GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
O minune putin cunoscuta – Pestera Topolnita a doua ca lungime din Romania
Duminica, dis de dimineata ma trezesc cu o sclipire in ochii, un dor de duca la o plimbarica. Sotul ma citeste instantaneu gandind ca o rezolva repede cu o iesire la o inghetata, insa dupa zambetul larg de pe fata isi da seama ca zvacnirea mea de libertate trece de granitele orasului asa ca pornim spre Pestera Topolnita, a doua pestera ca lungime din Romania.
Detalii despre pestera
Unii spun ca ar fi prima ca lungime din Romaia, alti ca este a doua, las acesta polemica in seama specialistilor si a speologilor mai bine cunoscatori, eu ma multumesc cu peisajul absolut mirific.
Pestera are o lungime de 20,5 km dintre care doar 11 km explorati de speologi. Coordonatele GPS ale pesterii sunt latitudine 44°49'7.28"N, longitudine 22°33'52.73"E.
“Este deosebit de complexa si valoroasa: cavernament gigantic, ape subterane, speleoteme de mari dimensiuni, colonii de lilieci, fauna bogata, resurse arheologice, mineralogice si paleontologice înca incomplet studiate, fiind un obiectiv stiintific cu caracter de raritate-unicitate. Reteaua de galerii este dispusa pe patru nivele: doua fosile, unul subfosil si unul activ. Are cinci guri de acces: Gura Prosacului, un impresionant portal de 67 m înaltime, Gura lui Ciocârlie, Pestera Femeii - deschidere situata la circa 85 m deasupra nivelului actual de curgere al Topolnitei, si cele doua deschideri de la Gaurinti. ”
Toate detaliile aici:
mehedinti-majdanpek.ro/ik ... =34&viewItem=19 (mai putin partea cu telegondola, telescaunul, ambarcatiunile mici... astea poate peste vreo 20 de ani...).
Detalii despre drum
Drumul incepe la intersectia Centurii Drobeta Turnu Severin cu drumul 607B catre comuna Ciresu, coordonatele GPS ale intersectiei fiind latitudine 44°38'57.68"N, longitudine 22°38'18.00"E (foto).
De aici pret de 30 de km trecem succesiv prin comuna Breznita de Ocol, Jidostita si respectiv Bunoaica pana in comuna Ciresu, locul unde se afla aceasta mareata pestera.
Drumul este in mare parte bun si asfaltat pana la Bunoaica, de aici mai bine de 5 km pana in comuna Ciresu drumul este neasfaltat insa bun, fara gropi, indreptat ca si cand si-ar astepta asfaltarea in curand (remarca soferului).
Dupa ce iesim din Ciresu la 2 km se face o intersectie unde mergem spre dreapta (exact cand in fata drumul se arata proaspat asfaltat…) coordonatele GPS ale intersectiei sunt latitudine 44°49'53.15"N, longitudine 22°33'8.97"E. De aici si pana la pestera mai sunt in jur de 3 km tot pe drum neasfaltat, de aceasta data putin mai denivelat, insa mai bine de un km din el se pot face cu orice masina.
Masina poate fi lasata in poiana unde se afla panoul cu detalii despre pestera si indicatorul catre intrarea Gura Prosacului a pesterii (se poate merge si mai sus cu masina daca are garda mai inalta cum este Dacia Logan). Dupa aproape un km de mers pe jos se ajunge la o casa, singura din zona, unde incepe traseul spre pestera (foto).
Pentru a ajunge la pestera sunt doua posibilitati, un traseu mai dificil, exact pe langa curtea acelei case (marcajul cu cerc galben) si un alt traseu pe drumul din padure mult mai usor (marcaj cu triunghi rosu). Recomand la dus traseul cu galben care pe langa faptul ca este spectaculos trece si pe langa intrarea Pestera Femeii (foto), inchisa pentru public, iar la intors traseul prin padure.
Impresiile noastre
Huh! Gata cu detaliile tehnice, necesare de altfel.
Ce sa zic, este un loc in care nici dictionarul nu are cuvinte asa marete ca sa il poti descrie asa cum se cuvine, ori zici un woow! si ramai inmarmurit, cu gura cascata ca la dentist.
Aparatul foto paleste si el in fata panoramelor ce se deschid in fata obiectivului, oricat de DSLR ar fi, doar ochiul poate sa perceapa adevaratele dimensiuni si imensitatea lor. Un indice de comparatie ar fi dimensiunea oamenilor din poze fata de dimensiunile imprejurimilor.
Intrarea spre Gura Prosacului se face printr-un canion sapat de paraul Topolnita in mii si mii de ani, lasand in laterale pereti abrupti de stanca iar la sol bolovani imensi de piatra slefuiti cu meticulozitate divina. Cu greu iti faci loc printre, pe langa, peste sau pe sub acesti bolovani stancosi, dar merita tot efortul cand in fata ti se iveste o deschidere fabuloasa de 67 de metri inaltime, de zici ca aici este buricul pamantului... gaura neagra de antimaterie care poate inghiti pamantul dintr-o singura sorbitura.
Pasim in maruntaiele pamantului si ne avantam cu greu cateva sute de metri, uimiti de cat de colosal este totul in jurul nostru. Pret de minute bune ne invartim in loc sa putem cuprinde cu privirea gigantii bolovani si incomensorabila sala in care ne aflam.
Bine, ne uitam si spre iesire si ne intrebam cum oare am sarit toti bolovanii aia de am ajus asa departe si mai ales cum naiba iesim inapoi pe pamant, dar ma rog avem o zi intreaga la dispozitie sa ne caznim si sa gasim solutii. Inaintarea noastra ajunge la un conglomerat de stanci la fel de enorme, ca tot ce este in jur, cazute unele peste altele; ne dam seama ca pentru a continua trebuie sa trecem mai intai printr-un locas ramas sub acele stanci... mai mult pe burta, ei si aici... curajosi desavarsiti ce suntem... doar pe drumuri asfaltate, decidem ca este de ajuns ce am vazut. Auzim ecourile tipetelor de la sute de metri din interior, sper ca de bucurie, a celor care s-au avantat si mai mult in interior, insa pe burta? pe sub tone de stanci?!... in nici un caz eu!
Pot spune ca escaladarea stancilor pentru a iesi la suprafata a fost mai usoara decat ne-am asteptat, doar in cateva locuri ne-am cotobanit putin (este bine sa fiti echipati cu adidasi). Traseul de intoarcere l-am ales pe cel usor, prin padure, la pas incet si muti de uimire.
Cu ce ne-am ales de pe urma acestei plimbari? Cu amintiri de exceptie, unice... si cu o mica febra musculara.
In ziua in care am fost noi era sarbatoarea acestei pesteri, zi in care sunt foarte multi oameni in zona si se spune ca e singura zi in care pestera Topolnita poate fi vizitata, insa ghid nu are nici macar in acea zi, colosul de 67 de metri nu stiu cu ce ar putea fi inchis, deci...
In zona nu exista semnal de telefonie.
Trimis de TaniaT in 22.08.12 19:47:16
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (TaniaT); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 44.81747130 N, 22.56173040 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru aceasta destinatie.
@Admin Multumesc
@webmaster13 Multumesc pentru ilustratia muzicala, foarte frumoasa!
@TaniaT - As vrea doar sa adaug o informatie pretioasa - drumul este foarte bun pana la casa descrisa de Tania (Mai 2015), cateva portiuni fara asfalt dar si fara gropi. Am mers cu o Alfa Romeo 159 - pentru cei ce o cunosc e o masina cu garda foarte joasa. De la casa pana in poiana de mai jos unde am pus corturile (500m) drumul este mai denivelat dar se poate merge daca este uscat.
Mutat, la reorganizare, în rubrica «Peștera Topolnița (M-ții Mehedinți) » (nou-creată, între timp, pe sait)
-
Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Ne puteţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2023 Prin Peștera Topolnița, spre lumina de la capătul tunelului — scris în 23.11.23 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ