ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 18.12.2017
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 12.11.15
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
MAY-2017
DURATA: 7 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
95.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
AFA RECOMANDĂ: Pentru transfer Aeroport - Hotel (Roma) și/sau tururi turistice ale Romei / Vaticanului - recomandăm ghidroma.eu
  • Informatii sau rezervări: pe sait sau tel. +39 324 981 3672
  • TIMP CITIRE: 13 MIN

    Forumul Roman - episodul 2 - Vacanță la Roma – partea a VI-a

    TIPĂREȘTE URM de aici

    Înainte de-a relua firul întrerupt în episodul 1 vreau să vă spun că am zărit tot pe partea dreaptă, în spatele „Curiei” și a „Bazilicii Sfinților Luca și Martina”, de lângă ea, un teren care nu știu dacă face parte, sau nu, din ruinele Forumului Roman. El pare că ar face parte de aici și de aceea, am făcut „săpături” să văd despre ce este vorba. Pe el se văd niște fragmente, cu înălțime mică, a ceea ce au fost odată niște ziduri. După ce am consultat acasă o hartă am aflat că locul se cheamă „Largo Romolo e Remo” și, în continuarea lui, spre NV, „Foro di Cezare”. Dacă despre primul nu am aflat nimic, despre al doilea am aflat că Iulius Cezar a fost primul care și-a dorit un program de urbanizare a Romei și că aici a cumpărat terenul pe care și-a dorit să-și marcheze puterea. Astfel, în incinta terenului a ridicat într-o „cella” (sală unde se afla statuia zeului protector) statuia lui Venus, mama lui Enea și strămoșul dinastiei „Iulia”, din care Cezar credea că se trage. Tot aici, în forum, a ridicat și statuia Cleopatrei, din aur, iar pentru sine a comandat o statuie ecvestră, înaltă, impunătoare care să arate măreția și grandoarea împăratului. Din păcate, din acestea toate nu a mai rămas, aproape, nimic. Acum se mai văd spre nord, doar, trei coloane cu capitelurile corintice care susțin un rest de grindă, cred că pot să-i zic așa, frumos ornamentată, care susținea, probabil, plafonul templului. Micile ziduri ce-au rămas și care împrejmuiau spațiul dreptunghiular cumpărat de Cezar, de 160x75m, se mai văd și ele și, se crede că, adăposteau magazine și locuri unde se făcea comerț și schimb de monede.

    Dar să mă întorc acolo unde am rămas, anume în capătul Viei Sacra, unde se înalță măreț și bine conservat Arcul lui Septimius Severus. Acesta a fost ridicat în anul 203 d.Hr, pentru a cinsti seria de victorii repurtate de Septimius Severus (195 și 197-198) și de fiii săi, Caracalla și Geta, împotriva parților (Iranul de astăzi). Acesta organizase o nouă provincie dincolo de Eufrat, Mesopotamia, provincie care mai aparținuse Romei pe timpul lui Traian (98-117 d.Hr), dar care fusese părăsită de Hadrianus (117-138 d.Hr). După moartea lui Septimius Severus fii săi au domnit împreună până în anul 212 când Geta a fost asasinat de Caracalla, pentru a rămâne singur la conducere. Acesta a ordonat ca tot ce amintea de fratele său (inscripții în piatră, imagini sau mențiuni despre el, basoreliefuri cu chipul lui), să fie șterse sau distruse. Arcul este înalt de 23m, cu o lățime de 25m și o adâncime de aprox. 12m. Este format din coloane ce susțin un arc central mai mare și mai înalt și două arce laterale mai mici. Prin fiecare dintre acestea se poate trece și, ca o noutate la vremea aceea, se mai poate trece dintr-o parte în alta pe sub coloanele din mijloc ce susțin fiecare boltă a arcului. În faza lui inițială arcul arăta foarte frumos, și era laborios ornamentat, cu statuile lui Septimius Severus și ale fiilor lui, precum și cu o statuie a Zeiței Victoria. O cvadrigă de bronz, condusă de împărat și de fiii lui, încorona monumentul. Chiar și fără aceste ornamente, arcul pe care-l vedem azi este impresionant și atrage atenția turiștilor.

    Înainte de a spune ce am văzut în partea stângă a Viei Sacra fac o mică divagație și, pentru că de aici se vede, chiar în spatele Arcului, o clădire despre care am citit de curând într-o carte, vreau să spun câteva cuvinte legate de ea. Este vorba de Carcere Marmetine, închisoarea veche, din timpul lui Nero și chiar de dinaintea lui, de care am aflat din cartea „Imposibilele iubiri ale lui Petronius”, de regretatul autor Vintilă Corbul. Aici erau închiși unii dintre prietenii din clasa de jos ai lui Petronius, prieteni dragi lui și, de cele mai multe ori închiși prin abuz, pe care, cu influența ce-o avea în lumea mai marilor vremii, chiar și la Împăratul Nero, îi ajuta să iasă de acolo. Este un sentiment plăcut să vezi cu ochii tăi ceva despre care nu te așteptai să vezi și despre care doar ai citit.

    Acum privirea, vrei-nu vrei, „fuge” spre stânga, chiar lângă „Arcul lui Septimius Severus”și este reținută de Templul lui Saturnus, mai bine zis de ce-a mai rămas din el. Se mai văd, doar, opt coloane zvelte, șase la fațadă și câte una pe laterale, cu capiteluri ionice care susțin ce a mai rămas din presupusul acoperiș al lui. Coloanele rămase făceau parte din platforma de fațadă a templului, cea care ducea la „cella”. A fost ridicat în anul 497 î.Hr, în cinstea zeului Saturn, divinitate agricolă care, conform legendelor, a fost expulzat din Olimp și a venit în Lațium, unde i-a învățat pe localnici să cultive pământul. Roadele pământului au fost simțitor sporite după învățămintele lui, aducând belșug și fiind considerată epoca de aur a acestor ținuturi. Sărbătoarea recoltelor ținea șapte zile și s-a numit de atunci „Saturnalia”. Ea era numai începutul „Saturnaliilor”, care se prelungeau până la solstițiul de iarnă. La „Saturnalia” era sacrificat un porc la templul lui Saturnus, iar senatorii organizau un banchet somptuos, unde oamenii se bucurau și-și adresau urări de fericire. Acele șapte zile, începând cu 17 decembrie, erau prilej de jocuri și veselie, de schimb de cadouri între prieteni, se întrerupeau acțiunile militare, se acordau amnistii și se eliberau sclavi. Eu cred că de-acolo a ajuns până în zilele noastre tradiția „Ignatului”, a tăierii porcului.

    „Templul lui Saturn” a servit de la început ca loc de depozitare a tezaurului Republicii, în subsolul lui. Nu știam că templul are și un subsol și nici că acesta poate fi vizitat. Asta am aflat când am ajuns acasă, întrebându-l pe „prietenul” nostru comun, „Google”. Poate că dacă aș fi știut asta din start, nu aș fi pregetat să vizităm și subsolul templului, mai ales că ne-am fi adăpostit și de ploaia care începuse, și am fi văzut ce este acolo! Lângă tezaur erau păstrate și „legile”, gravate în bronz, decretele senatului și alte documente importante. Tezaurul era gestionat de senat cu asistența cenzorilor și a chestorilor. De-a lungul timpului a fost afectat de vreme și chiar de un incendiu, cel din 283 d.Hr. A fost refăcut după asta între anii 360-380 d.Hr, când au fost refăcute capitelurile ionice din marmură albă, de Thasos. Se crede că în „cella” se afla statuia Zeului Saturn înarmat cu o seceră, executată din lemn tratat.

    Între „Templul lui Septimius Severus” și „Templul lui Saturn” se află Templul lui Vespasianus, ele toate formând vârfurile unui triunghi. Se pare că era unul dintre cele mai frumoase temple din „Forum”. Lucrările la ridicarea lui au început în anul 79 d.Hr, la comanda lui Titus, fiul cel mare și urmașul la tron al lui Vespasianus, în onoarea acestuia, care fusese divinizat. Nu a apucat să-și vadă lucrarea terminată pentru că, după numai doi ani, s-a stins din viață, în anul 81 d.Hr., succesorul lui la tron fiind fratele său, Domițianus. Acesta s-a îngrijit ca și fratele Titus să fie divinizat, prin hotărârea Senatului și, astfel, a putut să termine lucrările la templu și să-l dedice ambilor, atât fratelui cât și tatălui său. Inițial templul avea dimensiunile de 22m lățime și 33m adâncime., o suprafață mai mică decât a vecinilor lui, însă era o bijuterie arhitectonică și artistică. Baza și podiumul erau din marmură albă. Pereții de travertin erau acoperiți atât cu marmură din Italia, cât și cu cea adusă din carierele provinciilor orientale. În interiorul „cellei” erau așezate, de o parte și de alta, statuile celor doi împărați, divinizați. O primă renovare, destul de modestă, a fost făcută în jurul anilor 200-205 d.Hr, de Septimius Severus și de fiul lui, Caracalla. Mult mai târziu, în timpul evului mediu, pe la 1300, monumentul a suferit distrugeri importante când, prin demolări și prin adăugiri de ziduri și turnuri, a devenit o fortăreață, soartă pe care au avut-o multe monumente ale „Forumului Roman” și din restul Romei. Astăzi au mai rămas la vedere doar trei coloane cu capiteluri corintice, dintr-un colț de pronaos, peste care a rămas o bucată de rest de acoperiș. Coloanele sunt din marmură albă și au o înălțime de aprox. 14m.

    Mergând spre ieșirea din „Forum” pe partea dreaptă și, lăsând în spate „Templul lui Saturn”, trecem pe lângă ruinele a ceea ce a fost odată Bazilica Iulia. Ea a fost construită în timpul și la comanda lui Iulius Cezar, în anul 54 î.Hr, fiind, ca și Bazilica Aemilia, despre care am scris în episodul 1, printre cele mai vechi din „Forum”. Dacă din „Bazilica Aemilia” se mai văd azi, cât de cât, ceva ruine, despre „Bazilica Iulia” nu se poate spune decât că au rămas ceva resturi de ruine, și anume o baza de mică înălțime a ceea ce au fost odată niște coloane. Ea a fost o clădire folosită ca scaun al centumvirilor, o curte de jurisdicție civilă, unde magistrații rezolvau litigiile dintre persoane fizice sau dintre acestea și persoanele juridice. În zilele noastre i-am spune mai simplu, Tribunal. Clădirea se întindea pe o suprafață destul de mare, avea 101m lungime și 49m lățime. În anul 9 î.Hr. a fost distrusă de un incendiu, însă a fost reconstruită câțiva ani mai târziu, probabil în era noastră. După căderea Romei, în anul 476 d.Hr, Bazilica Iulia a fost desființată. Am făcut ceva „săpături” pe net., însă nu am aflat de ce este cunoscută azi sub numele de „bazilică” o clădire care era, de fapt, folosită ca tribunal.

    Imediat lângă „Bazilica Iulia” și vecină cu ea, în partea stângă a aleii care le desparte, se află o coloană înaltă de 13,5m, numită Coloana lui Phocas. Este cea mai recentă construcție din Forum, ridicată în anul 608 d.Hr și nu a făcut parte din niciun templu. A fost ridicată în onoarea Împăratului bizantin Phocas, venit în vizită la Roma în prima decadă a anului 600.

    În capătul „Bazilicii Iulia”, în partea ei de S-E se află Templul lui Castor și Pollux, frații gemeni care, în mitologia greacă simbolizau frăția ideală. Legenda spune că s-ar fi născut din împerecherea nelegiuită a lui Zeus, transformat în lebădă, cu frumoasa soție a regelui Tindar, pe nume Leda. Copiii au crescut împreună și au fost instruiți să devină buni luptători. Tot legenda spune că iscusința lor a putut fi arătată la începutul sec. al V-lea î.Hr., când Roma a intrat în război cu alte orașe latine din vecinătate, orașe care-i amenințau libertatea. Confruntarea, tot din legendă aflăm, că a avut loc pe malurile lacului Regillium, în jurul anului 499 sau 496 î.Hr. și că aici romanii au văzut că li se alătură doi cavaleri divini, Castor și Pollux, cu ajutorul cărora devin învingători. Cei doi frați merg, apoi, la Roma, în „Forum”, ca să anunțe victoria poporului roman, adunat acolo. Caii lor asudați au băut apă din izvorul nimfei Juturna, zeița fântânilor. Pe locul acestei apariții divine, în anul 484 î.Hr. fiul dictatorului Postumius, cel care condusese războiul contra latinilor, a ridicat un templu dedicat lui Castor și Pollux, cunoscuți și sub numele de Dioscuri (divinități foarte legate de caii lor, cum au fost cei doi frați).

    Monumentul se ridica pe un postament acoperit cu tuf și travertin, avea laturile de 50 pe 30m și cu scări înguste, din marmură, pe fiecare parte. Avea câte opt coloane corintice la fațadă și câte unsprezece pe fiecare latură lungă, toate din marmură albă. În „cella” se aflau statuile lui Castor și Pollux, considerați drept apărători ai Romei. Din păcate azi nu mai vedem decât trei coloane ce susțin, la partea superioară, un fragment din ceea ce a fost odată acoperișul templului. Templul era simbolul succesului militar al poporului roman și, în fiecare zi de 15 iulie, cavalerii romani comemorau victoria de la Regillium, defilând prin fața templului Dioscurilor. Templul a avut și un rol economic, în subsolul „cellei” fiind adăpostite, într-o cameră numită „ponderarium”, măsurile și greutățile standard de la acea vreme, iar în pronaos se afla o „tablă de măsuri” (lungimi și greutăți). Acestea toate foloseau comercianților de pe Via Sacra. Templul însuși era înconjurat de localuri amenajate pentru bancheri.

    Despre Fântâna zeiței Juturna, cea din care caii asudați ai celor doi frați gemeni s-au adăpat, pot să vă spun că am văzut-o și că se află imediat în fața templului dedicat lor. De pe plăcuța indicatoare aflăm că ea datează din sec. al VI-lea, î.Hr. și că a fost de câteva ori refăcută între sec. II și I î.Hr și, din nou, în perioada imperială. Ce se vede acum este un bazin pătrat de aproape 5 pe 5m, cu o adâncime de cam 2m. Cavitatea este pavată cu dale de marmură, iar în mijlocul bazinului se află un altar dreptunghiular cu o înălțime de aprox 1,7 m. Pe această bază se sprijineau, probabil, statuile de marmură ale lui Castor și Pollux, împreună cu caii lor.

    La aproximativ 4m sud de „Fântâna zeiței Juturna” se află un alt altar, care este construit ca un mic templu. Este Templul zeiței Juturna, care avea o „cella”, în care era, probabil, așezată statuia zeiței Juturna. În fața templului se vede un mic altar care are săpat pe o latură un basorelief, în care este reprezentată Juturna și fratele ei, Turnus.

    Un alt loc foarte cunoscut și apreciat în Forum, pentru valoarea lui istorică, se află în continuarea „Templului lui Castor și Pollux”, spre ieșirea din „Forum”. Este vorba despre Templul zeiței Vesta. Zeița Vesta la romani (sau Hestia, în mitologia greacă), era fiica lui Cronos și a Rheei. Ea a obținut de la Zeus dreptul de a-și păstra virginitatea toată viața, chiar dacă era curtată de Poseidon și chiar de frumosul Apollo. Era protectoarea căminului și simboliza focul sacru, care trebuia menținut aprins mereu în locul în care se afla, pentru că acesta îi dădea zeiței puterea de a păstra integritatea locului unde era așezată statuia, în cazul Romei, în templul dedicat ei în „Forumul Roman”). Primul templu care s-a construit pe la sfârșitul sec. al VI-lea î.Hr, a păstrat forma rotunjită a caselor romane primitive, având numai o structură tradițională, din lemn și ornamentații de ceramică arsă. De-a lungul vremurilor templul a ars de mai multe ori, până în timpul lui Septimius Severus, care îl reconstruiește într-o formă maiestuoasă și numai din marmură. De atunci nu au rezistat în timp decât centrul platformei de bază (podiumul) rotunjit, și câteva coloane din marmură, care au fost refolosite la cea mai recentă reconstrucție, cea din 1930, din timpul guvernării lui Benito Mussolini.

    Pentru menținerea focului sacru mereu aprins erau responsabile „Vestalele”. Acestea erau alese, când împlineau vârsta de 10 ani, din cele mai ilustre familii ale Romei pentru a fi instruite în cunoscutul, la vremea aceea, „Colegiu al Vestalelor”, înființat de Numa Pompilius, al doilea rege al Romei (după legendarul Romulus). Ele trăiau în mânăstirea (colegiul) care era foarte aproape de „Templul Vestei” și care se numea Atriumul Vestalelor, sau „Casa Vestalelor” cum i se mai spune. Încăperile erau dispuse în jurul unei curți rectangulare, cu suprafața de aprox. 70x 18m, care avea trei bazine de apă dreptunghiulare, de dimensiuni diferite, și care era înconjurată de grădini și de un portic.

    Vestalele urmau să slujească zeiței Vesta timp de 30 de ani. În primii zece ani primeau o instruire adecvată, în următorii zece înfăptuiau ceea ce învățaseră, iar în ultimii zece ani trebuia ca ele să instruiască pe fetițele de 10 ani, nou venite în colegiu. Vestalele se mai numeau și „Preotese” și, pentru că slujeau pe cea care obținuse dreptul pe viață la virginitate, jurau să rămână fecioare până la sfârșitul vieții. Dacă își încălcau jurământul dat, erau condamnate la moarte prin îngropare, de vii. Ele se bucurau de mare considerație în Roma, în circuri și amfiteatre, la serbări sau adunări ocupau locurile de onoare, iar cel ce ofensa o vestală era pedepsit cu moartea. Se mai spune că dacă osânditul cu pricina întâlnea, în drumul spre locul de execuție, o Vestală, era iertat și eliberat. Focul sacru ce trebuia întreținut de Vestale era înnoit anual, la fiecare 1 martie și a ars necontenit în Roma antică până la 1 martie 391 d.Hr, când împăratul Teodosiu I-ul a interzis slujbele păgâne în public.

    Vroiam să închei acest lung articol care, poate, v-a pus răbdarea la încercare parcurgându-l, însă, mi-am amintit că nu am spus nimic despre un lucru important și anume despre locul în care, se crede că, a fost îngropată urna cu resturile incinerate ale veneratului împărat Iulius Caesar. Acest loc se află între „Templul lui Castor și Pollux” și „Bazilica Aemilia” (despre care am povestit în episodul 1), în partea dreaptă a Viei Sacra, cu sensul spre ieșire din Forum. Este un rest de încăpere joasă, acoperită parțial, în care am văzut monede pe care unii turiștii le aruncă. Nu știu de ce se face asta, n-am aflat până acum. Pe plăcuța indicatoare de lângă acest loc scrie că aici ar fi fost odată templul ridicat în onoarea lui Cezar, pentru că aici ar fi fost adus trupul celui ucis în ședința senatului, întrunit atunci în „Theatrum Pompeium”, și nu în „Curia” din Forumul Roman. După examinarea care a demonstrat că numai una din cele 23 de lovituri a fost cauzatoare de moarte, trupul lui Cezar a fost pus pe altar și, conform tradiției romane, incinerat. Ulterior în acest loc a stat urna cu cenușa lui.

    Cam atât am reținut după vizita la „Forumul Roman”. Poate că mai sunt lucruri despre care nu am povestit, însă, sper ca cei care vor să meargă acolo să aibă, măcar, un minim de ajutor citind acest review!


    [fb]
    ---
    Trimis de doinafil in 18.12.17 21:52:07
    Validat / Publicat: 18.12.17 23:07:15
    INFO ADIȚIONALE
    • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ITALIA. A mai fost în/la: în nordul Italiei

    VIZUALIZĂRI: 1578 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
    SESIZEAZĂ
    conținut, limbaj

    4 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (doinafil); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    P18 18. Vedere luată de pe Colina Palatină.
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
    Puteți VOTA acest articol:
    [900 PMA] [450 PMA]
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 26750 PMA (din 28 voturi)
    NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

    ECOURI la acest articol

    4 ecouri scrise, până acum

    Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / ITALIA [19.12.17 08:24:52] »

    @doinafil: Felicitări pentru aceste articole extrem de detaliate

    doinafil [19.12.17 10:50:47] »

    @Carmen Ion: Mulțumesc frumos! Și eu citesc cu plăcere articolele tale și mi se par la fel (dacă nu chiar mai mult) de detaliate!

    Să aveți sărbători liniștite și cu bucurii în suflet!

    mishu [24.12.17 13:07:54] »

    @doinafil:

    Poate că mai sunt lucruri despre care nu am povestit, însă, sper ca cei care vor să meargă acolo să aibă, măcar, un minim de ajutor citind acest review!

    ma cam indoiesc ca cineva sa fie in satre sa povesteasca mai multe avand in vedere bogatia de informatii oferita, astfel incat daca as merge acolo as tipari articolele tale si m-as folosi de ele la greu.

    Ai facut munca cea mai grea pentru o astfel de calatorie, astfel incat fata de frumusetea lucrurilor prezentate nu pot spune decat: Felicitari, votat cu mare drag.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    doinafil [24.12.17 13:44:50] »

    @mishu: Mulțumesc frumos, Mihaela, pentru lectură, ecou și vot!

    Este adevărat că am alocat ceva timp documentării și scrierii acestor impresii. De aceea nici nu sunt atât de prolifică cu articole pe sait, cum ești și tu, printre mulți alți colegi de-ai noștri.

    Mă bucur pentru voi, cei cu ușurința scrisului, pentru că povestiți despre mai multe obiective și locuri vizitate, dând ajutor, astfel, celor interesați.

    Să ai sărbători frumoase de Crăciun și Anul Nou!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    3 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    Carmen Ion, doinafil, mishu
    Alte impresii din această RUBRICĂPiața Colosseumului - obiective turistice în zonă:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

     
    [C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.066535949707031 sec
    ecranul dvs: 1 x 1