Gradina Zmeilor

TIPĂREȘTE

Introducere

Undeva, langa Jibou, exista o rezervatie naturala ciudata. Un ansamblu de 100 de stanci cu diferite nume, printre care Zmeul si Zmeoaica, o adevarata mini-Meteora autohtona. In jurul stancilor cu forme greu de definit, se afla o alta gradina cu tot felul de plante si arbori. Practic, o imensa padure de piatra se-nalta in mijlocul unei gradini botanice. Le puteti admira pe amandoua. Legenda spune ca zmeii furau fetele frumoase si le ascundeau intr-o pestera. Am intrat cu teama in ea. Noroc c-am avut ceva palinca la mine si-am prins curaj. Dar n-am reusit sa dobor nici macar un zmeu si nici sa salvez vreo fecioara. Locatarii pesterei erau in vacanta prin Caraibe, Seychelles sau Bora-Bora. Sunt trist.

Programul de vizitare a gradinii este intre 8 si 21, pretul unui bilet este de 5 lei pentru adulţi, si 3 lei pentru elevi, studenţi, pensionari, pentru copii accesul este gratuit.

Cum ajungeti la Gradina Zmeilor?

Dar sa-ncepem cu inceputul. Suntem in judetul Salaj, pe drumul (bun) Jibou-Zalau, soseau te va conduce la intrarea in Gradina Zmeilor. Rezervatia se afla la vreo 10-12 Km de Jibou in localitatea Gâlgăul Almaşului. Directia spre gradina e bine semnalizata. Aici gasesti doua adaposturi pentru pic-nic si o parcare, aflate chiar la intrarea in rezervatie. Primaria comunei salajene Balan, a atras fonduri europene pentru a amenaja Gradina Zmeilor si a o declara rezervatie naturala.

Nasterea gradinii zmeilor

Grădina Zmeilor" se intinde pe o suprafata mare (3 hectare), ea este o rezervaţie naturala lito-botanica protejata, pe care n-ai cum s-o parcurgi in totalitate. Mai ales datorita faptului ca n-are rost, cele mai interesante stanci se afla aproape de intrare iar intre ele, accesul e dificil, aproape imposibil, caci pe-acolo te intampina un peisaj antediluvian de jungla amazoniana. Cel mai indicat e sa urmezi cele cateva carari sau chiar alei de pamant argilos care te vor conduce la toate stancile bizare din gresie si calcar ce poata cate un nume. Gradina s-a nascut in milioane de ani, prin erodarea si prabusirea unui platou de gresie si calcar. La acest fenomen, au pus din greu umarul vantul si apa meteorica.

Legenda locului spune ca o fata frumoasa era indragostita de un soldat. De-o simpla cătană. Maica-sa vitrega se opuse insa idilei lor, o blestema pe fata si o preschimba intr-o stana de piatra. Cred ca vroia s-o marite macar c-un locotenent-major. Asa se intampla cand nu asculti de parinti. Blestemul a fost insa tare greu, caci pana si stanca fetei, a fost distrusa de inundatiile din 1973.

La plimbare prin gradina

Incepem plimbarea, pe o alee frumos amenajata, printre stanci, flori si arbori

Stancile poarta nume din folclor: Zmeul şi Zmeoaica, Moşu, Eva, Dorobanţul, Degeţelul, Sfinxul, Călugărul, Căpitanul, Soldaţii, Acul Cleopatrei, Horia, Closca si Crisan, Eva, etc. Stancile, sunt inalte de peste 100 de metri, in fata carora te simti ca o furnica in fata unui “zgarie-nori”, au o culoare gri-galbuie. Ajung la o falie ingusta intre doua stanci verticale. Incerc s-o strabat. Nu pot decat mergand lateral. Am noroc ca n-am mancat nimic de dimineata. Acolo, cand simti un perete ca-ti sufla in ceafa si celalalt te gadila pe varful nasului, te-apuca claustrofobia dar trebuia s-astepti pana e gata fotografia. Poti chiar si sa atipesti o vreme in picioare, ca n-ai cum sa cazi. L-am numit "pasajul obezilor", caci e contraindicat celor care mananca numai pe la “fast-food”. Oare cine-o fi despicat acele stanci? Vanturile? Valurile? Zmeul? Zmeoaica? Undeva, mai departe, de pe un platou stancos, se poata admira panorama intregii rezervatii. Chiar la intrare te intampina Calugarii. Abundenta de vegetatie jungliforma, vara, te impiedica insa sa ajungi la unele stanci mai indepartate. Pe-aici e bine sa vii in extrasezon, cand rezervatia e ceva mai “cheala”, adica lipsita de vegetatie. Ca sa observi bine unele stanci mari, trebuie sa te cocoţi pe spinarea altora mai mici, Bine ca nu ploua si e soare. Sunt si stanci in foma de ţepusa, una dintre ele e "Acul Cleopatrei". Ah, dac-ar fi aflat Vlad Tepes de ele!

Grota Zmeilor

Mno, amu' i-amu', fratilor, ajung si la punctul culminant, nu pe muntele Olimp sau a lui Venus, ci la Grota Zmeilor. Tineti-mi pumnii! Mai trag o gura de palinca si-apoi, intru in pestera zmeilor si-a fecioarelor. Si-a liliecilor. Aici nu mai merge cu vrajeli si poezii, trebuie sa ma iau la tranta cu ei. Cu fecioarele, n-ar fi o problema, dar cu zmeii inca n-am incercat niciodata. Ce ma fac? Sa intru, sa nu intru? Palinca si-a facut deja efectul, ea imi da aripi, mai mari decat Red-Bulu' de la reclamele TV. Totusi, m-am blindat si cu o pereche de pampersi in plus, pentru orice eventualitate. Daca n-o sa mai apar pe internet de-acum incolo, e semn ca zmeii au fost acasa. Dar, ... deceptie! In pestera, in afara de intuneric si bezna, nu mai era nimic altceva. Ce mai! E soare, e vara. E august. Cred ca zmeii si fecioarele, dupa ce-au rabdat atata intuneric, au simtit si ei nevoia unei vacante, intr-o destinatie exclusivista si exotica.

Mai departe intalnesc o stanca ce se-aseamana cu-o gospodina care se ia cu mainile de cap: "Aoleu, maica, iar s-au scumpit ceapa, vanata si morcovu! ". La unele stanci nu poti ajunge, sunt departe. Dar le vezi. Sunt frumoase, asa ca nu-mi ramane decat sa le compun cateva versuri, in graba: “De la cateva stanci indepartate care tasnesc din verdele padurii si stau desenate pe cer/Nu reusesc, decat cate-o fotografie cu “zoom”-ul sa le cer”.

Ce e “Gradina Zmeilor? ”

“Gradina de fapt, e-un arboret in care intri cu greu, ca-ntr-o jungla. Arbori arbusti, bradet, faget, alunis, ierburil precum laptele cucului (Euphorbya amygdaloides), păștiță (Anemone nemerosa), osul iepurelui (Ononis spinosa), plămânărică (Pulmonaria officinalis), vinariță (Asperula odorata), sânișoară (Sanicula europaea), frag (Fragaria vesca), găinușe (Isopyrum thalictroides), brebenel (Corydalis solida), ciclamen (Cyclamen purpurascens), rostopască (Chelidonium majus), talpa gâștii (Leonurus cardiaca), tătăneasă (Symphytum officinale), traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris), țintaură (Centaurium umbellatum), viorea (Scilla bifolia), măcrișul iepurelui (Oxalis acetosella), silnic (Glechoma hirsuta), brândușă de toamnă (Colchicum autumnale), sânzâiană (Galium verum), margaretă (Leucanthemum vulgare), sunătoare (Hypericum perforatum), ghiocel (Galanthus nivalis), podbal (Tussilago farfara), scai vânăt (Eringium planum), coada-calului (Equisetum arvense), ciuboțica cucului (Primula veris), coada șoricelului (Achillea millefolium), păpădie (Taraxacum officinale) sau mentă (Mentha piperita), plus cateva mamifere, păsări, reptile și amfibieni” (Internet)

In incheiere

E multa vegetatie si ozon pe-aici, prin gradina, poate de-aceia au crescut zmeii atat de mari. Exista pe-aici si o pepiniera spontana si salbatica de bradet si faget. Iata avantajul unei rezervatii, natura se poate dezvolta in liniste, fara teama defrisarilor. Cel mai adesea, natura, ca sa ajunga sa ne incante privirea, n-are nevoie decat de absenta oamenilor.

Dar gata, soarele incepe sa se-ascunda dupa meteore si in gradina se lasa repede intunericul. Va sfatuiesc sa ajungeti in Gradina Zmeilor, la amiaza, atunci cand soarele e chiar deasupra voastra. Nu veti regreta.

@Web, te rog videoclipul, mersi! https://www.youtube.com/watch?v=lPJv4-ZeR10

---

VIZUALIZĂRI: 6810 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI