confeti, coli colorate si mai groase, etc. S-au umplut trei mese si le-am multumit catorva mamici care au ramas sa dea o mana de ajutor. Copiii au colorat martisoarele cum au stiut mai bine, le-am lipit pe un carton mai gros si le-am adaugat snurul. A iesit o minunatie, asa cum veti vedea in fotografii.
A doua zi, pe 8 martie, in Spania se serbeaza doar Ziua Femeii Muncitoare (ziua mamei este intotdeauna in prima duminica a lunii mai), dar le-am explicat ca in Romania este si ziua mamei. Asa ca le-am dat si desene potrivite pentru a realiza felicitari. Va spun cu mana pe inima ca nici chiar cei mai naravasi nu s-au ridicat de la mese timp de o ora si jumatate aproape. Au stat neclintiti (vorba vine;)), concentrati pe martisoare, fete, baieti, mai mici sau mai mari! Cum ii vedeam ca virgula colorau atat de frumos, am renuntat sa le mai explic ceva modele de petale si frunze din hartie colorata, si-asa n-aveam timp de dat prea multe indicatii.
La sfarsit i-am rasplatit cu eugenii (na belea, se gasesc in Carrefour, made in Romania, evident;)), apa mineral Borsec si Fruti de grefuri si pere (fi-miu zicea: “mami, uite, gusta, are gust de Romania”), iar pentru cei mai mari, mai ales, cele doua Diane pregatisera chec, negresa si placinta cu mere si dovleac. Platourile au fost golite imediat, va puteti imagina. Noroc ca mai plecasera cativa, am intarit si noi din piele si le-am lasat mai la sfarsit, ca sa ajunga he, he.
Dom’ consilier mi-a zis ca-i pare rau ca n-au venit toate familiile de romani din sat (cred ca suntem vreo patru, cinci, nu mai multe). Si mie la fel. Afise au fost lipite peste tot cu cateva zile inainte, deci era usor de aflat. Mai degraba au venit din afara, profesoara de engleza a prietenei mele fiind romanca, de exemplu, si a trecut de curiozitate pe acolo. E un baietel, ceva mai mare ca al meu, cu un nume romanesc (adica nu exista dubiu ca e roman), si l-am intrebat de vorba intr-o buna zi, in parc. Nu a vrut sa-mi raspunda in romana, mi-a zis ca nu stie, si ca da, maica-sa e romanca, dar el nu merge in Romania si… Trist, tare trist. Al meu le spunea colegilor cand era mai mic ca vacile in Romania sunt de culoare mov si dau direct lapte cu cacao (ce ma mai inroseam cand imi spuneau mamicile asta he, he), si-mi veneau parintii ca i-au innebunit copiii, ca vor sa mearga si ei in Romania, ce, numai al meu?
Am fost, insa, fericiti, ca am putut sa aratam un pic din Romania noastra prietenilor si cunostintelor de aici. Ba cu cateva zile inainte, prin bunavointa altui prieten care de asemenea striga “prezent” intotdeauna, inregistrasem si cateva cantece pe care nu le mai ascultasem de mult: “De ziua ta, mamico” sau “Multumesc, iubita mama”. Ahhh, atata m-am… maturizat? (era sa gresesc si sa scriu “imbatranit”).
Am la loc de mare cinste felicitarea facuta de fi-miu, si martisoarele pe care multi copii mi le-au facut cadou. Mi-au adus aminte de vremea cand umpleam catedra doamnei invatatoare (tovarasa pe vremea mea), si cand fetitele nu mai aveam loc pe sortuletul de la uniforma de atatea martisoare primite. Cu cat aveai mai multe, cu atata erai mai bine vazuta in société, eeee?
Ghioceii nu i-am aruncat nici acum. Desi s-au ofilit de tot, inca vad in ei viata si multa, multa gingasie. @Roth stie cum am facut-o acum doi ani sa-mi aduca frezii de acasa. Mi-a zis sor’mea ca sunt si aici, eu inca nu le-am vazut. Si mi se intampla ca lui Proust cu madlena lui, numai ca la mine sunt mirosurile cele care ma teletransporta.
Acasa martisorul e rutina. Una frumoasa, stiu. Mie mi-e tare dor de strazile pline de tarabe care vand martisoare si buchetele de ghiocei. Jur ca n-o sa mor inainte de a mai face o data ritualul din copilarie: dus la padure, prin graul verde, unduindu-se in bataia vantului de primavara, intoarcerea cu un cosulet plin de ghicei, turcaleti si viorele, si umplerea casei de buchetele puse in cani si canute… Aici Martisorul nu mai are, din pacate, aceeasi semnificatie. Nu se mai traieste la fel. Eu continui, insa, sa port, snurul alb si rosu legat la incheietura mainii, si un mic ghiocel, cosar sau potcoava sau trifoi cu patru foi in piept.
Acest mini-eveniment i l-am dedicat intai mamei, a carei zi de nastere este chiar pe 7, si acum vi-l dedic dvs. /voua tuturor, si poate intr-o buna zi voi serba si eu martisorul la Intalnirea Afa.
Va doresc din tot sufletul o primavara minunata si-un an pe masura babelor alese! ;)
Trimis de alinaro in 16.03.14 16:06:54
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în PRIN şi PENTRU ROMÂNIA.
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (alinaro); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Webmaster, puneti, va rog, "Vine, vine primavara" sau un alt cantec de primavara. Multumesc.
@alinaro: Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).Sper ca la melodia asta te-ai referit.
" Fi-miu zicea: “mami, uite, gusta, are gust de Romania”) "
Eu, la faze din-astea, ma fac praf!
Sa traiasca feciorasul si mamica lui frumoasa si inimoasa!
Multumesc, Alina! Din inima!
@Alina: Mi-a plăcut rău de tot articolu'... ce nu ar fi de plăcut, nu-i așa??? Am stat "pe gânduri" câteva minute și mi-o trăznit prin cerebel cât de naiv sunt uneori deoarece poate nu am timp suficient sau m-am obișnuit cu această sărbătoare și... iată că alții poate nu au frezii sau acolo unde sunt ei acum nu se celebrează la fel unele chestii.
E bine să medităm sometimes la chestiuni care, iată, atât de banale lângă noi pot deveni atât de greu de găsit / atins / simțit în "whatsoever place".
Și ca să închei într-o notă funny, totuși:
”Al meu le spunea colegilor cand era mai mic ca vacile in Romania sunt de culoare mov si dau direct lapte cu cacao
... Păi da, spaniolii trebuie să știe că văcuțele Milka de fapt sunt din Carpați, n'est ce pas??
Very nice rew pentru care te rog să primești maxime onoruri, dragă Alina!
Simt nevoia măcar virtual să trimit acest buchet de flori!!
Bravo Alina, să ai o primăvară căt mai frumoasă!
@alinaro: Frumos şi înduioşător evenimentul "Esta es mi Rumanía"! Cu legende şi îndeletniciri pe care mulţi dintre noi aproape că le-am uitat. Astăzi cumpărăm în grabă mărţişoare gata făcute, multe dintre ele executate la scară industrială şi pierdem esenţa. Ştim doar că aşa este tradiţia! Foarte frumos ceea ce aţi făcut voi acolo şi cred că mi-ar fi plăcut să fiu în mijlocul vostru! Nu ştiu cum m-aş mai descurca acum cu vreo 30 de copii în preajmă, dar plăcerea lucrului manual s-ar fi trezit din nou în mine, poate mai aprig decât altădată.
Şi pentru că ai amintit de întâlnirea AmFostAcolo, aş vrea să-ţi spun că noi am primit ghiocei din partea Mistral Resort şi (poate, cel mai frumos), în drumul nostru până la Moieciu, adesea, la margini de pădure, vedeam oameni cu braţele întinse oferind ghiocei şi… urzici. Pentru mine asta înseamnă că a venit primăvara cu adevărat!
Alina, mi-a mers la suflet! La noi se mai păstrează obiceiul prin școli și grădinițe. La fiecare început de primăvară, de când a intrat "în sistem", domnișoara noastră vine acasă cu felicitări și mărțișoare lucrate manual. Din păcate, aș vrea să am timp să fac și acasă cu ea. Bine, și când am timp, uit. Asta înseamnă să intre în rutină un obicei. Treptat își pierde valoarea. O să încerc s-o regăsesc la anu'.
Din suflet as vrea sa iti trimit un buchet de lacramioare, macar virtual, asa cum a facut webmaster. Asta pentru ca citind, am zambit si mi-au dat lacrimile in acelasi timp. Ai un copil minunat sa iti traiasca, sa fie alaturi de tine intotdeauna, iar tu sa reusesti sa iti implinesti toate dorintele. Minunat, minunat...
By Web13:
voi da eu o mână de ajutor....Iată!
Mai acu' vro' trei zile trecute fix luai la picior, pardon... picioare că încă am două, cărările pădurii Băneasa unde sare mâța casa. Plin de ghiocei, toporași, albăstrele și-alte cele. Și mai cântau și păsările... și se hârjoneau veverițele... Și m-am așezat pe iarbă rezemat de un copac... și am lăsat soarele să-mi încălzească primăvara.
O primăvară însorită și un buchet imens de flori!
@Webmaster: Inca n-am avut cand sa ascult cantecul, dar n-am nicio indoiala ca ati pus ce trebuia. Multumesc. Si pentru gargarita si albinuta.
@Eugenia55: Sa traiasca si doamna Eugenia!
@le_maître: Oui, c’est ça: spaniolii tre’ sa afle multe despre “le sourire des Carpates”, cum citeam mai deunazi. Sar’mana.
@Webmaster13 & @danamandache: Ce sa zic eu acum la primirea buchetelor de flori? Sa primesti intr-o dimineata de luni, asa, tam-nesam, trandafiri si lacrimioare (nici de-astea n-au spaniolii), ba si niste bomboane de ciocolata, nu poate decat sa-ti inveseleasca saptamana. Multumesc din suflet.
@iulianic: Fara nicio indoiala, v-ati descurca cu cincizeci, nu cu treizeci de copii. Eu cred cu convingere ca ei sunt cei mai usor de invatat/educat. Lor nu le pasa de unde e prietenul/colegul. Mai rau e cand aud in casa lucruri negative. Multumesc pentru ecou.
@ariciu: Mie-mi spui cum e cu timpu’? Pfff, bata-l sa-l bata. Eu, ridicol sau nu, umblu cu o agenda pe care-mi trec, in josul paginii, si lucrurile personale pe care le tot aman. Traim intr-un vartej de evenimente care abia ne lasa sa ne vedem si de… alte alea. Pup.
@sirbuvio: Sunt fericita sa impartasesc cu Afa momente frumoase din viata mea. Multumesc frumos.
@bog68: Aici nu cresc, dom’ne, nici ghiocei, nici turcaleti, nici viorele. Imi alin dorul cu campurile verzi si migdalii-n floare, o splendoare.
Primavara frumoasa sa ai/sa aveti cu totii.
Daca nu te cunosteam personal acum era ocazia sa spun ca Te Iubesc... o iubire frumoasa nascuta dintr-o prietenie pe masura.
Doamne cum reusesti tu sa duci un colt de Romanie acolo unde te afli si cum o mai pui in valoare.
PS
Da niste cote ceva pt baiat si om vedea ce putem face de costum... eu de exemplu am o ie cusuta cu albastru ce a avut-o fimiu la o serbare si cred ca e oki sa o pun la posta cu proxima ocazie.
Deci o ie si un brau... le caut... le primenesc si goo spre tine.
@alinaro: multumesc! La multi ani, numai bucurii sa-i aduceti mamei! Ce mandre suntem noi, mamele de baieti!
Multumesc pentru martisor, este in inima...de cativa ani!
@roth: O declaratie deschisa, pe care ti-o intorc cu tot coltul meu de Romanie si juma' de Spanie! Pentru ie, iti dau mesaj. Pup.
@balasa violeta: Multumesc pentru mesaj, intotdeauna imi amintesc de dvs. (si eu si tata) cu mare drag. O primavara frumoasa!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2023 File de istorie reflectate în excursii: 5.3b Alte mănăstiri din Vâlcea — scris în 22.08.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2023 File de istorie reflectate în excursii: 5.3a Mănăstiri din Vâlcea — scris în 08.08.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2023 File de istorie reflectate în excursii: 5.2 Mănăstiri din judeţul Neamţ — scris în 05.08.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 File de istorie reflectate în excursii: 5.1 Mănăstiri din Bucovina — scris în 31.07.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 File de istorie reflectate în excursii: 4.2 Creştinarea populaţiei din acest teritoriu — scris în 25.07.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 File de istorie reflectate în excursii — 4.1 Creştinarea populaţiei din acest teritoriu — scris în 23.07.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2023 File din istoria României oglindite în excursii: 2. Începuturile — scris în 26.06.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ