ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 03.05.2015
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.05.11
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
APR-2015
DURATA: 1 zile
single

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 10 MIN

În bătrânul Cişmigiu

TIPĂREȘTE

Amplasat în centrul capitalei, mărginit de importante artere de circulaţie (Bulevardul Regina Elisabeta, Bulevardul Schitu Măgureanu şi Strada Ştirbei Vodă), cu intrări din toate acestea, Cişmigiul este cel mai vechi şi fără îndoială unul dintre cele mai frumoase parcuri ale Bucureştiului. Mult mai mic decât alte parcuri ale capitalei, un loc de refugiu din tumultul cotidian, Parcul Cişmigiu are o istorie veche de mai bine de un secol şi jumătate. De fapt, începuturile sale sunt şi mai îndepărtate, situate undeva prin anul 1779 când domnitorul Alexandru Ipsilanti a dispus construirea a două cişmele, una dintre ele amplasată chiar în zona actualului parc.

Şi cum nu vreau s-o lungesc prea mult - istoria Parcului Cişmigiu se poate afla în detaliu de pe internet şi din surse scrise - amintesc doar că numele i se trage de la cişmigiul care avea în grijă buna funcţionare a celor două cişmele.

Mai amintesc faptul că generalul Kiseleff a fost cel care a dispus în 1830 asanarea bălţii insalubre care se formase din cauza cişmelei şi a apelor freatice al căror nivel creştea în special în sezonul ploios. Grădina publică apare însă ceva mai târziu, în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu. În 1847, cu arhitecţi peisagişti de la Viena, începe amenajarea a ceea ce va deveni curând o frumoasă grădină publică. S-a amenajat un heleşteu, s-au construit poduri arcuite pe sub care puteau trece bărcile, s-au făcut împrejmuiri, s-au montat bănci din lemn de stejar şi s-a amenajat un bufet pentru ape minerale şi produse de cofetărie. Mai mult decât atât, zona a fost împădurită prin plantarea a numeroşi arbori şi arbuşti autohtoni şi exotici. Este cunoscut faptul că acum 150 de ani înşişi arhitecţii peisagişti vienezi au plantat în Cişmigiu un platan. Este cel mai bătrân copac din parc, se află cam în dreptul chioşcului fanfarei, în extremitatea estică. Şi tot foarte vechi, semnalizat şi el o cu plăcuţă, aproape de ieşirea în strada Ştirbei Vodă, se află Ginkgo Biloba - arborele medicament adus de Wilhelm Mayer din Japonia.

Grădina publică Cişmigiu a fost inaugurată oficial în 1854. Aşadar, acesta este anul de naştere al celui mai vechi parc din Bucureşti.

Nu fac parte din generaţiile de copii care au fost plimbaţi de părinţi în Parcul Cişmigiu venind apoi şi singuri când au mai crescut. Prima oară am intrat în Cişmigiu la 19 ani, nu ca vizitator, ci aşteptând înfrigurată rezultatele examenului de admitere la facultate. De atunci am venit de multe ori pentru relaxare, pentru plimbare sau pur şi simplu pentru a mai schimba atmosfera de fiecare zi.

Recent, într-o frumoasă zi de sfârşit de aprilie, paşii m-au purtat din nou în bătrânul Cişmigiu. Ca şi altădată, am intrat din Bulevardul Regina Elisabeta, pe lângă chioşcul de ziare, el însuşi un monument. Verde, ferecat, cu acoperiş frumos şi încă în bună stare, chioşcul secular batjocorit de mâzgălituri, continuă să existe. În parc, în spaţiul larg de lângă el, cineva hrănea porumbeii. Am trecut cu grijă printre ei, am admirat din mers Aleea Plantelor Perene şi am continuat spre Podul Mare. Platanul secular despre care am amintit se află în această zonă, iar dacă ajungeţi în parc, rămâneţi o clipă la umbra lui şi încercaţi să vă imaginaţi cum arătau aceste locuri acum mai bine de 150 de ani.

Dincolo de intrarea din Piaţa Walter Mărăcineanu se ajunge la un alt pod, foarte frumos în opinia mea, splendid încadrat în peisaj, cu marginile imitând crengile unui nuc. Podul de Nuc, una dintre cele mai vechi lucrări din parc, are un farmec deosebit şi este un loc îndrăgit de toţi amatorii de promenadă.

Terasa Trandafirilor aflată în extremitatea estică a parcului, gard în gard cu Universitatea Naţională de Muzică, atunci când am fost eu era lipsită de gingăşia şi mirosul sublim al trandafirilor. Aici, lângă un salcâm japonez şi un zid jupuit, ormanentat cu graffiti, am descoperit cu greu Monumentul Elena Pherekyde, inaugurat în anul 1914, operă a sculptorului român Oscar Späthe. Iniţial, pe obeliscul de piatră pe care îl vedem astăzi, era montat bustul de marmură al Elenei Pherekyde, doamnă de onoare a Reginei Carmen Sylva şi preşedintă a Societăţii de Binefacere "Obolul". Cunoscută pentru acţiunile sale de ajutorare a săracilor, la baza soclului piramidal Elena Pherekyde este înfăţişată ajutând o mamă cu un copil. Chiar dacă monumentul a fost mutilat (bustul montat pe soclu a dispărut după 1989), monumentul rămâne un simbol al milosteniei şi al recunoştinţei.

Aproape de capătul de nord al parcului, pe Aleea Şerbănescu, am oprit o clipă la Monumentul Traian Demetrescu, autor Filip Marin, acelaşi care a sculptat "Nimfa adormită" din Herăstrău. Realizat din marmură, dezvelit în 1905 în Grădina Ateneului, monumentul a fost adus în Parcul Cişmigiu abia în 1939. Lucrarea este foarte frumoasă, având la baza soclului o liră şi câteva mlădiţe de laur, iar în partea stângă o fată care oferă poetului flori din partea admiratorilor săi.

La câţiva paşi, pe aceeaşi alee, de acelaşi autor, la umbră de copaci falnici, se află Monumentul Theodor Şerbănescu. Se pot observa decoraţiile pe care generalul-poet le-a obţinut în urma participării sale la războiul de independenţă.

Aproape de ieşirea spre strada Ştirbei Vodă, lângă scările de piatră, se află Izvorul Eminescu. O placă comemorativă montată în stâncă, aminteşte de luceafărul poeziei româneşti. Se spune că în perioada în care lucra la ziarul Timpul, poetul Mihai Eminescu venea adeseori aici pentru a se odihni. E greu să prinzi un moment favorabil pentru a fotografia acest loc romantic pentru că aici vin mereu oameni pentru a lua apă. Convinşi că apele sunt bune, răcoritoare şi tămăduitoare, aparii Bucureştiului contemporan - care nu mai vând apa şi n-o mai transportă în spate, cu sacaua - vin aici cu bidoane în genţi mari, pe role.

Lacul Lebedelor, de fapt o îngrădire cu un mic lac artificial, un veritabil punct de atracţie pentru copii dar şi pentru adulţi, găzduieşte frumoase şi delicate păsări de apă (Gâsca cu gâtul roşu, Gâsca de Nil, Gâsca Magelan din America de Sud, Gâsca dobrogeană şi canadiană) despre fiecare putându-se afla câte ceva citind panoul alăturat. Acelaşi lucru este valabil şi pentru păunii minunaţi, albi şi pestriţi, care-şi înfoaie mândri cozile într-un ţarc aflat puţin mai la vale.

Continuând spre Cetate, aleea trece prin faţa lui Atlas cu globul şi a micii broscuţe care decorează o fântână secată. Lângă gardul care desparte parcul de Palatul Creţulescu (construit la începutul sec. XX în stilul Renaşterii franceze) a fost înălţat un monument în memoria elevilor Şcolii de Subofiţeri Jandarmi din Drăgăşani căzuţi la datorie în luptele pentru apărarea capitalei din august 1944.

Aproape de intersecţia Schitu Măgureanu - Ştirbei Vodă, în partea cea mai înaltă a parcului, dăinuie încă nişte ruine cărora li se spune La Cetate. Nu se cunosc prea multe despre ceea ce au fost cândva aceste ruine, se presupune doar că acestea sunt rămăşiţele unei mănăstiri construită de logofătul Văcărescu în 1756. Legendele urbane spun că prin incinta mănăstirii un tunel secret lega Palatul Creţulescu de malul Dâmboviţei.

Pentru că îmi plac locurile istorice foarte vechi, am urcat la cetate, am trecut pe sub bolţile ei şi am zăbovit acolo privind parcul de sus, în toată întinderea lui, până la Bulevardul Regina Elisabeta. Locul este frumos, din păcate, unii talentaţi în graffiti şi-au exersat mâna pe zidurile istorice. Pe grilajul de fier care blochează o trecere, cineva a scris: "Alex retardat Mintal". Am regretat situaţia în care s-ar afla Alex, dar cred că nici scriitorul acestei înştiinţări nu este mai presus. Aveţi vreo bănuială? Să fie liceenii de la Lazăr evadaţi de la ore?

Coborând pe aleea mare, de o parte şi de alta, privirile sunt atrase de mai multe monumente. Unul dintre cele mai importante este Rondul Roman sau Rotonda Scriitorilor, o alee circulară pe care au fost amplasate 12 busturi ale unor cunoscuţi scriitori români. Amenajată în 1943 în partea dinspre Bulevardul Schitu Măgureanu, Rotonda Scriitorilor expune busturile lui Mihai Eminescu, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Coşbuc, Şt. O. Iosif, Ion Creangă, Alexandru Vlahuţă, Duiliu Zamfirescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Bălcescu şi Vasile Alecsandri. Toate sunt postate pe socluri identice şi au înscrise în lateral numele celor care le-au creat.

Statuia Gheorghe Panu - "Semănătorul de idei" - a fost înălţată în amintirea marelui ziarist şi om politic, cel care a avut curajul să critice într-un pamflet decizia regelui de a încheia o nouă convenţie comercială cu Imperiul Austro-Ungar.

Un alt omagiu adus unei femei celebre în prima jumătate a secolului trecut, este Monumentul Maica Smara. Cunoscută drept Maica Smaranda sau Maica Smara cum a numit-o Veronica Micle, datorită implicării sale în reformarea învăţământului românesc, autoare de manuale şcolare şi de literatură pentru copii, Smaranda Gheorghiu a fost considerată educatoare a poporului. În lucrarea expusă în Parcul Cişmigiu, sculptorul Mihai Onofrei plasează la baza soclului un sugestiv basorelief de bronz care reprezintă o fată şi un băiat care citesc.

Cei care se vor plimba pe aleile Parcului Cişmigiu vor descoperi alte două monumente închinate eroilor. În apropierea statuii lui Gheorghe Panu se află Monumentul soldaţilor francezi, delicat executat de Ion Jalea. Pe soclu sunt două inscripţii - în franceză şi în română - care informează că monumentul este închinat "Ostaşilor Franţei căzuţi pe câmpul de onoare al pământului românesc în timpul Marelui Război 1916-1919". Este o lucrare înduioşătoare reprezentând un soldat căzut la datorie, ţinut în braţe de un personaj alegoric feminin care îi sărută fruntea cu recunoştinţă.

Mai simplist, Monumentul eroilor americani situat aproape de ieşirea spre Bulevardul Schitu Măgureanu, este dedicat memoriei celor 378 de militari americani care şi-au pierdut viaţa pe teritoriul României în timpul celui de-al doilea război mondial. Este o carte deschisă pe ale cărei file sunt încrustate numele eroilor americani.

Dintre elementele decorative expuse în parc, cel mai delicat este - în opinia mea - Izvorul Sissi. Monumentul reprezintă o mamă îndurerată care toană apă dintr-un ulcior. Când am trecut eu pe acolo, firul de apă care ar fi trebuit să curgă din ulcior nu exista. La baza lucrării se poate citi: "Isvorul Sissi, închinat scumpei mele copile Sissi Stefanidi". Din documentările ulterioare am aflat că sculptura de piatră realizată de Ion Dimitriu-Bârlad în 1927 a fost ridicată la cererea familiei Stefanidi după moartea fiicei, pe locul care a aparţinut familiei şi care a fost donat pentru amenajarea Grădinii Cişmigiu.

În zona debarcaderului, aproape de cascadă, am descoperit cu greu o altă frumoasă lucrare despre care nu ştiu mai nimic - Nimfa din heleşteu. Amintind de "Venus" din Herăstrău, această mică statuie umbrită de arborele Toreya - o specie rară de conifere - tronează pe o stâncă iţită din apa verzuie.

Monumentul Sturdza, de fapt emblema familiei Sturdza, una dintre cele mai vechi şi prestigioase familii aristocrate din România (cu ascendenţi până în sec. XVI), care a dat ţării domnitori, dregători, miniştri şi oameni de cultură, este un element de decor mai puţin obişnuit într-un parc. Descendenţi ai acestei ilustre familii trăiesc şi astăzi.

Deşi nu m-a impresionat deloc, nu pot să închei fără a menţiona Restaurantul Monte Carlo. Arhitectului Ion Mincu i se datorează construcţia iniţială care a fost distrusă de bombardamente. Restaurantul a fost reconstruit, dar nu mai seamănă cu cel de altădată. Frumos rămâne întotdeauna lacul cu fântâna arteziană din mijloc. Atunci când am fost eu, nici o barcă nu plutea pe apă, iar la debarcaderul pustiu, doar broaştele întâmpinau cu orăcăitul lor.

Pe lângă covorul verde, bordurat cu flori de "Nu mă uita" şi lalele în cele mai variate nuanţe coloristice, am continuat drumul către ieşire. Arborii falnici, unii de aceeaşi vârstă cu parcul, îşi împreunează crengile formând un tunel vegetal prin care oameni de toate vârstele se plimbă sau se relaxează pe o bancă privind natura înverzită şi respirând aerul curat al Cişmigiului.


[fb]
---
Trimis de iulianic in 03.05.15 17:43:04
Validat / Publicat: 03.05.15 21:47:16
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.

VIZUALIZĂRI: 4647 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

9 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P07 Bucureşti - Parcul Cişmigiu. Monumentul Traian Demetrescu, autor Filip Marin.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 29900 PMA (din 32 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

9 ecouri scrise, până acum

mprofeanu
[04.05.15 10:28:03]
»

Frumos review ce imi aduce aminte cu nostalgie de studentie!

Michaell
[04.05.15 18:26:18]
»

@iulianic - Foarte frumos scris - mi-au placut mult randurle tale. Asa cum am spus recent, iubesc acest parc care e din pacate singur-ul pe care il cunosc mai indeaproape in Bucuresti. Imi doresc sa-l mai vizitez odata de curind, pe cit posibil privavara sau toamna. In Decembrie am fost ultima data acolo. Se daduse drumu la apa din lacuri in schimb era amenajat un patinuar.

Personal mi-a placut si restaurantul Monte Carlo.

iulianicAUTOR REVIEW
[05.05.15 09:49:28]
»

@mprofeanu - Mulţumesc pentru aprecieri!

@Michaell - Scriind acest articol, mi-am amintit de ecoul tău la Parcul Herăstrău în care spuneai că Cişmigiul este parcul bucureştean pe care l-ai vizitat cel mai adesea. O plimbare în Cişmigiu este frumoasă în orice anotimp, dar primăvara cu verdele proaspăt şi mai ales toamna când frunzişul capătă nuanţe diferite de la zi la zi, este cel mai frumos.

Referitor la Restaurantul Monte Carlo. Aprecierea mea este doar în legătură cu aspectul exterior, cu diferenţa dintre arhitectura vechiului restaurant - cel proiectat de Ion Mincu - şi ceea ce vedem astăzi. În interior nu am fost.

liviu49
[16.06.16 19:43:07]
»

@iulianic - Doamna, am promis, m-am tinut de cuvant! Am citit articolul si imi permit un mic ecou. De fapt este o incercare de aducere aminte in legatura cu trecerea mea prin Cismigiu.

Intr-o ordine fara nici o logica, incerc sa va prezint cateva amintiri. Prima amintire care imi vine in minte este cea a chioscului din mijlocul parcului, langa un loc de joaca. Acolo in perioada 1967-1970, la care ma voi referi in acest ecou, am baut pentru ultima oara in Bucuresti braga, la pretul de 0.35 lei cana de 350 ml (tap de bere). Da, braga, de la acel chiosc. Tot acolo, la acel chiosc, beam mereu sirop la pahar (50 de bani paharul de 300 ml), dar sirop natural, nu ca imitatiile aparute dupa revolutie la TEC-uri. Si tot acolo gaseai mereu vata de zahar. Dupa ce treceam podul mare, pana in podul de nuc era un fotograf, cu un aparat vechi, care facea poze la minut, in schimbul sumei de un leu de poza. Pentru ca nu am mai fost in Cismigiu de multi ani (din 2004) nu stiu nici daca mai este chioscul si nici ce mai gasesti acolo. Nu pot sa nu imi aduc aminte ca iarna lacul cel mare devenea un mare patinoar natural.

De multe ori mancam la restaurantul Monte Carlo si nu-mi aduc aminte sa ne fi plans de calitate sau preturi. Pentru mine, cea mai frumoasa parte din parc era cea dinspre iesirea spre Stirbei Voda, cu biblioteca, izvorul lui Eminescu, cetatea. Iar amintirile cele mai fierbinti sunt din portiunea dinspre intrarea de la Sipotul Fantanilor si cea de la Walter Maracineanu. Era portiunea indragostitilor, unde lumina mai difuza iti garanta o anume intimitate. Si pentru ca am adus vorba de intrari, incerc sa mi le amintesc. Din Bd Elisabeta acum (6 Martie atunci), la colt pe langa chiscul de ziare, apoi tot pe bulevard, intrarea principala, (unde era statia de troleibuz 84,85,90,92) apoi pe Schitu Magureanu erau mai multe intrari. Prima era la coltul liceului Lazar, apoi intrarea la Horticola 1 Mai, intrarea care ducea la Monte Carlo, intrarea din statia de tramvai (linile 2,3, 12,20) si ultima intrare la Cetate. In Stirbei Voda era o intrare, pe langa Palatul Cretzulescu. Urmatoarele intrari erau cele din zona Ion Brezoianu. Este vorba de Sipotul Fantanilor, Walter Maracineanu, Dr Marcovici, Rigas( intr. Ion Brezoianu), Zalomit. Daca am uitat vre-o intrare, sper sa beneficiez de iertarea dvs. La anii mei se mai intampla! Dar v-am plictisit destul cu amintirile mele si inchei urandu-va numai bine si calatorii placute!

iulianicAUTOR REVIEW
[16.06.16 20:04:44]
»

@liviu49 - Da, v-ați ținut de cuvânt și asta mă bucură mai mult pentru faptul că lectura articolului meu a fost un bun prilej de frumoase aduceri aminte. Mărturisesc sincer că eu nu cunosc chiar toate intrările în Parcul Cișmigiu. Enumerarea pe care ați făcut-o este și pentru mine o informație în plus. De obicei intru prin Bd. Elisabeta pe lângă vechiul chioșc de ziare (încă mai există, dar e tare neîngrijit) și ies tot pe acolo. Îmi plac porumbeii care se înghesuie la grăunțe și firimituri, iar în parc îmi plac foarte mult statuile.

Michaell
[17.06.16 08:40:01]
»

@liviu49 - Am citit cu interesa descrierea dvstra... Cum am mentionat mai sus imi place mult acest parc cu toate ca ma deranjeaza felul cum, din fericire doar pe alocuri, nu este ingrijit.

Ultima data am fost in iarna aceasta. Am intrat pe la chioscul de ziare de care aminteste si colega iulianic, si am iesit pe treptii spre palatul Kretzulescu. Daca nu ma insel, iarna se golesc toate lacurile de apa. Patinuarul, daca am obersvat bine, este amenajat in stinga cum intrati de pe Bd. Elisabeta si este unul artificial.

Chioscul unde spuneti ca ati baut acel suc, se afla cam in mijlocul parcului si mai exista si acuma. Vara are si citeva mese insirate de-alungul.

O mica remarca la urma. Acel suc de care vorbiti in ecou, natural, cum spuneti. Imi amintesc ca, in copilarie bausem si eu ceva semanator. Cred ca stiu si cum arata sticla in care era inbuteliat - ptr. ca il puteai si cumpara. O sticla gri, de 75 ml, in partea de sus cu buburuze iesite in relief. Amintiri...

Ca era natural si dupa (asazisa) revolutie n-a mai fost?! Ma rog, aici putin va contrazic. Se poate sa fi fost natural, dar din cu totul alte motive decit cele pe care (poate fara intentie) le insunuati. Era natural pentru ca doar aceastä posibilitate exista atunci in Romania. Statul, respectiv economia comunista acelor zile, nu dispunea de mijloacele necesare, a se citit VALUTA, ptr. a cumpara pe piata libera, Coca Cola, sau alte prafuri artificiale. Deci saracia, (doar citeodata) mai are si parti bune... -

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
liviu49
[17.06.16 13:09:50]
»

@Michaell - Chiar daca raspund cu intarziere (la serviciu nu prea am timp sa ma ocup de raspunsuri), alaturi de cuvenitele scuze, adaug si multumirile mele pentru cele scrise. E randul meu sa adaug ceva la cele scrise de dvs. In acea perioada de care vorbesc eu (1967-1970) in afara de siropurile naturale cu sifon (visine, zmeura, capsuni, mure, coacaze), care se gaseau peste tot in oras, se mai vindea in cofetarii si restaurante Pepsi Cola, care se imbutelia, pe licenta, la Constanta. Siropurile erau naturale 100% si nu cred ca se fabricau din lipsa de valuta. Erau multe fabrici specializate pe fabricarea produselor naturale din fructe, una din cele mai renumite fiind Fructonil Giurgiu, in apropierea careia am copilarit, iar in vacanta, in liceu ne mai angajat zilieri la sortat si reparat ladite.

Unele cofetarii si restaurante mai preparau din lamai, in special, dar si din portocale o bautura care se numea citronada si era mai scumpa decat pepsi. Dupa 1976, daca nu ma insel, la Fabrica Flora din sos. Viilor, Bucuresti, pe langa conservele de fructe a inceput imbutelierea de pepsi, iar apoi se imbuteliau bauturi carbogazoase fie din fructe autohtone (mai ales zmeura si mure) dar si din esente de citrice. Tot cam in acea perioada Intreprinderea de Sucuri si Racoritoare, cu sediul in zona Oborului, a inceput sa imbutelieze CI-Co, Ro-Cola, Zmeuro, mai mult ca sigur pe baza de esente. In perioada aceea Romania nu prea a dus lipsa de valuta, pentru ca era perioada unei industrializari masive, care s-a realizat, in special cu credite de la FMI, Banca Mondiala sai B I R D.

Tot in acea perioada patinoarul din Cismigiu era natural. Se golea lacul, se pastrau in lac 10-15 cm patura de gheata, care iarna ingheta de la natura. Singurul patinoar artificial din acea perioada era Patinoarul 23 August, ulterior Mihai Flamaropol. Mai era un patinoar la Floreasca in spate la Automatica, dar acela era tot natural.

Asa erau vremurile atunci!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Michaell
[17.06.16 13:56:02]
»

@liviu49 - Nefiind bucuresten, din pacate nu pot intra cu dvstra in discutii detailate asupra unor intreprinderi, institutii sau locuri din acele vremuri. Nu va cunosc virsta, dar nu cred ca ne desprart multi ani, deci am trait si eu, mai mult sau mai putin, acele vreumuri - nu in Bucuresti, ci in provncie, cum o numiti voi.

Sunt multe puncte in ecoul dvstra cu care nu pot fi deacord dar din experienta mai multori ani pe acest site si nu in ultimul rand din nenumaratele discutii cu neamuri si prieteni ramasi in tara, stiu ca nu are rost sa continuam pentru ca ar sfirsi in polemica, si asta nu vreau.

Poate doar atit: Daca amintiti de perioada in care spuneti ca, Romania, multumita FMI-ului, nu a dus lipsa de valuta, nu pot decit sa dau din cap. De ce? Ptr. ca, da, intradevar, Romania optinuse atunci un credit avantajos de la FMI. Problema din pacate este ca asta nu s-a intimplat pe baza si datorita rezultatelor economice bune ci din cauza avansurilor pe care occidentul i le face lui Ceausesc in urma refuzului acestuia de a se alatura interventiilor militare in Chehoslovacia si Ungaria. E ca si cum banca ti-ar da un imprumut fara sigurante, pe care in mod normal n-ar avea voie sa ti-l dea...

Deci imprumutul de atunci si bunastarea scurta de care s-a bucurat tara in acele vremuri si care, pe nedrept este ridicat in slavi pina in ziua de azi, n-a fost bazat pe rezultate economice favorabile ci a fost un fel de ademeneala, un cadou, din pacate, un cadou otravit. De ce otravit? Ptr. ca ptr. acei citiva ani de (relativa) bunastare (cafea, bauturi fine, etc. in magazine) poporul a trebuit sa stringa cureaua multi ani - pina la Revolutie.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
liviu49
[17.06.16 14:23:30]
»

@Michaell - Domnule varsta mea nu e secreta si peste o luna de zile, daca mai apuc, implinesc 67 de ani. Bucurestean (cu viza de flotant) am fost doar trei ani, 1967-1970, cand am urmat cursurile STACO, din str. Occidentului. Pana atunci, 18 ani am fost giurgiuvean si am ramas toata viata, apoi o jumatate de an am fost oltean de Tr. Severin (unde am avut primul loc de munca la IPJ Mehedinti), apoi ardelean de Ineu, judetul Arad, pe perioada stagiului militar. Dupa aceea, din toamna anului 1972, mutandu-ma si insurandu-ma in Branesti, am devenit taran de Bucuresti. In cei trei ani de STACO, zilnic am facut multi kilometri pe jos, prin Bucuresti si am ajuns sa cunosc foarte bine. Tot de atunci, desi locul meu de munca a fost in Branesti, (cu o scurta intrerupere intre 1977-1980, cand am lucrat la Fundulea) sediul intreprinderilor de care apartinea sectia unde lucram era in Bucuresti. Functia avuta mi-a creat ocazia de a fi destul de des la Bucuresti, dar si in tara, in delegatii pentru aprovizionare sau desfacerer. Neuronul, care inca nu a fugit, m-a facut sa tin minte foarte bine locurile prin care am trecut, nu numai din Bucuresti, dar si din alte locuri pe unde am fost. Este poate si o deformatie a faptului ca am fost multi ani ghid la BTT sau ONT. Desi nu am mai fost prin Giurgiu din 2009, imi amintesc toate strazile din oras, iar daca cineva m-ar pune sa-i fac un plan stradal al orasului, pana in 1970, cred ca as putea reusi fara probleme. Dupa acea mai sunt lucruri pe care le-am invatat in scoala, in special la geografie, sau istorie, pe care inca nu le-am uitat si mi se pare normal sa mi le reamintesc.

Nu vreau sa va plictisesc, am vrut doar sa punctez ca ar fi posibil ca cele scrise de mine sa fie corecte.

Numai bine!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
iulianic, liviu49, Michaell, mprofeanu
Alte impresii din această RUBRICĂParcuri bucureștene:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.073868036270142 sec
    ecranul dvs: 1 x 1