Galesu - satul de la poalele sudice ale muntilor Fagaras -Valea Valsanului

TIPĂREȘTE

Asa cum reiese si din titlu vreau sa vorbesc despre Galesul de la poalele sudice ale muntilor Fagaras adica despre Galesul de Arges, la poalele nordice ale muntilor Fagaras aflandu-se satul pereche, cu acelas nume Gales dar apartinand de Sibiu. Galesul de Sibiu este un sat mult mai vechi din care se trag si galesenii de Arges. Acestia au trecut muntii cu peste 250 de ani in urma, din dorinta de a trai liberi, stabilindu-se pe aceste meleaguri.

Prima invitatie la Gales am primit-o in iunie 2008. A fost asa rapida ca n-am apucat sa aflu decat ca este un sat in judetul Arges aproape de Curtea de Arges. Am vizitat manastirea Curtea de Arges apoi am luat-o in dreapta spre Campulung Muscel si am facut stanga la Musatesti unde pe un indicator scria Bradetu. Eram multumita ca am revazut manastirea si in sinea mea ziceam ca pentru atat si tot merita iesirea asta fara sa banuiesc ce am sa descopar la Gales. Peisaje frumoase ne insoteau spre Gales, dealuri impadurite, pasuni cu flori, livezi, case vechi bine ingrijite, curti cu flori. Dealurile se inaltau tot mai mult, satul intinzandu-se atat pe dealuri cat si pe valea unui rau ce venea din sus. Am urcat o panta pe o ulita si am oprit in fata unei livezi ce avea in staga o poiana cu flori si o fantana mare. Nu vedeam casa, desi era pe un deal, atata vegetatie era. Urcand panta am dat de o casa veche frumos ingijita, viu colorata, cu prispa. Avea o curte mica in care erau cultivate cate putin din toate iar de-a lungul casei o brazda lata cu garofite lila ce te imbatau cu mirosul puternic. Privind din fata casei nu vedeai decat o mare de verde, nu se vedeau acoperisurile caselor, doar verde. Aveam impresia ca sunt in rai, am amutit, nu am salutat nici gazda, mama colegului care ne-a invitat si a carei casa era. Cand mi-am revenit mi-am cerut scuze si mi-a zis ca nu sunt singura care ramane uimita de frumusetea locului. Chiar dansa a patit-o in tinerete. Venind in vizita la niste prieteni, fermecata de aceste locuri, a hotarat sa cumpere casa de aici.

A urmat o plimbare sus pe dealuri, de unde se deschidea privirii valea. Valea Valsanului. Am aflat atunci ca eram pe cea mai ecologica vale din Europa si totodata in Rezervatia Naturala Valea Valsanului ce se intinde pe o suprafata de 10.000 mp si cuprinde peste 300 de specii de plante si animale ocrotite. Ca este cea mai ecologica vale din Europa este dovedit prin prezenta in apele raului Valsan, ce strabate satul Galesu, a unei specii de peste ce poarta numele asprete - Romanichthys valsanicola. Acest peste nu a mai supravietuit nicaieri in lume, o fosila vie tinand cont ca se spune ca este contemporan cu dinozaurii, avand o vechime de peste 65 de milioane de ani.

Pe pasunile de pe dealuri, din verdele acela crud, pasteau ciurde de vaci. Aici erau mulse iar laptele era dus in sat pentru consum si prepararea branzeturilor care erau si comercializate.

Ne-am culcat cu gandul ca a doua zi de dimineata sa plecam in explorarea zonei. Si asa cum spunea si @marianaolaru intr-un ecou la unul din rewiurile mele "Orice călătorie cu peripeții și care se sfârșește cu happy-end, e făcută parcă anume să o ții mai bine minte" am iesit cu sotul, pe la doua noaptea, la toaleta care era in curte. Am iesit din casa fara sa tragem yala si am ramas incuiati afara. Nu am ras din prima dar apoi nu ne mai opream. Ne-am uitat in jur, se vedeau firele de iarba si pomii pana departe, greierii cantau iar mirosul garofitelor ne imbata. Era luna plina si cerul intesat de stele. Aveam impresia ca daca intind mana pot sa le ating. Cred ca daca mi-as fi propus sa vad asa ceva si tot nu imi iesea. Ne-am pus pe prispa si ascultam, priveam, miroseam, zambeam si habar nu aveam cat e ceasul dar nu ne pasa, putea sa tina asa o vesnicie. La un moment dat au inceput sa cante cocosii unul dupa altul si altii le raspundeau, unii chiar din capatul satului, si noi iar nu ne opream din ras. Cineva din casa a iesit afara dar a tinut cont de yala. Era 4 dimineata. Trecusera doua ore, atat de frumoase, pe care nu le-am uitat inca.

Dimineata am plecat in sus pe valea Valsanului si cercetam totul, peisajele naturale deosebite, oamenii, casele. Oamenii mergeau spre biserica, cei mai multi in costume populare, ne raspundeau politicosi la salut iar daca intrai in vorba cu ei aveai ce asculta. Se mandresc cu scoala veche de peste 160 ani si corul de peste 60, cu biserica ctitorita pe temelia primei biserici zidite din Gales din 1877, cu Muzeul Etnografic - o casă ţărănească din Galeşul secolelor XIX – XX in care isi conserva portul, datinile, locuinta si indeletnicirile pentru a putea descoperi oricine tainele taranului galasan.

Privind in jur nu ai cum sa nu observi ca sunt harnici, credinciosi, pastratori de traditii si dornici sa depene povesti de viata.

Am continuat sa mergem pe valea Valsanului si am ajuns in Bradulet, comuna din care face parte satul Galesu. Acelasi peisaj, aceiasi atmosfera de duminica cu oamenii in costume populare mergand la biserica. Urmatorul sat a fost Bradetu. Am mers pe jos 8 km pe care nu i-am simtit pentru ca tot timpul aveam ceva de vazut. Am ajuns la o bariera unde se percepea o taxa pentru masini. Mi-a sarit in ochi marcajul cruce rosie de pe un stalp si am cautat repede indicatorul pe care era scris "Vf. Moldoveanu - 12-14 ore". Atunci am inteles cu adevarat unde sunt. Eram la poalele Muntilor Fagaras. Bradetu era ultimul sat, de aici incepeau Cheile Valsanului si apoi sa o tot tii spre Vf. Moldoveanu.

Noi ne-am intors gandindu-ne ca mai avem de facut 8km pana la Galesu dar nu inante de a ne opri la un magazin satesc care avea afara mese la care satenii care veneau dejea de la biserica se opreau sa seveasca o bere si sa mai povesteasca, femei si barbati laolalta. Am stat cu ei la masa si asa am mai aflat cate ceva despre zona.

Am plecat seara spre Bucuresti cu sacosile pline cu oua, lapte, branza, cascaval, tuica de casa si cu soc, coada soricelului si coada calului culese de pe dealuri. Cred ca mai ecologic decat vazusem si simtisem nu se putea.

Am plecat relaxati de la aerul curat si plimbarile facute dar cu gandul la Cheile Valsanului si la ce se ascunde dupa dealurile de-o parte si de alta a celor trei sate de la poalele Fagarasului.

Am revenit de doua ori in aceasta frumoasa zona, inca odata in 2008 si odata in 2009 si nu as refuza niciodata sa ma intorc.

---

VIZUALIZĂRI: 5984 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI