Drumul spre un colt de rai - Bisoca

TIPĂREȘTE

Vroiam sa scriu impresiile legate de Bisoca dupa un al doilea drum, in care sa pot sa descriu mai in amanunt frumusetea deosebita a acestui loc. Din pacate, o sa ma rezum la impresiile legate de petrecerea zilei de 1 Mai deoarece, dupa ploile abundente din aceasta primavara, s-au activat alunecari de teren pe drumul catre aceasta localitate si nu stiu in ce stadiu se afla lucrarile de reabilitare.

Ca sa ajungi la Bisoca trebuie sa iesi din Buzau pe drumul european E 85, se trece de podul de la Maracineni (ultramediatizat de Presedintele Basescu cand s-a prabusit in 2004 sau 2005) si se face la dreapta, urmand indicatorul spre Lopatari. De aici se merge aproximativ 40-45 Km pana in localitatea Vintila Voda, un drum in care se trece din sat in sat, cu posibilitati limitate de depasire, cu o calitate a asfaltului buna. Dupa ce se iese din Vintila Voda si drumul continua spre Lopatari, exista un indicator la dreapta, care indica directia spre Bisoca, un drum de 20 de km. Aici apare problema relatata la inceputul acestei postari, cu surparea partiala a drumului si recomand celor doritori sa ajunga in zona sa se intereseze in prealabil daca situatia s-a remediat. La inceput, drumul are o calitate proasta, cu denivelari si asfalt peticit, urmand ca in momentul in care se incepe urcarea el sa devina, paradoxal, mai bun, chiar daca este numai pietris, dar fiind bine nivelat. Se urca constant, un drum marginit de o parte si de alta de padure, cu posibilitati de oprire pentru un popas sau pentru un picnic. La intrarea in satul Gura Bisocii exista chiar si cateva bancute de beton, cam paraginite, e adevarat, dar unde se poate sta mai confortabil.

La intrarea in Localitatea Bisoca, drumul se imparte in trei: la dreapta spre Manastirea Poiana Marului, inainte, trecand pe langa asezamantul Preotului Milea, spre zona numita "La Lacuri " si la stanga am inteles ca se poate ajunge spre o alta manastire, mai bine zis, pana aproape de ea, si ultima parte a drumului pe jos. Drumul este destul de denivelat dar se poate ajunge si cu o masina cu garda joasa, asa cum este a mea.

Privelistea oferita este una care te lasa fara cuvinte, o imbinare intre culmile Muntilor Buzaului si ai Vrancei, case rasfirate pe coastele muntilor, repet, o imagine desprinsa din povesti si pe care, din pacate, imaginile pe care le voi atasa nu pot reda, nici pe departe, ceea ce trebuie neaparat vazut, macar si o data in viata. Din pacate, frumusetea locurilor nu pot sterge impresia saracacioasa a locuintelor, exceptand, bineinteles, cele vreo doua pensiuni din zona si casele de vacanta construite recent.

Inchei aceasta postare cu promisiunea ca, daca timpul si drumul vor permite, intr-un viitor pe care il sper cat mai apropiat, sa revin cu noi impresii.

---

VIZUALIZĂRI: 1886 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI