Pestera Dambovicioara

TIPĂREȘTE

Pestera Dambovicioara, cred ca am mai vazut-o odata acum vreo 35 ani… dar nu mai sunt sigura, intr-o excursie prin clasa a doua sau a treia cu “tovarasa” invatatoare, cand nu avea nimeni aparat foto … asa ca nu pot garanta :)!

Acum, in drumul nostru spre Moeciu, am facut o oprire sa ne ducem si copii sa o vada. Este la 32 de km de Campulung Muscel, si inainte de Moeciu tot cu vreo 30 km.

Drumul nu este greu pana acolo si este foarte frumos, aflandu-se intr-un mic defileu stancos si impadurit stanga-dreapta.

Intrarea in defileu se plateste, fiind 2 lei de persoana. O taxa care m-a mirat, adica ma asteptam sa fie cumva o taxa, dar pe masina, nu pe persoana (la un calcul scurt un autocar cu copii sositi in excursie ar trebui sa lase aici peste 100 de lei).

Masinile le-am lasat jos, intr-una din zonele de popas aflate de-a lungul drumului care trece pe la baza stancilor, in apropiere de casutele la care se vindeau serbet de toate culorile si aromele, branza de burduf in coaja de brad, cas afumat si siropuri groase.

Am urcat scarile pana la toneta unde am platit biletele, cam scumpe cele de adult dupa parerea mea, acestea fiind 8 lei, iar pentru copii pana in 14 ani erau 3 lei (am lasat la intrare in jur de 90 de lei). Pe peretele casutei de bilete erau o gramada de desene cu defileul si cu muntii, facute de copii, dar nu stiu mai multe detalii.

Cum noi am fost cam 12 persoane, am constituit un grup si am mers in interior insotiti de un “minighid”, pe nume Alex (14 ani). Cred ca acest ghid face chestia asta in mod curent, pentru ca se simte o doza de blazare in povestirea lui, narata pe un ton egal si fara vreo modificare a expresiei fetei — era pus pe modul pilot automat :). Copii aveau o gramada de intrebari, dar au fost descurajati sa le mai puna, dupa ce nu le-a raspuns la vreo doua (poate ca totusi nu i-a auzit) … oricum, copiilor le-a placut de el, si, la sfarsit, am facut o cheta, iar cei mai mici copii au fost bucurosi sa-i dea lui Alex, personal, “banii de povestire”.

Totusi, in interiorul pesterii, au fost pe jumatate dezamagiti, pentru ca turul s-a terminat in 15 minute, iar ei isi facusera planuri de explorare. Are o singura galerie, nu foarte lunga, conform scrierilor de la intrare doar 250 din cei 600 m sunt accesibili pentru vizitare, cu o latime (3-4m) si inaltime variabile (intre 2 si 7 m), care se bifurca la un moment dat in doua mai mici, una de 20 m si una de 100 m, cu ramificatii mici. Cu toate ca pe alt panou turistic scrie ca are 555 m si ca aproape toata este disponibila la vizitare.

Pestera a fost sapata in masivul Piatra Craiului de apele Dambovicioarei, si afland asta copii au fost uimiti, incercand sa-si inchipuie cat timp si cat efort a necesitat asta. Oricum si eu m-am gandit la cat de persistent si insistent si cat amar de ani a muncit paraul asta, fara sa oboseasca, daca a creat Defileul Dambovicioarei si peste 50 de pesteri. Doar pestera Dambovicioarei se preconizeaza ca ar avea peste 15.000 de ani de cand s-a format. In anul 1767, pestera a fost prima oara semnalata intr-o lucrare stiintifica, dar la momentul acela s-au descoperit marturii ca ar fi fost folosita si mai devreme, probabil, conform legendelor, de haiducii jefuitori, haituiti de potera, de oamenii care cautau adapost in timpul invadatiei cotropitorilor straini sau poate de pustnici.

In pestera, temperatura este in jur de 14 grade, asa ca e bine sa ai si un hanorac pe tine. Este umezeala si rampa de fier devine alunecoasa, asa ca fii atent cum mergi, sa nu cazi, iar balustrada este oxidata si ruginita, asa ca o sa te murdaresti pe maini. Totodata trebuie sa feresti si capul, pentru ca sunt zone unde “tavanul” este prea jos…. si cu ochii pe jos… te trezesti cu cucuie :)!

Pestera este electrificata, dar reflectoarele sunt doar din loc in loc, mi-ar fi placut sa fie mai bine luminata, sa vedem mai bine detaliile. Sunt pastrate si picturi rupestre, zic ei ca ar fi originale, dar mie mi se par prea bine facute. Sunt si cateva oase preistorice, dar… iar nu as garanta ca este chiar asa.

Chiar langa pestera este o casuta cu dulciuri, care la momentul ala nu era deschisa (poate nici nu mai functioneaza), desi tare bine ar fi mers o felie de tort de ciocolata de casa. Si la baza scarilor este un mini bazar plin cu prostioare pentru copii (jucarii), asa ca atentie la cei mici!

---

VIZUALIZĂRI: 1367 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI