La plimbare prin zona Bisoca

TIPĂREȘTE

Bisoca este o comună din nordul județului Buzău, situată la aproximativ 1000 de metri altitudine. Peisajele sunt foarte frumoase, indiferent de anotimp, iar cătunele răsfirate pe pantele munților aduc aminte de satele arhaice din operele lui Sadoveanu. În ultimii ani, noi am vizitat de câteva ori acest areal, fiind atrași de frumusețea locurilor și de cele câteva obiective din zonă: mănăstirile Poiana Mărului și Găvanu, pădurea” Lacurile din Bisoca” (o rezervație mixtă - forestieră, botanică și geologică) sau de” Masa lui Bucur” (o stâncă imensă, de circa 150 de tone, despre care se spune că a slujit drept masă ciobanului Bucur, după unii, sau haiducului Bucur, după alţii, cel care a întemeiat Bucureştiul).

În acest an am ajuns de două ori la Bisoca, prima dată prin luna februarie, iar a doua oară la finalul lunii mai. Am realizat de fiecare dată primul popas în arealul rezervației” Lacurile din Bisoca” .

Lacul Limpede este principalul punct de atracție, așa că am pornit la pas și în câteva minute ne aflam pe malul său. Lacul era înghețat în acea zi de februarie, iar brazii semeți din jur se oglindeau în gheața străvezie. A durat cam 20 de minute să dăm un ocol complet lacului, urmărind poteca destul de bine definită. La câteva sute de metri se află un alt loc interesant - este vorba despre Lacul Negru (sau Lacul Sec). Acesta este colmatat complet în prezent, dar se observă destul de bine locul unde s-a aflat.

Mai trebuie spus că în imediata vecinătate se află o locație de cazare interesantă, respectiv cabana Lacul Limpede. Ne-am cazat acolo în urmă cu mai mulți ani și a fost în regulă (vezi impresii).

Ceea ce ne-a mâhnit în luna mai, când am revenit la Bisoca, a fost faptul că mulți dintre pinii falnici din rezervație au fost culcați la pământ de o vijelie care s-ar fi produs în luna martie. Păcat!

Mănăstirea Poiana Mărului a fost al doilea obiectiv de la Bisoca pe care l-am vizitat anul acesta. Lăcașul de cult este o adevărată oază de spiritualitate, aflându-se în mijlocul unei păduri, unde se ajunge pe un drum forestier destul de bine întreținut.

Piatra de temelie a lăcașului de cult a fost pusă pe la 1730 de către Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului. Biserica mare este realizată din lemn și poartă hramul” Duminica Tuturor Sfinților” , fiind ridicată în anul 1810. Impresionează faptul că picturile exterioare pe lemn din partea superioară a zidurilor încă rezistă, deși trecerea timpului și-a lăsat amprenta.

Mănăstirea are în componență și o biserică mai mică, realizată tot din lemn. Ambele biserici se află pe lista monumentelor istorice.

Ce am mai făcut la Bisoca?! Păi, în afară de vizitarea obiectivelor prezentate anterior și de multe fotografii, în luna mai am cules flori de soc, dar și muguri de brad (siropul obținut este preferatul nostru).

Starea drumurilor: Trebuie subliniat faptul că Bisoca este o zonă mai greu accesibilă, drumurile aflându-se în stare proastă. Cea mai cunoscută rută urcă dinspre localitatea Sărulești (DJ 204 C), iar asta înseamnă cam 20 de kilometri parcurși cu viteza melcului, pentru că drumul e plin de găuri. La Bisoca se poate ajunge și dinspre satul Jitia, traversând râul Râmnicu Sărat pe niște tuburi de ciment și urcând apoi pe un drum forestier cam abrupt către Poiana Mărului.

Natură, sălbăticie, zonă fără poluare, locuri numai bune pentru” încărcat bateriile” .

Concluzii: Noi vizităm zona Bisoca de câteva ori pe an deoarece peisajele sunt spectaculoase, iar locurile sunt liniștite. Dacă drumurile ar fi reabilitate, cu siguranță că turismul ar avea o șansă bună de a se dezvolta pe acele meleaguri încă destul de sălbatice. Noi am fost acolo și vom reveni!

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 855 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI