Pestera Ursilor - capodopera naturii

TIPĂREȘTE

In vara anului 2008 am facut un tur de tara care a inclus si zona Apusenilor, mai precis Arieseni, unde am si stat pentru cateva zile la Pensiunea „Izvorul Ariesului” despre care am scris aici. In acest review voi face referire doar la Pestera Ursilor pe care personal o consider cea mai frumoasa dintre pesterile din tara noastra.

Intr-o dimineata frumoasa am decis sa mergem la pestera, nici unul dintre noi nu o mai vizitasem, eram curiosi, stiam foarte putine elemente despre ea, mie intotdeuna mi-au placut pesterile si se pare cea mica imi calca pe urme vazand prin toate grotele si locurile intunecate noi posibilitati de explorat.

Traseul de la Arieseni a fost destul de frumos prin vaile Ariesului catre Vartop pe DN75, apoi pe superbele serpentine pana in localitatea Baita (atentie aici la copii, cum trotuare nu sunt iar casele ajung la sosea, ei se joaca direct in strada) si apoi Nucet iar de aici aproximativ 12 km pana in localitatea Stei. De aici ne continuam drumul pe DN76 catre Rieni unde intalnim un indicator catre Pestera Ursilor, trecem pe langa Fabrica de sucuri, apoi iesim de pe drumul national catre localitatea Chiscau, care se afla imediat in vecinatatea pesterii.

Dupa achitarea taxei de parcare ne lasam masina in apropierea unui restaurant dragut unde ne hotarasem sa servim dejunul dupa iesirea din pestera. In parcare se aflau si cateva autocare scolare, ma impacientasem putin stiind ca in pestera se accepta doar grupuri pana in 50 persoane iar daca erau multi copii aveam de asteptat binisor.

Din zona parcarii catre intrarea in pestera este ceva de mers insa de o parte si de alta a drumului intalnim numeroase tonete cu suveniruri de la haine populare pana la gemuri si siropuri din fructe naturale, dar si palinca. Unele dintre cele mai cautate tarabe sunt cele cu roci geologice si pietre semipretioase. Ele te insotesc apropape pana la intrarea in pestera pe o alee pietonala unde se urca destul de abrupt. Iesirea este pe o alta parte, oarecum prin spate dar la un moment da in acelasi drum.

Cred ca este una dintre cele mai moderne intrari in pestera, ma asteptam ceva asemanator Dambovicioarei sau Scarisoarei, aici in schimb aveam in fata o constructie pe trei etaje binenteles cu o firma impunatoare pe care era trecut si sponsorul principal al amenajerii, fabrica pe langa care tocmai trecusem.

Am pasit inauntru si cu multa bucurie am constatat ca grupurile de copii deja erau in pestera iar inaintea noastra se mai aflau doar cateva persoane, deci n-aveam cum sa asteptam prea mult. Nu mai retin exact cat am platit pe bilet, parca ceva in jur de 15 lei, iar pentru cea mica nu am platit nimic. Ni s-a spus ca avem de asteptat in jur de 20 de minute, am fost invitati la etaj sa servim ceva de la barul amplasat acolo, fetele au vrut inghetata iar noi ne-a delectat cu cate o cafea mare.

Intrarea in pestera seamana cu pasirea intr-o alta lume, o usa de lift care se deschide si apoi pasim intr-o lume a grotelor si a pesterilor, lasand civilizatia in spate. Este o senzatie SF dar foarte reala acolo. Dincolo de usile metalice, cei aproape 50 de turisti care pasim inauntru, intalnim un aer rece, mult intuneric si mai ales multa liniste. Se aude doar vocea ghidului care incepe sa ne explice formarea pesterii. Vocea ei stridenta este amplificata de ecou si creeaza o senzatie ciudata, parca acea voce se aude din toate directiile.

Cu noi au intrat trei persoane in afara de ghid, una fiind in fata, cea care aprinde luminile cand grupul ajunge sa treaca prin acel loc, si doua in spate, una care se ocupa de stinsul luminilor a doua de eventualele nereguli ale turistilor (depasirea balustrazii, atingerea exponatelor, etc).

Ghidul isi face datoria de la inceput si pana la sfarsit vorbind aproape non-stop, raspunzand si la intrebari. N-au fost prea multe, semn ca explicatiile au fost pe cat de interesante pe atat de bogate in amanunte.

Astfel am aflat ca pestera a fost descoperita accidental ca urmare a unor dinamitari dintr-o cariera de marmura, o perioada mare de timp a fost inchisa datorita cercetarilor speologice si geologice efectuate in interior, pestera este dispusa pe doua paliere, doar cel superior fiind amenajat si destinat vizitarii. Partea inferioara este deocamdata inchisa, inca se fac studii geologice, insa se doreste ca in curand sa fie deschisa vizitarii, dupa ce se va amenaja iar exponatele vor fi protejate. Astfel, pestera Ursilor va fi una dintre cele mai mari si apreciate pesteri din Europa, an de an foarte multi turisti straini vin special pentru a vizita aceasta frumoasa pestera inscrisa in catalogul celor mai frumoase pesteri din lume.

De-o parte si de alta exista balustrazi de siguranta dispuse pe podete metalice, astfel orice vizitator de orice varsta este intr-o deplina siguranta. Lumina asa cum am spus se aprinde in zona in care se gasesc turistii si ghidul iar aici trebuie spus ca nu este luminat doar podetul metalic ci si exponatele cele mai frumoase, desi am vazut cateva stalactite imense si foarte frumoase care nu erau luminate. Unul dintre insotitorii ghidului ne-a povestit ca acelea sunt in conservare iar lumina nu le face bine.

Temperatura este in jur de 10 grade, eu am intrat in maiou si am iesit cu o bluza de trening si cu buzele vinete, ceea ce nu mi-a placut a fost faptul ca la o asemenea pestera vizitata de zeci de mii de turisti anual nu au amplasat balustrazi din inox, cele existente, din fier sunt vopsite (e adevarat, in bronz) trimestrial datorita corodarii masive din interior.

Prima galerie este Galeria Ursilor, se spune ca aici si-au gasit sfarsitul peste 140 de ursi dintr- specie care astazi nu mai exista in Carpati, se crede ca datorita unor cataclisme naturale iesirea din pestera s-a obturat iar ei au ramas prizonieri acolo unde au aplicat legea junglei. Cel mai tare supravietuieste. Dovada stau urmele lasate de ghearele lor pe peretii pesterii si craniile din diferite grote micute unde traiau.

Coboram cateva trepte si ajungem la o noua pasarela unde atunci cand se aprind luminile descoperim numeroase stalactite si stalagmite care ne incanta prin frumusetea si diversitatea lor. Multe forme interesante care dau nastere unui tablou impresionant, blitz-urile sunt aprinse non-stop, la un moment dat nici nu mai este nevoie de lumina. Ni se spune ca suntem in Galeria Emil Racovita, doar aici putem observa formele aproape artistice ale stalagmitelor. Fiecare ansamblu artistic creeat de natura poarta un nume, dar imi este imposibil sa mi le mai amintesc asa cum ni le-a explicat ghidul atunci.

Catre sfarsitul galeriei intalnim un schelet de urs foarte bine conservat, culcat pe parte dreapta, probabil murind in somn. Aici s-au gasit si schelete ale altor mamifere, stalagmitele si stalactitele sunt numeroase, chiar foarte numeroase, exista si bazine cu apa iar peretii sunt aproape plati si foarte inalti, privind catre „plafonul” pesterii descoperim adevarate opere de arta intruchipate in stalactite formate in urma cu mii de ani. Este un tablou care rar iti este dat sa-l intalnesti in alta parte, este un tablou pe care cu siguranta nu-l vei putea uita mult timp.

Pasii ne poarta catre ultima galerie numita Galeria Lumanarilor una dintre cele mai spectaculoase din intreaga pestera. Aici facem jonctiunea cu grupul care a vizitat o alta parte a galeriei, prin nord si care se pregateste pentru iesire.

In aceasta galerie „paznicii”nostrii dau dovada de exces de zel, fiecare copil care atinge una dintre stalagmitele din apropierea balustrazii este atentionat sa nu o mai faca.

Intr-adevar, sunt opere de arta, chiar daca ar fi fost lucrate manual tot n-ar fi fost asa de frumoase, de un alb imaculat pe ici pe acolo cu nuante maronii deosebit de placute.

Iesirea din pestera se fce printr-un tunel, la capatul ei gasim o usa alba din aluminiu prin care pasim la lumina, la caldura, la viata si libertate.

In partea stanga descoperim toneta celui care a intrat pentru prima data in pestera dupa dinamitarile din zona, minierul Traian Curte a fost primul care a coborat si a ramas surprins de marimea si frumusetea pesterii. Am avut si eu prilejul sa fac o poza cu acest minier care fetei mari i-a dat si un autograf. Pe taraba dansului am descoperit o descriere scrisa chiar de el, cateva carti dar si vederi si cd-uri cu prezentarea pesterii.

Apoi am coborat catre zona in care se afla masina noastra parcata, am servit masa la un restaurant, apoi ne-am intors in Arieseni pentru a planifica urmatoarea excursie pentru a doua zi – Pestera Scarisoara!

Pentru mine si fetele mele, Pestera Ursilor reprezinta cea mai frumoasa pestera pe care am avut bucuria sa o vizitez, cu siguranta este un loc minunat si maret unde puteti petrece o ora din viata voastra admirand capodopera naturii: miraculoasa si fascinanta!

Vacante frumoase oriunde va veti afla!

---

VIZUALIZĂRI: 3994 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI