Cheile si Pestera Dambovicioara

TIPĂREȘTE

Cred ca aveam 14 ani cand am vizitat pentru prima data Cheile si Pestera Dambovicioara, foarte multe nu-mi amintesc de atunci, insa stiu ca de-a lungul anilor mi-am facut obiceiul de a vizita periodic aceste locuri, pentru simplul fapt ca m-am indragostit de ele si imi erau la-ndemana, o parte a rudelor fiind din Campulung Muscel, deci foarte aproape (aprox. 25 km). Usor, usor chiar mi-am facut prieteni alaturi de care exploram pestera, dar si locurile din vecinatate, catre Brusturet si cascada Galgoaie, la poalele masivului Piatra Craiului.

Imi placeau drumetiile cu rucsacul la spinare, cu cortul, am strabatut nenumarate trasee prin Carpatii nostri, imi place si acum, insa de cand au aparut cele doua printese in viata noastra, am devenit imposibil de inteles si enervant de comod, nu mai plec nicaieri fara masina si fara a avea rezervare la o pensiune, vila sau hotel. Of…Si nu eram asa, de la 15 ani am strabatatut muntii in lung si in lat, stateam cate 2 saptamani rupti de realitate prin munti, atunci nu existau mobile sau alte surse de contact si informatie, radio digital, care sa-ti gaseasca frecventa in mijlocul padurii si a muntelui, sau statii de emisie –receptie, obligatorii cand pleci intr-o astfel de expeditie de durata, pe munte.

Dar gata cu nostalgia momentelor frumoase, pline de aventura, sa revin la subiect, pana nu sunt mutat la filozofari... J

Ultima oara am fost in Dambovicioara, in urma cu 2 ani, soseaua era rupta, ca dupa al doilea razboi mondial, noua masina achizitionata avand serios de suferit de pe urma craterelor din sosea.

In august, acest an, soseaua era impecabila, proaspat asfaltata, cu parapeti de protectie, oglinzi in curbele periculoase, cu refugii si locuri de popas.

Localizare si acces

Cheile si pestera Dambovicioara, se afla localizate in judetul Arges, fac parte din Parcul National Piatra Craiului, pe culoarul Rucar – Bran, la aproximativ 25 km de Campulung Muscel si 60 km de Brasov. pe DN73 Brasov - Pitesti.

Pentru cei interesati, coordonatele GPS sunt urmatoarele: Lat 45.450204 / Long: 25.21976

Daca veniti dinspre Campulung Muscel, depasiti intersectia catre Leresti si Cabana Voina de unde se poate ajunge in masivul Iezer Papusa, scutul Rezervatiei Piatra Craiului dinspre apus, apoi va indreptati catre Rucar, trecand pe langa Namaiesti, unde exista o frumoasa manastire si pe langa Mausoleul Mateias, loc obligatoriu de popas, inainte de a intra pe culoarul Rucar- Bran. Din acest punct si pana la Cheile Dambovicioarei mai raman de parcurs 18 km, se trece prin Dragoslavele si Rucar, apoi urmeaza Podul Dambovitei de unde, peste pod, facem stanga intrand pe DJ 730, drum care ne va duce catre Cheile si Pestera Dambovicioara.

Atentie insa, inainte de podul peste Dambovicioara, mai intalnim un drum spre stanga, acesta duce catre Plaiul lui Cascoe, la baza Pietrei Craiului cu acces catre Prepeleag, parca. Important este sa nu o luati pe acest drum, de altfel foarte prost, ca punct de reper, imediat dupa pod faceti stanga catre Dambovicioara, pe langa postul local de politie. Exista indicator, insa mi s-a parut orientat catre cei care coboara spre Campulung.

Daca veniti dinspre Brasov, tot pe DN73, treceti succesiv prin Bran, Moeciu, Fundata, apoi ajungeti in Podul Dambovitei, dreapta catre Dambovicioara si dupa 5 km ajungeti la pestera trecand prin chei. Soseaua este deosebit de bine intretinuta si ofera o priveliste magnifica catre Piatra Craiului, dar si catre Bucegi, pe partea opusa.

Cheile Dambovicioarei

Imediat dupa ce parasim DN, luand-o in directia cheile Dambovicioarei, descoperim o mica ghereta unde un barbat cu zambetul pe buze ne cere cate 2 lei de persoana pentru acces prin chei. Stiam ca trebuie sa platim, am platit 10 lei toata gasca, ne-am pregatit aparatele foto, camera video, am coborat geamurile si astfel am patruns in cele mai frumoase chei din tara noastra, cel putin asa le consider, datorita inaltimii lor fantastice, peste 200 m, dar si a peretilor impecabili de drepti si foarte infricosatori, care parca stau sa cada.

Cheile Dambovicioarei fac parte dintr-un complex de chei, de-a lungul Dambovitei, pe o lungime totala de aproximativ 30 de km, insa doar aceste chei au o lungime de aproape 3 km, fiind cele mai mari si spectaculoase, dar si cel mai usor accesibile datorita posibilitatilor de acces in zona. Paraul Dambovicioarei ne insoteste de-a lungul cheilor, uneori pe stanga, alteori pe dreapta, descoperim cateva cascade in miniatura, unde putem incerca apa de izvor, mai mult sau mai putin poluata de grupurile de turisti, insa foarte limpede si buna la gust. Intotdeuna am baut pe saturate simtindu-ma excelent.

Tot aici se gasesc numeroase pesteri, cea mai cunoscuta si cea mai mare fiind pestera care poarta numele acestor chei – Dambovicioara. Mai exista pestera Labirintului, pestera Ursilor (varianta argeseana), pestera Defileului, insa nici una nu este amenajata in scop turistic.

Peisajul este incantator, un loc excelent unde iti poti incarca bateriile, intalnim poenite superbe care si-au facut loc prin defileul calcaros al Cheilor, foarte multi brazi inalti si falnici, dar si multe plante, inscrise in patrimoniul Rezervatiei, fiind ocrotite de lege. Din pacate intalnim si foarte multe gunoaie aruncate de catre cei care au uitat de bunul simt si de cei sapte ani de-acasa, din punctul meu de vedere, acei oameni nu se deosebesc prea mult de resturile de gunoi aruncate peste tot. Acei oameni, pardon, gunoaie, s-au gandit vreun moment la faptul ca Rezervatia Piatra Craiului cuprinde mai mult de jumatate dintre plantele ocrotite de lege din Romania, chiar mai multe decat in Delta Dunarii?

Pe drum intalnim case deosebit de vechi, care abia mai tin piept timpului, majoritatea abandonate sau de vanzare pentru pamantul din jur, dar si constructii noi, deosebit de frumoase, marea majoritate pastrand trasaturile constructiilor argesene. Binenteles am intalnit si chiciuri, vile construite oricum si oriunde, care se incadreaza in zona ca nuca in perete, si care stirbesc mult din farmecul zonei. Aceste constructii sunt dupa pastravarie, in apropiere de Dambovicioara.

Drumul este proaspat asfaltat, cred ca anul trecut a fost refacut, insa din satul Dambovicioara si pana la Pestera nu s-a reparat nimic, dar este practicabil, mai greu cand se intalnesc doua masini, de multe ori esti nevoit sa sondezi adancimea gropilor pentru a face loc masinii din sens opus, Insa aceasta portiune de drum nu este mai mare de 1 km, insa atentie mare, daca va intalniti cu un autocar, veti fi obligati sa mergeti ca racul, cu spatele, pana intalniti un refugiu unde de multe ori gasiti o masina parcata.

Va recomand sa lasati masina putin mai jos de pestera, am vazut o multime de cazuri cand au ramas masini blocate in fata pesterii, credeti-ma incapatanarea si muschii anumitor preudo-turisti, va pot transforma cateva momente fericite intr-o experienta neplacuta. Am vazut si masini cazute in Dambovita, in zona pesterii soseaua este ceva mai inalta si drumul foarte ingust, astfel incat multi se incapataneaza sa intoarca si aluneca cu spatele in parau. Mai demult am ajutat un astfel de cetatean care nu putea intelege de ce nu poate intra cu masina in pestera…J)

Pestera Dambovicioara

Usor, usor ajungem la pestera Dambovicioara, ne dam seama de acest lucru datorita bannerului galben de deasupra soselei, care ne indica in partea dreapta, cum mergi catre Brusturet, la o inaltime de aproximativ 30 de metri intrarea in pestera Dambovicioarei. Nu este ceva foarte spectaculos, ca pestera Ursilor sau Scarisoara, insa este cea mai mare pestera din aceasta Rezervatie, dar mult mai mica decat cele amintite mai sus.

S-a format datorita apelor care traverseaza Piatra Craiului, sapand foarte mult in stanca, formand vai adanci de-a lungul Cheilor, fiind pentru prima data consemnata in jurul anilor 1500.

De-a lungul timpului aceasta pestera a folosit ca ascunzatori umane si de bogatii in diferite perioade ale istoriei, se spune ca aici s-au ascuns haiduci, dar si bunuri ale localnicilor din primul razboi mondial

Inca de la intrare suntem intampinati de o poarta metalica masiva, care se deschide doar cand se formeaza un grup preluat de unul dintre ghizi, cativa copii din Dambovicioara, care muncesc pentru a-si intretine familiile.

Taxa de intrare este de 7 lei pentru adulti si 3 lei pentru copii sub 14 ani, din pacate omul de la ghiseu nu a avut sa-mi schimbe bancnota oferita, fiind nevoit sa cobor la taraba de langa scarile de acces spre pestera. Aici mi-a spus ca nu are sa-mi schimbe iar in alta parte nu gaseam. Am intrebat-o, daca cumparand un sirop din brad imi poate da rest, a spus ca da. Oricum doream sa cumpar o sticla, am dat 25 de lei, la care am primit si restul care imi asigura banii potriviti pentru intrarea in pestera.

Am achitat, fiind repartizati unui pusti-ghid, care nu avea mai mult de 13-14 ani, el ne-a condus pe culoarul principal catre primul salon, trecand de doua ramificatii care nu erau luminate si care se infundau. Se paseste pe un podet cu balustrazi metalice, ce-i drept, cam ruginite, din loc in loc exista lampi rezistente la umiditate care lumineaza cele mai importante repere din pestera.

Am fost condusi prin diferite sectoare ale pesterii, de foarte multe ori facand cu greu loc vizitatorilor din sens opus, care se intorceau pe acelasi traseu, insa nu ne deranja, fiecare eram cu urechile ciulite la explicatiile ghizilor si cu privirile pe peretii pesterii sau in ocularele aparatelor foto.

Pe masura ce inaintam, pestera parea ca se ingusteaza, inaltimea ei nu mai era aceeasi, faceam eforturi pentru a nu-mi lasa vreun fir de par pe acei pereti, usor, usor am ajuns la capat urcand putin, ghidul ne-a spus ca din acel loc pestera nu mai este permisa pentru vizitare, fiind destinata doar studiului speologilor.

Insa eu am fost mai departe, cred ca in urma cu 20 de ani, alaturi de un bun prieten, exista o panta accentuata si foarte ingusta catre o galerie cu o inaltime de maxim 1 metru, apoi un culoar destul de umed si mult mai rece decat temperatura obisnuita din pestera (care nu este mai mica de10 grade), care continua destul de mult, peste limita lanternelor noastre, unde nu poti patrunde decat taras. Nu imi aduc aminte daca am fost mai departe, nu cred, insa accesul mai departe se face destul de greoi si cu echipament special.

Pestera nu este fantastica, insa pentru mine este prima pestera explorata, primul loc in care ma simteam o stea intr-un Univers, cu siguranta are o multime de locuri interesante care incanta vizitatorii, iar ghizii – pusti cunosc aceeasi poezie si o spun de fiecare data foarte bine.

Turul nu dureaza mai mult de 30 de minute si se termina intotdeuna cu o mica rasplata acordata copiilor care ne-au insotit in pestera.

As incerca sa va povestesc despre cele cateva stalctite si stalagnite prezente falnic inca de la intrare, despre acvila si sarpe, despre cerb si elefant, despre salonul pustnicului Pavel, insa ar insemna sa va rapesc din placerea unei vizite care se poate insemna cea mai frumoasa zi de vacanta, in cele mai frumoase chei din Piatra Craiului.

Vacante frumoase oriunde va veti afla!

Ps. Doar atat: Haideti sa respectam natura, asa cum ea ne respecta si ne iubeste. Daca o vom respecta, copiii nostri vor avea o sansa in viitor, pentru a respira aer curat, pentru a bea apa limpede, curata. Este bunul cel mai de pret pe care il putem lasa mostenire.

---

VIZUALIZĂRI: 29030 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI