Canionul de sare - un loc spectaculos si impresionant

TIPĂREȘTE

In documentarea mea pentru vacanta prin tara am dat si de Muntele si Canionul de sare din Praid.

Inserez aici cateva date culese de prin diverse articole : ''muntele de sare din Praid este o rezervatie naturala de tip geologic. El ar avea o adancime de 3000 metri, fiind cel mai adanc si, dupa unii, cel mai mare din Europa. Este strabatut de paraul Corund, care, sapandu-si drumul, l-a taiat in doua si a format canionul de sare. Am mai citit si faptul ca, la capatul calatoriei prin canion, vom afla si de ce paraul are apa dulce, desi in el se varsa de pe versanti apa izvoarelor sarate precum si apa de ploaie care antreneaza cantitati mari de sare.''

Deci, hai sa-l vedem.

El se afla la vreo 3 km de centrul localitatii Praid, fiind usor de gasit datorita panourilor amplasate din loc in loc in statiune. Ajunsi in dreptul salinei se continua drumul spre sud, se trece de strand (era o coada lunga la intrare si mai era peste o ora pana la deschidere) si la un momentdat ne intalnim cu paraul. Aici facem dreapta si mergem paralel cu apa pana la canion.

Fiind in toiul caniculei, am plecat devreme de la pensiune, sa nu ne prinda caldura.

La intrarea in canion se afla o parcare cu plata, care era blocata cu un lant. Pesemne era prea devreme! (cam 8.45).

Gasim un teren viran si parcam acolo, cu oarecare ingrijorare deoarece in imediata apropiere erau niste case de romi... Nu s-a intamplat nimic.

A doua piedica, la propriu, a fost bariera care oprea accesul in canion. Bineninteles, incuiata cu un lacat! Imediat dupa ea exista o casuta in care se afla locul de taxare (6 lei). Ne-am sucit, ne-am invartit, nici urma de vreo persoana pe acolo.

Devenea din ce in ce mai cald, soarele ne ardea deja. Drept pentru care am trecut pe sub bariera, zicandu-ne ca o sa platim la iesire.

Inarmati cu informatiile culese de acasa, am pornit spre canion. Stiam ca exista 9 puncte de informare, adica niste placute pe care putem citi cateva date despre locul respectiv.

Chiar la intrare, pe locul ocnei Iosif, se vede un vechi crivac, ruginit, inconjurat de buruieni... (pentru cei care nu stiu, crivacul este un dispozitiv cu ajutorul caruia, pe vremuri, se ridica la suprafata sarea din ocna, fiind pus in miscare de 8 cai)

Aici lipsea placuta, nu stiu din ce motive. L-am recunoscut pentru ca vazusem unul asemanator in salina Turda.

Traversam un platou, pamantul incepe sa fie din ce in ce mai alb.

Ne batea soarele, iar buzele deveneau din ce in ce mai sarate! Gustul sarat a persistat si dupa ce, la finalul traseului, ne-am spalat bine pe fata!

Apoi se intra intr-o mica padure, unde era racoare. La iesirea din padure ne apare in un peisaj deosebit : in stanga un munte de sare, in dreapta paraul si in jur multe izvoare, cu apa sarata. Pietrele, vegetatia, solul erau acoperite cu cristale de sare.

Desi solul e in intregime acoperit de sare, exista si vegetatie, sunt acele plante care s-au adaptat mediului sarat care le prieste de minune.

In aceasta zona ne-a frapat um zumzet intens, care venea dinspre munte. Eram convinsi ca sunt albine! Am zabovit mai mult, incercand sa le vedem si sa intelegem ce fac pe muntele de sare! Total gresit! Nu erau albine, ci niste muste, sotul meu zicea ca ar fi tauni, care nu s-au jenat sa ne intepe. Ne-am dat seama tarziu, cand am simtit mici piscaturi, mai ales pe picioare. Eu una le simtisem ceva mai devreme, dar credeam ca e senzatia neplacuta produsa de transpiratia in exces. Nu numai ca ne intepau, dar se infigeau in piele iar dupa ce le-am indepartat curgea sange! Si acum, la 2 sapatamani, mai avem urmele.

Trecem mai departe pe langa lacuri cu apa sarata, unele mai mari, altele mai mici, altele chiar secate. Pe suprafata lor vedem ciorchini de cristale de sare.

La punctu 4 de informare suntem informati ca, in urma ploilor, sarea de pe stanci se transforma in conopide sau draperii. Privelistea era deosebit de frumoasa.

Pentru a ajunge la punctul 5 se urca o panta abrupta, amenajata cu trepte sapate in pamant sau facute din lemn, ceea ce face urcusul mai usor. Poteca ne duce pe creasta unei doline. Este ca o palnie mare, despre care am citit pe undeva ca s-a format prin dizolvarea sarii.

Ne reintoarcem pe aceeasi poteca la punctul 4, apoi ne indreptam catre punctul 6. Aici vedem numeroase santuri, de forme si dimensiuni diferite, separate intre ele prin creste, realizate de suvoaiele de apa pe suprafata muntelui. Se numesc lapiezuri.

Am aflat ca atunci cand se apropie ploaia, acestea isi schimba culoarea, prin acumularea vaporilor de apa dulce, dand astfel cunoscatorilor posibilitatea sa anticipeze ploaia.

La punctul 7 este o creasta de sare, unde accesul este interzis. Si ce daca! La intoarcere am vazut cativa barbati catarati acolo, care chiuiau cat ii tinea gura!

Tipetele lor mi s-au parut o profanare adusa linistii si salbaticiei zonei.

Pentru a ajunge la punctul 8 noi am trecut prin parau, o adevarata placere sa stai in apa racoroasa. Aici exista baile de namol. Cam pretentios spus, era un mic tarc unde se gasea namol, dar din cauza caldurii acesta era mai mult uscat. Exista si doua cabine de schimb, la fel de rudimentare, dar utile pentru cei care vor sa foloseasca namolul.

Dupa o scurta pauza, pe o bancuta aflata la umbra, hai la punctul 9 sa aflam misterul paraului. Nu-l mai scriu, atasez fotografia placutei de informare.

De aici am trecut inapoi paraul, de data asta pe un podet, si inapoi spre parcare.

Daca sunteti fara masina si aveti chef de mers pe jos, puteti continua drumul pana in satul Corund. Nu stiu cat e de mers, dar stiu ca poteca ce se vede pe versantul muntelui duce la Corund. Am vazut in sat un indicator ce te orienteaza spre canion.

La intoarcere ne-am intalnit cu multe grupuri de turisti, semn ca si altii au aflat de aceasta frumusete a naturii.

La iesirea din canion am vrut sa platim, intre timp aparuse acolo o tanara domnisoara. Nu ne-a luat bani, zicand ca nu am beneficiat de pliantele informative. Am vazut ca si parcarea era deschisa.

Ca timp noua ne-a luat cam o ora si trei sferturi.

Vreau sa precizez trei lucruri :

- daca este o perioada calduroasa plecati devreme, drumul are bucati bune fara pic de umbra

- luati-va apa mai multa decat stiti ca beti de obicei, atmosfera sarata iti provoaca sete intensa

- daca auziti zumzetul, grabiti-va si feriti-va de taunii aia sau ce-or fi fost!

La final spun din nou ca toate informatiile mai tehnice, ca sa le zic asa, nu provin de la mine, ci din diverse articole citite pe net. Le-am adunat aici sperand sa usurez munca de documentare a prietenilor de pe AFA care vor vrea sa vada canionul.

In rest, plimbare placuta.

---

VIZUALIZĂRI: 4828 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI