Schiturile Rupestre Bozioru din Țara Luanei

TIPĂREȘTE

În review-ul despre „Trovanții Babele de la Ulmet” , vezi impresii, spuneam că am văzut câteva obiective turistice buzoiene despre care voi povesti poate altă dată!?  

Voi spune acum câteva cuvinte despre Schiturile Rupestre din Țara Luanei, munţii şi văile din zona actualei comune buzoiene Bozioru.  

Țara Luanei, Țara miticului Rege Luana, care ar fi domnit cândva peste munţii şi văile din zona actualei comune buzoiene Bozioru. Povestea spune că în vremuri demult uitate, în Munţii Buzăului domnea un rege atotputernic, bătrân şi înţelept, bun cunoscător al apelor vii şi moarte din Valea Izvoarelor, pe nume Luana. Oameni puternici şi drepţi, luptători neînfricați, au locuit în cetatea cu zidurile înalte până la cer luminată zi şi noapte de soare, până când vrăjmaşi în care de foc i-au atacat şi au distrus soarele ce lumina neîncetat cetatea, Ţara fiind pârjolită şi lipsită pentru multă vreme de orice formă de viaţă.

Luana poate fi străbătută pe trei Trasee tematice „Drumul Luanei toate cu plecarea din Satul Nucu, sat din Comuna Bozioru, cunoscut pentru Complexul de biserici și chilii rupestre. Am ajuns în sat venind din micul oraș Pătârlagele aflat la circa 35 de kilometri. De aici am mers cam 22 de kilometri pe Drumul Comunal DC 85, drum pietruit, sinuos și îngust, în unele zone permite trecerea unei singure mașini, cu gropi destul de mari, în final urcuș în sat destul de pronunțat, ultimii 300 – 400 de metri în coborâre abruptă pe o uliță îngustă, prin sau printre hârtoape, în condiții meteo bune, cu puțină atenție, pot fi depășite și am lăsat mașina într-o, i-aș zice, „mică Parcare” . Mai era parcată o singură mașină, la întoarcere erau multe mașini parcate în sat, pe marginea drumului, înainte de coborâre.  

Am găsit aici Indicatoare spre așezămintele rupestre cu timpii de parcurgere, iar pe un copac erau afișate cele trei Trasee tematice.  

Am mers întâi 20 de minute pe un Drum Forestier marcat cu Punct albastru, nu puteam merge cu autoturismul nostru, cu unul cu dublă tracțiune cred că se putea drumul fiind uscat, pe ploaie pare riscant, până la Poiana Cozanei, la o Troiță. Se urcă la un moment dat dar sunt și porțiuni drepte.

Privind în jur am văzut crestele ascuțite ca un fierăstrău ale munților din jurul poienii, oare ne aflam în Cetatea Regelui Luana și acestea sunt ruinele zidurilor crenelate ce o apărau odinioară, Poiana fiind în acest caz „Inima Țării Luanei” în ea aflându-se o parte din vestigiile rupestre și de acolo se pleacă spre celelalte vestigii.

 Pe tot drumul până la Poiana Cozanei erau panouri indicatoare cu explicații valoroase. Aici am găsit Harta „Europa acum 13 milioane de ani” , când Țara Luanei era acoperită de ape, iar din România de azi erau la soare doar câteva vârfuri de munți. De pe Panouri, „LA MUNTE SAU LA MARE?” – Fundul mării a ajuns să formeze munți și dealuri, am aflat că din Marea de atunci astăzi mai sunt doar Marea Neagră și Marea Caspică iar de pe „CITITUL ÎN PIETRE” – Rocile sunt cartea de istorie a pământului, că stâncile din zonă sunt formate din mai multe straturi, fiecare strat reprezentând un anumit eveniment, este prezentată influența naturii în formarea Țării Luanei și nu numai. Rolul omului în formarea așezămintelor rupestre este prezentat pe alte două Panouri, „MISTERELE ANTICE” – Oamenii au săpat așezări rupestre în nisipurile depuse pe câmpie, mai întâi a fost descoperită o mică peșteră formată natural în gresie, apoi oamenii au început să sape chiar ei peșteri și, interesant, toate sunt săpate în gresie și „AȘEZĂRILE RUPESTRE” – Oamenii au locuit sute de ani în așezările rupestre. Sunt încă multe necunoscute, se pare că au fost săpate de o populație venită din Anatolia, apoi au fost locuite de călugări și pustnici care le-au transformat în lăcașuri de cult. Am întâlnit și un indicator turistic Schituri Rupestre Bozioru cu explicații valoroase.  

În Poiana Cozanei, am trecut de Troiță și am ajuns la un indicator cu timpi și cu ce putem vedea. Este o stâncă mare ca reper și drumul se desparte, am mers spre dreapta ei tot înainte, este și marcaj albastru mai rar. Se ajunge la pădure și se vede un panou indicator, se urcă abrupt și se ajunge la Schitul Fundul Peșterii (Profiru) , o veche aşezare rupestră aflată în Poiana Cozanei, atestată din anul 1639, locuită încă dinainte de apariţia creştinismului. S-a format prin eroziune și prăbușire, a fost folosită mai întâi ca mormânt fiind decorată cu peste 200 de simboluri, pumnale, vărfuri de săgeți, desene nedeslușite zgâriate pe pereţi, dar și cu o Firidă săpată în peretele vestic ce seamănă cu un Altar. Pentru a proteja aceste vestigii accesul în Schit este blocat cu un grilaj metalic, așa că am pozat ceva prin acesta, dar pozasem imaginile din Grotă expuse în „Fotoexpoziția” din Sala „Grota de la Nucu – Bozioru” a Muzeului Chihlimbarului din Colți pe care îl văzusem cu două zile în urmă. Aici am avut parte de explicații foarte detaliate date de ghida muzeului care în timpul liber este și ghid pentru cei ce vor să viziteze aceste așezări.

Ne-am întors la Indicatorul din Poiană și am plecat pe poteca ce ocolește prin partea stângă imensa stâncă pe care este desenată o săgeată albastră, nu prea vizibilă, apoi apare iar marcajul Punct albastru și Indicatorul spre Chilia lui Dionisie Torcătorul, pustnic ce se ocupa cu torsul și țesutul lânii. Chilia datată documentar în anul 1639 a fost săpată într-o stâncă din Poiana Cozanei, la o înălțime de circa șase metri, fiind amenajată o scară metalică pentru a putea fi vizitată. Am urcat la Chilie, am pozat Interiorul destul de îngust în care mai multe icoane și alte obiecte de cult amintesc de credința Cuviosului Dionisie, iar pe una din cele două ferestruici ce o luminează am admirat peisajul sălbatic ce o înconjoară.

Am coborât din Chilie și am continuat să mergem pe punct albastru spre Bisericuța lui Iosif. Poteca urcă mereu printre pajiști și ajunge la o altă poiană cu stânci, de aici intră în pădure. Mergând în continuare am întâlnit marcajele Triunghi albastru și Bandă roșie, apoi urcând destul de abrupt am ajuns la Bisericuța lui Iosif cunoscută și ca Schitul Ioan Bogoslov (Botezătorul) . Este atestată documentar în anul 1587, dar prezenţa deasupra intrării a unui „pește” , simbolul paleocreștin, arată existenţa în acest loc a unei biserici paleocreştine de prin secolele 3 – 4 d. Hr..  

Este cea mai impozantă și mai bine conservată dintre Bisericuțele săpate în piatră la Nucu. Pe Fațada de stâncă se văd  „Treptele” tăiate precis în piatră, „Ușa” de intrare în grotă și o „Fereastră” , care sunt protejate împotriva scurgerilor de pe stâncă cu șanțuri săpate deasupra lor. A avut și un Pridvor de lemn, se văd urmele grinzilor acoperișului încastrate în stâncă, iar acestea sunt perfect simetrice.  

Și Interiorul este deosebit. Are la mijloc o ușoară gâtuire, se crede că inițial au fost două încăperi sau că cioplirea interiorului s-a făcut în două etape, iar pentru îmbunătățirea condițiilor de viață „podeaua a fost dușumită și pereții lutuiți” . Grota era încălzită, în prima încăpere, camera pustnicului, există un horn ingenios prin care fumul era evacuat, cea de-a doua, bisericuța, are lăcaș pentru Altar cu „Icoana Sf. Ioan Bogoslov (Botezătorul)” , acesta fiind și hramul bisericii.  

Aici m-am hotărât să ne întoarcem, trecuseră mai mult de 2 ore de când plecasem din parcarea din Nucu. Am să povestesc de ce a durat atât de mult, o jumătate de oră poate și mai mult am bâjbâit să găsim Chilia lui Dionisie. Am ajuns ușor la Schitul Fundul Peșterii, ne-am întors dar într-o poiană am început să căutăm aiurea chilia. Am văzut un panou sus și am urcat mai mult pe brânci până la el ajungând la chilie pe drumul nemarcat și cel mai greu. De acolo de sus am coborât pe marcaj și așa ne-am dat seama cum trebuia să mergem mai departe la bisericuță.  

În articol am prezentat corect cum se vizitează cele trei obiective. Circa 30 de minute dus întors spre Schitul Fundul Peșterii cu revenire la indicatorul din Poiana Cozanei apoi circa 30 de minute la Chilia lui Dionisie și la Bisericuța lui Iosif. Întoarcerea la parcare se face în 40 de minute. Noi am stat acolo circa 3 ore pentru că nu am știut cum să abordăm traseul. De la Bisericuța lui Iosif în circa o oră se merge la Agatonul Vechi și Agatonul Nou la care cu părere de rău nu am ajuns, poate altă dată.

Traseul a fost marcat și obiectivele turistice identificate de un grup de elevi de la Colegiul Național B. P. Hașdeu din Buzău coordonați de profesorul Mihai Mincu și fratele său Constantin.

Inițial am vrut să facem această plimbare cu un grup ghidat, vorbisem în Colți la Muzeul Chihlimbarului cu Diana, ghid profesionist, care avea programat un grup chiar în acea zi, dar am aflat de la doamna Lavinia, gazda noastră de la Casa Galand din Pârscov, vezi impresii, că o parte mare din drum este asfaltat, traseele au fost marcate și că putem merge și fără ghid. Diana a făcut circuitul cu turiștii cu autoturisme proprii, la întoarcere am văzut mașinile lor parcate în sat.

Și eu recomand această excursie fără ghid, traseul este bine marcat, sunt indicatoare și, la toate obiectivele, panouri cu informații, avantajele excursiei pe cont propriu sunt bine cunoscute de cititorii acestor impresii. Voi pune poze edificatoare. A fost o plimbare plăcută, pe poteci de munte, am vizitat locuri deosebite iar vremea de la sfârșit de septembrie a fost așa cum îmi place mie, calduță nu dogoritoare. Mergeți acolo și nu veți regreta!

---

VIZUALIZĂRI: 591 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI