GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Un altfel de „cuib de vulturi” – Chilia lui Ambrozie
Toamna lungă care a poposit pe meleagurile românești cu zile calde și o paletă cromatică deosebită ne-a îndemnat să plecăm la plimbare la sfârșit de octombrie. Sfârșitul de săptămână se anunță oarecum capricios dar nu ne lăsăm descurajați și alegem un loc pe care nu l-am mai văzut până acum, relativ aproape de București. Dis de dimineață pornim voioși la drum spre granița submontană dintre județele Prahova și Buzău.
Vizită: octombrie 2022
Adresă: com. Breaza, jud. Buzău
Coordonate: 45.11854585135021,26.530696050538506
Ne aflăm la circa 90 km depărtare de obiectivul nostru, drum pe care îl parcurgem lejer cu autoturismul în circa o oră și jumătate urmând pentru o perioadă cursul autostrăzii A3, apoi șoseaua prin Gherghița și Mizil. În Gherghița vă puteți opri 5 minute la biserica domnească „Sf. Procopie” , monument din vechiul târg medieval (vezi impresii), iar aprovizionarea cu lichide și ronțăieli o puteți face la supermarketul Lidl, în centrul orașului Mizil.
Acces. În trecut informațiile despre căile de acces către chilia rupestră erau imprecise și derutante, apoi s-au mai clarificat lucrurile. Puteți accede către înălțimile stâncoase din mai multe puncte: din satul Vârf (din preajma Bisericii Dintr-o Piatră – vezi impresii), din satul Vispești (în zona unei intersecții unde se află o fântână cu cumpănă și indicator) sau din satul Breaza. Noi am ales cea din urmă variantă, cred că e cea mai facilă, scurtă și accesibilă cale către locuința din stâncă. Căutați pe GoogleMaps locul numit „Parcarea către Chilia lui Ambrozie” din satul Breaza și mergeți cu autoturismul până acolo, zonă în care se termină și drumul asfaltat (google MAPS). Atenție! Parcați cum puteți pe una din laturi și urmați drumeagul care se deschide spre stânga - e o încrucișare de drumuri cu trei brațe (google.ro/maps/dir/Chilia ... 90035!3e2?hl=ro). Acela e drumul corect, dar din păcate nu există un indicator, fie el și improvizat din lemn cumva.
Călugărul Ambrozie Rizea. Pe scurt poveste „chiliei lui Ambrozie” este relatată de preotul Mihai Stanciu într-o carte dedicată călugărilor buzoieni. Spicuim: născut la 1889 într-un sat situat la vreo 6 km depărtare de Culmea Șoimilor, masivul stâncos unde se află chilia, se călugărește la adolescență la mănăstirea buzoiană Ciolanu. Trece pe la Muntele Athos, după care se întoarce în țară la Schitul Cetățuia (lângă Mănăstirea Ciolanu) unde primește ca ieroschimonah numele de Ambrozie. Conflicte neștiute încă cu superiorii religioși îl îndeamnă să se întoarcă în zona satului natal și să caute un loc unde să se roage în liniște.
Își amintește din copilărie de Culmea Șoimului cu a sa scobitură situată la înălțime (posibilă locuință rupestră a unor schimnici din anii 1700) și se retrage acolo prin anul 1925. Cu unelte rudimentare mărește în timp chilia din stâncă, scobind mai multe încăperi și nișe, amenajând chiar o prispă cu parapeți. Folosea scări de lemn pentru a urca cei aproape 10 m pe care le trăgea sus pentru a se proteja de tot felul de intruși.
Pentru a se întreține împletea coșuri din răchită și scoarță de copac, cioplea linguri din lemn și confecționa fuse, turna cruciulițe din cositor. De asemenea, ajuta pe săteni la muncile câmpului și strânsul recoltei. Cunoștea limbile turcă și greacă și, uneori, cânta în strană la bisericile din împrejurimi. Oamenii locului încă își amintesc de bătrânul monah și sfaturile sale. A trăit în post și rugăciune până în septembrie 1980 fiind înmormântat în curtea bisericii din localitatea Breaza.
Incursiunea la chilie. După ce am parcat autoturismul, neavând nici un indicator drept reper am mers pe drumul de pământ central care s-a dovedit a fi varianta necâștigătoare. Aveam să constatăm după vreo 45 de minute de urcat pe dealuri, pe sub poale de pădure până aproape de vârful Istrița (749 m). De fapt, de la poalele pădurii din jurul vârfului Istrița se observa în depărtare culmea stâncoasă unde se află chilia, dar drumul e mai anevoios, urcă și coboară prin câteva văi mai mici.
Ne-am întors la parcare și analizând harta online aveam să ne dăm seama că trebuie să urmăm drumeagul din stânga. Cine are un autoturism cu garda înaltă la sol sau 4x4 pot merge mai departe pe acest drum de pământ, dar doar dacă e uscat. Estimez distanța care trebuie parcursă pe jos ca fiind de circa 2,5 km, cu o diferență de nivel un pic peste 150 m.
Traseul e ușor, se desfășoară în câmp liber în cea mai mare parte și pe câteva porțiuni printre arbuști și felurite tufișuri. Ultima porțiune a potecii, vreo 60 m, trece printr-un teren plin de vegetație (lăstăriș/arbuști/măceși), e plină de pietre și în urcare permanentă. Atenție la crengile cu țepi și rădăcinile de pe potecă; din fericire, poteca a mai fost curățată. Ajunși sub peretele alb de stâncă numit Culmea Șoimului ne înghesuim în spațiul îngust al potecii până în zona scărilor de metal. Este vorba despre două scări metalice de circa 4 m înălțime fiecare, destul de drept așezate, fără balustrade. Din micul grup de excursioniști doar eu și încă o persoană am urcat la chilie. Legătura între scări și veranda de sub stâncă e destul de periculoasă, stânca s-a cam sfărâmat, o bară de sprijin este desprinsă.
Ascensiunea generează emoții, dar priveliștea este neasemuită. Pe prispă se mai observă urmele unor grinzi de lemn care probabil susțineau o balustradă; pătrundem în camera principală coborând câteva trepte. Pe pereți se văd urme de cioplire, dar și fragmente de tencuială; observăm locul unde a fost soba – se văd urmele de funingine pe canalul hornului, dar și locul unde se afla patul simplu. Mai sunt două cămăruțe laterale, probabil un mic altar și o cămară și vreo două nișe mici în pereți. Peste tot sunt așezate acum icoane de tot felul și o troiță-crucifix de lemn. O fotografie a monahului Ambrozie Rizea e sprijinită de stâncă, probabil singura cunoscută până acum. În exteriorul chiliei săpate în piatră, mergând pe acea prispă suspendată parcă în aer se află la stânga și dreapta alte scobituri, probabil cămări sau spații pentru depozitat lemne.
Am stat câteva minute pe prispă privind în depărtare, peisajul de toamnă e minunat. Zgomotul urban lipsește cu desăvârșire, stai acolo și simți cum interacționează Omul cu Natura/Divinitatea. Chiar dacă la început ziua a fost rece și mohorâtă, după amiază a ieșit soarele și aerul s-a încălzit.
Concluzii. O excursie de o zi în această zonă ne aduce o mulțime de beneficii: fizice, spirituale, sufletești. Traseul nu este epuizant și imaginile naturale te relaxează. Puteți merge și la Biserica Dintr-o Piatră (vezi impresii) sau la Pietroasele, la monumentul dedicat tezaurului „Cloșca cu puii de aur” (vezi impresii sau vezi impresii).
Alegeri inspirate!
Trimis de tata123 🔱 in 07.12.22 21:24:59
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUZĂU.
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
9 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Interesant loc! N-am auzit de această chilie a lui Ambrozie, până acum!
Tu și cea de-a doua persoană din grup care v-ați încumetat să urcați acele scări, ați avut curaj, nu glumă! Măcar scările erau, în vreun fel, ancorate sau erau numai sprijinite?!
Este interesant cum monahul Ambrozie a „săpat” în stâncă acel loc și că a rezistat să stea acolo atâta amar de vreme!
Toamna pe acele meleaguri are un colorit superb! Felicitări pentru articol, curaj și poze!
@doinafil: Chilia lui Ambrozie a fost promovată mai intens în ultimul deceniu, perioadă de timp în care mulți călători au ajuns la acest obiectiv și au scris apoi pe site-uri web și bloguri turistice. Zona Pietroasele - Năeni - Urlați oferă peisaje frumoase și a devenit o atracție pentru bucureșteni fiind situată la o distanță acceptabilă față de Capitală.
Scările metalice verticale au apărut acum circa 8 ani, până atunci fiind utilizate scări din lemn, instabile și destul de șubrede. Din fericire scările din metal sunt ancorate solid de peretele de calcar, dar unghiul în care sunt așezate și înălțimea destul de mare poate provoca disconfort persoanelor care au probleme.
Cred că în viitorul apropiat se impun lucrări de siguranță la chilia rupestră, perisolul de alunecare/cădere în gol este destul de mare.
Mulțumesc pentru aprecieri!
@tata123 ????:
Chiar mă gândeam să scriu în ecoul precedent că, dacă tot este inclusă în lista „monumentelor istorice” , aceia care au apreciat acest lucru ar fi trebuit să se îngrijească ȘI pentru siguranța doritorilor să urce sus, să vadă mai mult. Așa cum arată azi, este un real pericol, chiar dacă este ancorată solid în stâncă!
Mulțumesc pentru răspuns!
@doinafil: Într-adevăr obiectivul din satul Breaza este inclus pe lista monumentelor istorice din județul Buzău sub forma scriptică de „locuința rupestră” de „La Piatra Șoimului” („La Ambrozie” ) , datând din secolele al XVIII-lea - al XX-lea (BZ-I-m-B-02196.01).
Cred că se pretează o scară metalică cu balustradă și parțial cu structură tip coș de protecție din cercuri, iar prispa ar putea fi protejată cu o pasarelă metalică cu balustradă de sprijin. Poate și un marcaj turistic și mai multe indicatoare pe traseu. Dar totul înseamnă bani...
Să auzim numai de bine!
@tata123 ????: Cum să nu mă lumineze un asemenea review? După ce am strigat în gura mare că nu mai pot merge mai mult de 2-300 m cu câteva opriri şi numai pe teren plan, am început să citesc ce s-a scris despre ţinutul Buzăului să văd ce mi se potriveşte ˝cu maşina la scară˝. Am citit ce a scris Iulianic şi acum m-am lămurit cu chilia lui Ambrozie. Ei, dacă aveam vreo 15-20 de ani mai puţin, adică tot peste 70 mă încumetam că atunci urcam relativ mai uşor. Vreau să-mi organizez din ce s-a scris pe AFA un traseu (de ex. vulcanii noroioşi, tabăra de la Măgura, barajul, Pietroasele) să socotesc timpul de o zi şi kilometrajul şi să-i influenţez, adică să fac lobby la nepoţi ca să-i determine pe părinţi să facă excursia în vacanţa de Paşte. Aşa am făcut astă vară când am văzut valea Doftanei cu vreo 5-6 obiective şi mai recent conacele Potlogi, vila Florica şi conacul Goleşti (o zi) care le-a plăcut şi lor şi mie f. mult. Ce să facem? ne adaptăm.
De poze ce să mai zic? Ochi şi aparat. Cel mai mult mi-a plăcut P10, cea cu scara, numai bună pentru mine.
@tata123 ????: In sfarsit am ajuns si eu la acest articol minunat si asteptarea a meritat. E greu sa descriu in cuvinte cat de bine m-am simtit citind articolul, este ceva deosebit si in mod sigur, nu stiu exact cand, dar imi doresc sa ajung si eu pe acolo, insa tot toamna cand natura este atat de spectaculoasa.
Este un loc de neratat, ai prins in imagini peisaje de vis, si poate ca cel mai util este ca ne-ai si explicat cum ar trebui sa procedam ca sa ne fie cel mai simplu de ajuns acolo.
Felicitari, votat cu mare drag.
@Michi: Mă bucur că articolul a avut un impact pozitiv și a luminat o zi care se anunță tot mohorâtă. Mulțumesc pentru aprecieri!
Traseul pe care îl schițați pe meleaguri buzoiene este posibil de realizat în zilele calde, atunci când ziua e mai lungă. Dacă punem pe listă Vulcanii noroioși (măcar unul din areale), barajul Siriu, Mănăstirea Ciolanu cu tabăra de sculptură Măgura și Pietroasele (ansamblul monumental amenajat pe locul unde s-a descoperit tezaurul „Cloșca cu puii de aur” ) ajungem la un număr de circa 400 km, pentru parcurgerea cărora Google Maps sugerează peste 7 ore (google.com/maps/dir/Calea ... d44.4665392!3e0). Părerea mea este de a elimina barajul Siriu din listă fapt ce scade numărul de km la 300 și timpul la aprox. 5 ore. Trebuie adăugat și un popas de măcar o oră la un restaurant din zona vizitată.
Sănătate și alegeri inspirate!
@mishu: Întotdeauna caut o destinație pentru o plimbare la sfârșit de octombrie când natura îmbracă culorile de toamnă, paleta cromatică fiind maximă. Zona menționată în articol este ofertantă din punct de vedere peisagistic și din punct de vedere a obiectivelor turitice, plus că se poate ajunge ușor din București.
Am văzut pe Internet fotografii din arealul înconjurător „chiliei lui Ambrozie” captate primăvara, sunt la fel de frumoase (verde crud și copaci înfloriți).
În timpul vizitei noastre 5 parapantiști s-au înălțat în aer din preajma Vf. Istrița, curenții de aer fiind propice susținerii aripilor multicolore.
Numai bine!
@tata123 ????: Mulţumesc pentru informaţii. Barajul Siriu şi Nehoi le văzusem când am ales de la Braşov spre Buc. o rută pe valea Buzăului. Da, probabil în vacanţa de Paste vom face vreo 300 km ca să revenim seara în Buc. Noi am făcut Dobrogea continentală, punând întrebare pe AFA şi obţinând multe răspunsuri din care am încropit un traseu superb cu situri arheologice, mănăstiri, etc. Până atunci pentru mine Dobrogea era strict litoral, deltă, Istria şi Adamclisi.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Muzeul Chihlimbarului Colți și Complexul Rupestru Aluniș, de văzut în Comuna Colți — scris în 14.02.24 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2023 Schiturile Rupestre Bozioru din Țara Luanei — scris în 13.01.24 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- May.2023 Din nou prin Ținutul Buzăului - jumătate de zi în jurul Bercăi — scris în 09.09.23 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Biserica “Dintr-o Piatra” - de veghe pe dealurile Buzaului — scris în 28.06.22 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 Tara Buzaului - un tinut cu multe povesti — scris în 26.06.22 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 Pătârlagele — scris în 17.10.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Peste drum, la gârlă, țopăind printre calcarele jurasice de la Bădila — scris în 04.11.21 de Qvadratvus din PIATRA NEAMț - RECOMANDĂ