Incursiune in Roma (II) – Forul Roman

TIPĂREȘTE

[partea I, poate fi citita aici - nota webmaster]

O vizită în Roma nu poate fi completă fără vizitarea centrului comercial, politic, religios şi judecătoresc din vremuri străvechi a acesteia.

Poate nu degeaba a fost aleasă valea în care este amplasat Forul Roman. Dacă toate drumurile din lume duc la Roma, aproape toate drumurile din Roma duc în această vale, având în vedere că din vale se poate urca înspre patru coline, respectiv Colina Palatină şi Colina Capitolină, legate de via Sacra, precum şi Colina Quirinal şi Viminal ce îşi lasa aici ultimele pante.

În vremurile Romane, în această vale se strângea apa de pe dealurile Quirinal şi Capitoliu. Valea a fost asanată prin amenajarea canalului “Cloaca Maxima”, astfel că, în timp, s-au putut construi diverse clădiri, în funcţie de dorinţa diverşilor împăraţi şi politicieni ai Romei, poate tocmai de aceea monumentele aflate aici, sau mai bine zis ce a rămas din ele, aparţin diverselor perioade din istorie.

Forul Roman, te transpune, practic, în timpurile Romei Antice.

Nimic în jur nu mai este întreg, sunt numai ruine, bucăţi de istorie, dar, adunate, formează un întreg, acela al unei civilizaţii.

În decursul timpului, au fost perioade când valea Forului Roman a fost inundată de noroiul provenit de la ploi de pe dealurile din jur, din cauza funcţionarii defectuoase a canalului “Cloaca Maxima”, astfel că ceea ce vedem este rezultatul multor intemperii datorate scurgerii vremii.

Chiar dacă cititsem înainte multe lucruri despre Forul Roman, iar altele le ştiam de la tatăl meu, prin natura pregătirii sale şi care mi-a deschis gustul către istorie şi cultură, întrebările mele găsind mereu răspuns, norocul nostru a fost să ne întâlnim cu un ghid englez simpatic, ce avea câţiva turişti cărora le povestea cu patos despre tot ceea ce a reprezentat Roma odinioară în aceste locuri.

În perioada Renaşterii, multe noi construcţii s-au datorat folosindu-se piatră şi marmură de la monumentele lăsate în paragină, componenete ale Forului Roman, ca peste tot în Roma.

Până şi Bazilica Sf. Petru a fost construită folosindu-se marmură şi pietre de la monumentele de aici, scoase la suprafaţă prin excavaţii succesive, ca şi din bucăţi din Colloseum.

După unificarea Italiei, Forul Roman a fost “descoperit” puţin câte puţin, astfel că acesta s-a dezvăluit în întreaga sa splendoare istorică.

Ce putem vedea în valea ce adăposteşte Forul Roman? Sau mai bine zis, ce se poate distinge....

-ruine ale Bazilicii Aemilia, în faţa cărora se afla o placă cu o inscripţie dedicată lui Lucius Caesar, fiul Împăratului Augustus. Numele provine de la cel care a cosntruit-o cu 2000 de ani în urmă: magistratul Marco Aemilius Lapidus. De peste 16 secole e lăsată în ruine, de când a fost distrusă de incendiul pricinuit cu ocazia unui jaf asupra Romei.

-Via Sacra, şi poate ar fi trebuit să încep cu ea, este o stradă care face intrarea în For dinspre Via dei Fori Imperiali şi care duce spre Dealul Palatin, pe unde am coborât noi în vale.

-Cloaca Maxima, de care vorbeam mai devreme, ce se afla pe partea stângă a Bazilicii sus amintite şi care a fost un canal pentru a drena valea Forului.

-Curia, clădirea unde se afla Senatul Romei şi care mai este în picioare datorită numeroaselor restaurări şi reconstrucţii, chiar dacă în acele timpuri avea altă orientare. A fost folosit şi că biserică pe timpul lui Papa Honorius.

-Mormântul lui Romulus, primul rege al Romei, numit Lapis Niger, adică Lespedea Neagră, din fata Curiei, numită aşa deoarece presupusul mormânt a fost protejat cu plăci din piatra neagră. Legenda spune că în acest loc ar fi fost, de fapt, omorât Romulus.

-Comiţia, zona din faţa Senatului, unde se strângea plebea.

-Tribunele, de unde magistraţii vorbeau poporului şi care se afla în faţa Templului Concordiei, acum vizibile fiind numai găurile unde se afla înfiptă construcţia...

-Arcul lui Septimius Severus, care este vizibil în toată splendoarea lui, ridicat cu 1800 de ani în urmă şi care are peste 20 de metri înălţime, dacă stai la baza lui şi te uiţi în sus, ai însă senzaţia că nu se mai termină...Interesante sunt scenele de bătălie surprinse în relief. În apropierea lui s-ar afla “ombilicul Romei”, reprezentat printr-o construcţie din cărămidă.

-Arcul lui Septimius Severus, a fost construit mai târziu decât alte construcţii. O panoramă excepţională a văii şi a arcului se vede din Tabularium (sediul arhivei statului), care acum reprezintă o parte din Palatul Senatului, fiind încorporat acestuia şi unde se citeau tablele cu legi.

-Tot din Palazzo Senatorio se văd perfect şi celelalte temple aflate la poalele dealului Capitolin, destinate funcţiilor politice (despre Capitolin am povestit aici ). Astfel că putem vedea:

-Templul lui Saturn (martor al unei sărbători cu măşti – Saturnalia, ţinuta de romani în decembrie)

-Templul lui Vespasian

-Templul Concordiei, semnificând pacea dintre patricieni şi plebei şi care a fost şi un muzeu veritabil cu opere de artă celebre.

-Coloana Împăratului Focas, mai nouă, de prin anul 600 d.Cr., poate de aceea mai stă în picioare...

-Bazilica Julia, vizavi de Bazilica Aemelia, construită pe ruinele altei bazilici şi care închide partea sudică a Forului

-Templele lui Castor şi Polux, aflate în dreapta Altarului lui Cezar, din care nu au mai rămas decât trei coloane.

-Templul Vestei şi Casa Vestalelor, chiar cum se urcă spre dealul Palatin. Templul a fost construit de Septimius Severus, fiind mai nou decât celelalte temple. Marea Preoteasa/Vesta avea ca sarcina să păzească flacăra sacră din templu ca să nu se stingă niciodată. Vestalele, erau fecioare din familii nobile alese special şi care aveau îndatoriri bine definite. Ele trebuiau să rămână caste 30 de ani de când erau alese, altfel erau arse de vii. Din casă a mai rămas curtea interioară înconjurată de rămăşiţe ale statuilor ce o înfrumuseţau, aşezate pe piedestal.

-Templul lui Antoniu şi al Faustinei.

-Templul lui Romulus, transformat în bazilică.

-Bazilica imensă a lui Maxentius şi Constantin ce se întinde de-alungul Viei Sacra, cea mai mare dintre bazilicile romane şi care se afla pe o fostă colină (Velia), netezită (în partea de Est a Forului).

-Arcul lui Titus, construit pe vremea lui Domitian în memoria fratelui său. În partea superioară a arcului se afla o inscripţie perfect vizibilă dedicată acestuia. Interiorul arcului este decorat cu sculpturi în relief.

-Templul lui Venus, unul dintre cele mai mari ale antichităţii, astăzi stând mărturie numai coloanele rămase.

Forul Roman, în transformare perpetuă de la primele construcţii ce l-au format, cuprinde şi alte temple şi monumente, bazilici, unele mai puţin vizibile şi greu de distins, altele pe care le-am putut observa şi eu, însă, tot acest amalgam de construcţii reprezintă, parcă, o Romă antică la scară mică, un “cuprins” al acesteia, astfel încât un slalom printre aceste construcţii este absolut necesar.

Ceea ce m-a minunat pe mine, a fost că întregul sit arheologic este lăsat la voia turiştilor, poate tocmai de aceea “simţi” istoria aici, pentru că poţi să te odihneşti pe o piatră, poţi să pui mâna pe un templu, te poţi opri şi imagina cum altădată era forfotă în Piaţa Forului, cum se făcea comerţ, cum mişunau samsarii şi cămătarii, cerşetorii şi femeile uşoare, cum oratorii vorbeau de la tribune...În piaţa se luptau şi gladiatorii înainte de construirea amfiteatrelor, astfel că imaginaţia ne-o poate lua razna fără oprelişti.

O prietenă dragă mie, îmi spunea că viaţa e prea scurtă pentru a merge în acelaşi loc! Încercaţi, însă, să petreceţi câteva ore bune în Forul Roman şi veţi simţi cum viaţa sta în loc, veţi simţi istorie prin toţi porii şi veţi avea senzaţia că v-aţi întors în timp şi că prezentul şi viitorul sunt foarte departe de voi, încărcându-vă astfel cu timp. Acel timp după care gonim în neştire, fără să conştientizăm că dacă ne-am opri puţin din alergătura cotidiană şi am acorda mai multă atenţie nouă înşine, am recâştiga o parte din el....

---

VIZUALIZĂRI: 6073 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI