Muntii Tarcaului pe Valea Damucului si a Paraului Rece

TIPĂREȘTE

Preambul...

Pe cînd eram în clasa a II-a, după moartea bunicului părinţii s-au gîndit că a-i duce bunicii un cîine de pază ar fi una dintre soluţii, mai ales fiindcă bunica crescuse în copilăria ei într-o gospodărie unde cîinele era un aliat preţios şi respectat. La rîndul ei mama îşi trăise cele mai frumoase momente în casa străbunicului meu hîrjonindu-se cu Molda, căţeaua care îi adoptase pe cei 3 copii ai bunicii ca şi cum ar fi fost puii ei. S-a întîmplat ca mama să găsească dimineaţa pe pernă o ciosvîrtă de iepure ori să fie trezită de răsuflarea caldă a Moldei care, mirată că soarele era sus pe cer şi mama nu avea de gînd să înceapă odată cu hîrjoana, amuşina nas în nas cu copiliţa cît un boţ de mămăligă cu ochi...

Ani şi ani mai tîrziu mama rămăsese cu gîndul la Molda, astfel că dorinţa ei a fost să-i ducă bunicii un Ciobănesc Carpatin de rasă. Nimic mai greu... dar pînă la urmă din vorbă în vorbă iată-ne ajunşi cu preotul din Huisurez de pe Valea Dămucului, acolo unde i se dăduse de veste că la unul din crescătorii din zonă fusese o fătare mai de soi... Munteanului nu prea i-a convenit cînd ne-a văzut, dar ce putea să zică – slujbaşul lui Dumnezeu se pusese chezaş pentru noi! Dintre căţei doar 2 erau cei mai vajnici şi au ajuns primii la ţîţa căţelei, cu greu şi după ce a venit pe capul omului 3 zile la rînd şi după aceea încă de 2 ori după 1 săptămînă şi după 2 săptămîni mai tîrziu, muntenul înegurat i-a dat pe unul dintre ei. Deh, umbla vorba la vremea aceea că o pereche de rasă pură se vindea în Australia şi cu 25.000 $ … Acesta a fost Ursei, cîinele care mi-a făcut mie apoi copilăria de vis, iar bunicii i-a fost un adevărat prieten şi ajutor timp de aproape 13 ani

3 decenii mai tîrziu, rămăsesem în minte cu dorinţa de a revedea locurile de unde provenise cîinele mare cît un viţel, care asculta de bunica precum de împărat şi de mine precum de feciorul lui – Prâslea, iar pentru cei care i-ar fi pus gînd rău bunicii era un coşmar viu... În memorie mai rămăsese şi amintirea unei frumoase biserici din Huisurez străluncind în nocturna Pascală, dorinţa mea fiind cu atît mai mare de a o revedea cu cît magia copilăriei se îndepărta în curgerea anilor.

Iată-mă-s aşadar îmbarcat cu caravana luînd-o la stînga din localitatea Bicaz Chei pe Valea Dămucului, cu gîndul de a ieşi la liman taman pe Valea Trotuşului. Pîrîul desparte în partea de nord Munţii Tarcăului de cei ai Hăghimaşului sau Hăşmaşului, iar dincolo de cumpăna apelor spre sud, se coboară mai întîi pe axialul Bukhavasului şi apoi pe Valea Rece taman în Valea Trotuşului. De la nord la sud după ce se iese din Bicaz Chei se intră în Dămuc, apoi în Huisurez şi de aici încolo în maghiarime – Puntea Lupului, Poiana Fagului, Valea Rece şi la sfîrşit Lunca de Jos.

Tehnic vorbind românii de acolo vorbesc ardeleneşte şi nu prea se consideră moldoveni. În zonă toţi au fost greco-catolici pînă pe la sfîrşitul anilor ’40, cînd prin decret au fost făcuţi ortodocşi…. Pe ici pe acolo mai trăieşte cîte unul care nu s-a lepădat de ceea ce consideră a fi “Dreapta credinţă”, numai că după ’89 biserica ortodoxă s-a mişcat rapid şi în zonă nu a pus piciorul decît un singur preot greco-catolic. Evident, în această luptă a cîştigat al treilea, astfel că s-a înfiinţat şi o parohie baptistă. În rest, maghiarii evident că sunt romano-catolici…

Drumul dintre DN 12 C şi DN 12 A (Valea Bicazului – Valea Trotuşului) cu indicativul DJ 127 A are cam 40 km, fiind asfaltat doar pe porţiunile iniţiale de la nord şi de la sud, cale de cam 8-10 km de fiecare parte. Calitatea lui în rest este acceptabilă doar pînă la Huisurez inclusiv – în partea de Nord, şi de la Poiana Fagului încolo - spre sud. Între cele 2 segmente, în urcare spre cumpăna apelor dinspre Huisurez este rupt la propriu în 3 locuri – la 2 dintre ele trebuindu-se trecut cu maşina direct prin vad. Nivelul apei în perioadele în care nu plouă este mic şi se poate trece fără nici o problemă deşi cu oareacari emoţii, nu ştiu însă cum e treaba în timpul sau imediat după ploi. Ţinînd cont că pîrîul a rupt drumul în cele 3 locuri taman după ploi mai abundente …...

La coborîre spre Valea Trotuşului deşi continuitatea terasamentului nu este afectată, totuşi activitatea de întreţinere a drumului de pămînt nu prea se vede, astfel că pînă ce treci de Poana Fagului e cam nasol. La un moment dat în Valea Rece se intră pe asfalt, iar după intersecţia cu derivaţia spre Băile tradiţionale Muhos drumul de foarte bun (ceea ce nu se poate spune despre acelaşi asfalt, din partea de nord…)

Facilităţile turistice lipsesc complet, odată cu intrarea pe valea Dămucului – în partea de nord, însă în sud odată ajunşi în Valea Rece găsim dovezi de interes pentru a atrage turiştii: cîteva pensiuni (cred că sunt 2 în zonă: Csango – Fatanyeros şi Muhos – exceptîndu-le pe cele din Lunca de jos de la ieşire pe Valea Trotuşului), panouri de informare, oameni dispuşi să te informeze - chiar dacă cu dificultate în limba romănă. Despre Csango văd că s- au scris 2 reviewuri aici.

La urma urmei de ce am merge pe aici? Păi să o luăm în ordine de la Nord la Sud…, dat fiind că DJ 127 A desparte la est Munţii Tarcăului de Munţii Hăghimaşului şi Munceii Naşcolat la vest.

- Comuna Dămuc respectiv satul Huisurez precum şi cumpăna apelor din Şeaua Fagului, sunt puncte de origine ale unor trasee relativ uşoare de acces spre

o- Culmile Muntelui Lung şi spre sectorul Bolovăniş din sectorul de vest la Tarcăului.

o– Biserica de piatră din Huisurez la 13 -13,5 km de Bicaz Chei

o- Spre Hăşmaş se poate accesa valea atît de frumoasă a Bicăjelului cu cele 2 sectoare de chei ale sale, peste cumpăna apelor. Există chiar un drum care porneşte de la sudul satului Dămuc spre satul Trei Fîntîni (foto soon – sper…) peste Vîrful Frunţii, pentru a coborî pe Valea Bicăjelului spre Lacu Roşu.

o- Mai înainte de a urca în Şeaua Fagului, spre vest pe Pîrul Bradu (aşa mi-a zis un sătean că se numeşte, dar nu sunt sigură că este aşa …) de lîngă Puntea Lupului sunt izvoare minerale.

- Şeaua Fagului (aproximativ 25 km de Bicaz Chei şi 14,5 km de Valea Trotuşului) este punctul de înalţime maximă a şoselei. De aici se deschid perspective foarte frumoase spre Ceahlău (se vede întreg masivul), Muntele Lung şi Sectorul Bolovăniş, Munţii Suhardului (se văd Suhrdul Mic şi Suhardul Mare), Munţii Hăşmaşului (se văd Hăghimaşul Mare şi pare că şi Piatra Singuratică), Munţii Ciucului

- La coborîre, mai întîi pe Valea Bukhavasului şi apoi după confluenţa acestuia cu Pîrîul Valea Rece pe axialul acestuia, la stînga se deschide (la 7,5 km de Valea Trotuşului şi la 7 km de Şeaua Fagului) un drum acces de 2,4 km spre Băile Tradiţionale Muhos băi cu ape “pucioase”. Acolo este o pensiune bine utilată. Am intrat acolo din curiozitate pentru a vedea camerele bucătăria şi sala de mese şi mi-au făcut o bună impresie.

--Din Valea Rece – la dreapta spre vest se poate merge prin Munceii Naşcolat pe Valea Iavardi spre sectorul sudic de creastă al Hăşmaşului

-În Valea Rece sunt cîteva case tradiţionale care merită luate în calcul - comform panourilor de informare de la intersecţia cu DN 12 A: o gospodărie ţărănească de la începutul secolului al XIX-lea (la Nr. 822), o moara de postav de la începutul secolului al XIX-lea (la Nr. 850), o moara şi un atelier de lăcătuşerie din secolul al XIX-lea (la Nr. 1041)

Motive de a merge sunt aşadar cu duiumul, mai trebuie şi dispoziţie şi dorinţă de a a evalua o zonă inedită, puţin promovată turistic. Enjoi it!

P. S. Este posibil ca trecătoarea să nu se numească Şaua Fagului – într-o hartă mai veche am găsit o denumire imposibilă (evident cu rezonanţe maghiare), iar cei din zonă nu au reuşit clar să mă lămurească.

---

VIZUALIZĂRI: 4620 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI