Parc cinema Floreasca (vă place numele? Mie, nu)

TIPĂREȘTE

Ce face bucureşteanul fără maşină şi dacă mai e şi pensionar, pe o zi caniculară? Iese în parc să ia o gură de aer ozonat la primele ore ale dimineţii sau seara înainte de a se întuneca.

Aşa am ajuns eu în Parc Cinema Floreasca, denumire păstrată de la începuturile cartierului prin anii 1956-57. Sunt suficiente alte surse de inspiraţie pentru schimbarea numelui dar edilii noştri nu, din nepăsare sau nostalgie au păstrat vechea denumire care aminteşte de atmosfera comunistă în care s-a dezvoltat cartierul. Ar fi putut fi prelua unul din numele străzilor din jur dedicate compozitorilor clasici sau al statuii din mijlocului parcului închinată lui Guiseppe Garibaldi.

De jur împrejurul parcului sunt blocuri de 3-4 etaje fără lift în care înafară de oameni obişnuiţi locuia nomenclatura de gradul II, printre care şi tătucul adică bunicuţa (mă feresc să-l pomenesc) înainte de a deveni membru al C. C. PCR sau tineri şcoliţi la Moscova care-şi aduseseră neveste rusoaice. Emblematică este o stradă care mărgineşte parcul şi pe care sunt înşirate câteva zeci de garaje de tablă vopsite în verde crud de Aprozar. Pe vremuri această vopsea se obţinea pe bază de ciubuc adică pe un pachet de ţigări Kent sau cafea Wienner de la salariaţii Aprozarului.

În apropierea parcului este fostul Velodrom, azi o paragină dar care serveşte ca heliport pentru SMURD, aducând bolnavii din ţară la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Deasemeni tot în apropiere sunt atelierele reparaţii ITB cu o vechime de peste 100 de ani şi care în 1955 au dat primul prototip de troleibuz românesc.

Denumirea de Parc Cinema Floreasca nu mai are nicio legătură cu realitatea. Clădirea cinematografului devenită între timp cinemascop a fost închisă după 1990. Timp de 7 ani aici a funcţionat un club de fiţe şi fiţoşi Crystal Glam Club în care aveau loc evenimente exclusiviste. Astăzi este proprietatea Biavati Events care organizează deasemeni evenimente speciale. Este păzit în exterior de un bodyguard care văzându-mă că pozez zidurile mi-a spus pe un ton răstit ˝este proprietate privată˝. Când am pozat Casa Albă tot din exterior nu s-a mai răstit nimeni la mine. Nu am ripostat că aleea e loc public, că locul nu e îngrădit, că nu văd nici un afiş cu interdicţie ca la unităţile militare, l-am lăsat în plata Domnului şi v-am postat câteva poze de interior preluate de pe net.

Cinematograful Floreasca a fost construit prin anii ´57 peste o groapă în care era o cărămidărie, aşa cum în apropiere fuseseră şi alte gropi Tonola (actual parcul Circului) şi Floreasca (actual parc cu acelaş nume). Cartierul a fost dotat la standardele moderne ale anilor 50-60 cu Şcoala generală Emilia Irza, liceul Rosetti, sală de sport, alimentare. Parcul este delimitat de străzile I. S. Bach, Rahmaninov, Glinka şi G. Garibaldi. Este mic comparativ cu alte locuri verzi din capitală dar foarte îngrijit, curat şi bine dotat. La ora la care l-am vizitat, două echipe de lucrători adunau frunzele căzute.

Este suficient să spun că parcul are două locuri de joacă pentru copii, un spaţiu cu aparate de fitness la care are acces gratuit oricine, un loc anume unde se adună sute de porumbei obişnuiţi cu firimiturile aruncate de trecători, mese de şah sub umbrare, flori, multe alei şi copaci cu o vechime de aproape 70 de ani.

În apropierea ieşirii spre strada Rahmaninov sunt poziţionate două afeturi de tun din primul război mondial care încadrează statuia revoluţionarului Guiseppe Garibaldi. Adevărata atracţie a parcului este minusculul lac cu fântână arteziană, cu bănci de jur împrejur. Ce poate fi mai bine venit după o zi caniculară?

Dacă aveţi treabă prin zonă sau vreţi să mai cunoaşteţi un cuartal din Bucureşti (cred că Dragoş este singurul de pe sait care ştie parcul), nu pregetaţi să vă odihniţi puţin în această oază de verdeaţă, pe una din băncile parcului Cinema Floreasca.

---

VIZUALIZĂRI: 3157 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI