Peştera Meziad

@Dan&Ema:

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

@webmaster45: multumesc

@Dan&Ema: Interesantă incursiune în lumea speologilor... România are câteva peșteri frumoase... mulțumim pentru descriere. O particularitate a Peșterii Meziad este faptul că etajele nu sunt paralele, ci transversale.

Profesorul Ion Simionescu, cunoscut geograf și geolog, scria în revista „Natura” din 1940 despre peșterile românești („palate subpământene”):

... Peșterile, castele subpământene săpate de neastâmpărata putere a apei curgătoare, nu numai că cuprind feerice încăperi din care s-au inspirat multe din poveștile cu palate fermecate, dar stau și la începutul civilizației omenești. Din întunericul lor, scânteia cremenei a dat focul, cea mai de seamă descoperire a omului, putere pustiitoare când e sălbatică, dar făuritoare de minuni tehnice, când e stăpânită și condusă de om.

Peșterile nu reprezintă numai taina necunoscutului, întunerecul ce înfricoșează, locuința balaurului cu multe capete care a necăjit atâta pe Iorgovan, fantasticele podoabe făurite de natură, maestră în toate, ci și leagănul omenirii, începutul depărtat al civilizației ei.

@tata123:

Eu am o deschidere si o curiozitate, o atractie sa vizitez pesteri. Asta se datoreaza dirigintelui si profesorului meu de biologie din scoala, Serban Sarbu, biospeolog, om de stiinta cu recunoastere internationala, care lucreaza astazi in SUA si pe care l-am revazut in tara in urma cu vreo 2 luni si care a contribuit la descoperirea si cerectarea Pesterei Movile din Dobrogea impreuna cu Cristi Lascu, unde studiind formele de viata intalnite a contribuit la extinderea cunostintelor existente la acea data in acest univers al cunoasterii subpamantene la nivel mondial.

""In 1996, Pestera Movile este luata in vizorul NASA care impreuna cu cercetatorii romani lucreaza la pestera, interresul fiind maxim, asemanarea cu fosele vulcanice de pe Marte fiind evidenta. Odata lucrarile terminate cercetatorii romani au fost "furati" de NASA:-) "". cf speologie.org/pe%C5%9Ftera-movile.

Mai apoi si parintii au intretinut pasiunea pentru drumetii, asa ca am tinut aproape de pesteri, fara a vizita vreo pestera ca si specialist, ca si speolog.

@Dan&Ema: Dan, in primul rand te felicit pentru vizita facuta avand alaturi 113 copii dupa cum spui tu, pe unul dintre ei l-am vazut, nu i-am remarcat insa pe ceilalti 112 .

Pestera aceasta nu am vazut-o si daca voi ajunge anul viitor prin zona nu o voi rata. Cat despre dragostea ta pentru natura pe care spui ca ai capatat-o de la profesorul tau asta ar trebui sa dea de gandit profesorilor pe care ii avem. Avand in vedere ca anul viitor juniorul meu da BAC-ul l-am intrebat cum facem cu limba romana si m-a intrebat daca nu poate sa faca tot cu doamna cu care a facut si pentru capacitate (si cu care a facut si cel mare pentru BAC)?

Asta inseamna aprecierea cunostintelor si a daruirii unui profesor. Dupa prima sedinta atat el cat si partenera de la dansuri (merg impreuna la meditatii) au spus "Se vede ca doamna de romana stie multe"

Profesorii ne pot face foarte usor sa ne placa sau sa ne displaca o materie.

In afara materiilor precum limba romana si matematica de care ne tot lovim foarte important pentru noi ar fi sa stim si ceva istorie, geografie, biologie, atunci am aprecia mai mult si poate ca am respecta mai mult ce ne inconjoara.

Hai sa ne intoarcem la subiect ca am deviat insa imi pare rau cand vad ce se intampla in jurul nostru.

Spre rusinea mea am auzit de pestera, insa pana la articolul tau nu cred ca am mai citit vreunul asa ca azi am avut de parcurs o noutate.

Pestera pare foarte interesanta si ma bucur ca l-ai dus pe Emi acolo si avand in vedere dragostea voastra pentru natura sunt convinsa ca si copiii tai o vor indragi.

Felicitari, votat cu mare drag.

@mishu:

Din cauza acestui pasaj al tau, alti cititori nu vor mai vedea ca am fost cu 113 copii! Multumesc!

Profesorii au sau nu au har. Eu celor cu har le mai spun dascali, cu toate ca nu asta e definitia dascalului, dar sa se diferentieze.

Daca ajungi in zona sa nu ratezi nici Pestera Ursilor, dupa mine cea mai frumoasa si bogata pestera vizitabila din Romania, despre care nu am sa mai scriu acum desi am vizitat-o din nou in aceasta vacanta, ba chiar cu toata familia de data aceasta. Am scris mai demult aici:

vezi impresii.

Multumesc de ecoul bogat in mesaje valoroase, de lectura si de vizita.

Numai de bine!

@Dan&Ema: Te-ai scos cu copiii , cat despre Pestera Ursilor pot spune ca erai mic copil cand am vazut-o eu , caci am vazut-o la doar doua luni dupa punerea ei in circuitul turistic, asa ca iti dai seama in acele vremuri cat de fascinata am fost sa vad asa ceva in tara mea.

Insa era si in planul de anul acesta pentru copii, poate va intra in planul pe anul viitor.

Sa ne auzim numai de bine.

@Dan&Ema: Frumoasă peșteră, interesant articol. L-am citit pe nerăsuflate! (unde-s cei 111 copi? Că pe doi i-am văzut: Emi și Dan)

Lăudabilă inițiativa ta de-a-l iniția pe Emi. Asta ar face parte din Inițiere? Ema și Denisa n-au fost cu voi?

Cu o lampă din aia din P25 am văzut și eu prima dată peștera Meziad, în vara lui 2000. Ghidușul avea vreo 3, ne-a dat 2 nouă, celor din grup (eram vreo 5 inși), ne-am ajutat și de lanterne, și am purces la drum. Pe atunci traseul de vizitare era ceva mai lung. Cu lămpile în mîini, încercam să vedem hăurile despre care povestea ghidul (și care sînt mult mai bine puse în valoare acum).

Doresc oricui (pasionat, evident) să vadă măcar o peșteră la lumina flăcării de carbid (acetilenă). Este o cu totul altă atmosferă, o lumină caldă, un dans al umbrelor, ceva de neuitat. Mi-am luat și eu cască cu arzător și l-am și folosit de cîteva ori, pur și simplu de plăcere. Doar de cîteva ori, căci lenea, a naibii, își bagă coada: e mai simplu să apeși butonul lanternei decît să pregătești lampa cu carbid.

Amenajarea actuală a peșterii e o nouă ispravă bihoreană. Oamenii ăștia nu se lasă, domnule! În ultimii ani au amenajat Peștera Unguru Mare, au deschis vizitării uimitoarea peșteră cu cristale de la Farcu (tot în Roșia, aproape de Meziad, probabil ați fost și acolo), au reamenajat Meziadul și ultima știre e că vor să amenajeze un traseu turistic și în Vîntului (cea mai lungă peșteră din țară, cu galerii de peste 47 km - sigur, de vizitat pesemne se va vizita vreun kilometru, maxim doi). Toate sînt ideile și eforturile unei echipe coordonate de speologul orădean Viorel Lascu (doar potrivire de nume cu Cristian Lascu).

La Meziad, în afară de amenajarea interioară, care pune mult mai bine în valoare imensitatea hăurilor subterane (mai ales în zona unde se spurapun galeriile, greu de perceput în măreția lor înainte de iluminarea peșterii), e ecologică și ajută și turiștii mai neantrenați (scara de la început e comodă, înainte era o ruginitură, cu trepte înguste, parcă și fără balustradă), au fost foarte inspirați și la exterior, construind un nou acces, în locul celui vechi, care era pe firul văii de sub portal, astfel încît perspectiva din vale asupra peșterii este cea „originală”, nealterată de potecă și alte amenajări (care acu sînt mai în lateral).

Peștera merită vizitată fără îndoială, chiar dacă nu este așa frumos concreționată ca altele, dar are alte caracteristici care o fac o raritate printre peșterile turistice de la noi: măreția sălilor, care continuă multe zeci de metri după intrare, și „podul natural” (zona unde se suprapun galeriile). O altă raritate este coloana aceea strîmbă (poza 32), provenită dintr-o stalactită deviată, care a crescut așa din cauza prezenței unui curent de aer constant timp de sute de ani (calcarul se depune pe partea dinspre care bate aerul, deci stalactita crește „contra curentului”). Asta din Meziad e dată exemplu cînd vine vorba de asemenea stalactite.

Pe urmă e vechea vatră de foc: o fisură care duce pînă afară, străbătînd toată roca de deasupra. Cumva, oamenii ce trăiau acolo au descoperit asta și se pare că făceau focul acolo, pentru că fumul ieșea prin acea fisură. Pe vremea carbidului, ghizii demonstrau asta ridicînd lampa la tavan, iar fumul se grăbea în sus, dispărînd în masa calcarului. Cred că asta se petrece în poza 24.

În final fac și o recomandare de lectură: de la centrul turistic (căsuța verde din P08) se poate cumpăra Cartea Peșterii Meziadului, care apoi poate fi o lectură plăcută pe parcursul vacanței. E o broșură de 64 de pagini, cu multe ilustrații, bună introducere în lumea peșterilor în general: are un capitol scris de un geolog, altul de un biolog, altul de un arheolog etc., tratînd pe scurt toată problematica speologiei, de la cartarea peșterii la cercetările ulterioare, săpături, ecosistem etc. cu desene, schițe, poze istorice, reproduceri ale unei hărți vechi a peșterii, hărți ale zonei, reconstituiri ale obiectelor descoperite și tot așa. Un bravo și pentru ideea și realizarea acestei monografii!

@Zoazore:

Aici au fost doar cei doi copii: Dan si Emi.

Se poate spune ca aceasta vizita continua serialul "initiere in dragoste pentru munte, pentru natura".

Pesterile nu sunt o noutate pentru Emi. Am mai fost cu el atat in pesteri amenjate cat si neamenajate,

Cu siguranta Meziad este o alta dimensiune, este altceva, este grandioasa. La asta s-a adaugat cateva zile mai tarziu Pestera Ursilor, despre care nu mai scriu acum, caci am pomenit intr-un articol mai vechi. AColo am fost toti 4.

Multumesc de lectura, comentarii si vot! Numai de bine!

@abancor:

Admirabil si valoros ecou!

La Pestera cu cristale de la Farcu din apropiere nu am ajuns, din pacate. Era ora tarzie si in alte zile am urmat alte destinatii.

Pestera Meziad se remarca prin grandoare intr-adevar.

Si eu am vizitat mai multe pesteri cu 30 - 40 de ani in urma la lumina inconfundabila a lampaselor cu carbid si la mirosul specific acestora.

Cu P24 ai dreptate este vatra si ghida ne-a spus si noua de demonstratia amintita de tine.

Despre documentatia de la cabana am fost la un pas sa cumpar monografia numita de tine si acum dupa precizarea ta regret ca nu am achizitionat-o.

Foarte ambitioase planurile de promovare a meleagurilor bihorene. Si foarte inspirate cele deja puse in practice. Admiratie si respect!

Abia astept sa pun piciorul si in Pestera Vantului, macar asa sa marchez cu pasul ca am fost in cea mai lunga. Am fost mai demult la 1 km de Pestera Vantului de acolo drumul continua pe langa calea ferata dar nu l-am urmat stiind ca pestera este inchisa.

Multumesc de lectura! Numai de bine!

Despre Vîntului, ultima știre e de anul ăsta, dar e tot la viitor: ziarulnatiunea.ro/2017/02 ... estera-vantului (cu excepția titlului, ăla e la prezent).

Cred că vom ști că se vizitează cînd va apărea aici padureacraiului.ro.

De urmărit și siteul ăsta capdd-bihor.org.

@abancor: super! ????