Prin vechiul București… în căutarea liniștii

TIPĂREȘTE

Un nou parc, o nouă oază de liniște, o nouă lecție de istorie… Cu ceva ani în urmă, într-o după amiază târzie de toamnă, m-am „pierdut” pe străduțele de lângă Parcul Cișmigiu, str. Popa tatu, str. Transilvania.

Am coborât din mijlocul de transport în comun în Piața Mihail Kogălniceanu. În centrul scuarului se află statuia impunătoare de bronz a lui Mihail Kogălniceanu, amplasată în 1936. Autorul monumentului este sculptorul Oscar Han. Celebrul om de cultură este înfățișat în picioare, cu mâna dreaptă în șold și un picior împins puțin înainte.

Continuăm pe lângă Parcul Cișmigiu, lăsând în urmă frumosul local din 1890 al Liceului Gheorghe Lazăr, și trecem prin dreptul unei clădiri albe elegante: sediul unei secții a Ministerului Apărării – Legături Externe pentru Apărare. Mai sus, pe str. Schitu Măgureanu, întâlnim biserica Schitu Măgureanu ce are hramul Intrarea în biserică a Maicii Domnului și Sfântul Ierarh Visarion. Ctitorii bisericii de la jumătatea secolului al XVIII-lea sunt logofătul Constantin Văcărescu și soția sa Marica și banul Mihai Cantacuzino Măgureanu cu soția. Dar actuala biserică este construită între anii 1881-1884, pe locul celei vechi, de către enoriașii cartierului. Se pare că acum are statut de mănăstire.

Tot înaintând pe străduțe cu case vechi, împodobite cu elemente de arhitectură care mai de care mai deosebită m-am trezit în fața unui parc. Nu știam de existența acestuia în acest perimetru deoarece, sincer, nu mă mai plimbasem pe acolo. Eram în fața Parcului Luigi Cazzavillan.

Dar cine a fost acest Cazzavillan căruia îi sunt dedicate în București un parc, o stradă și o statuie? Ei bine a fost un ziarist român de origine italiană, fondator al ziarului Universul. Născut în Italia, în 1852, vine în Principatele Unite în timpul Războiului de Independență (1877) ca profesor de limba italiană și corespondent de război pentru câteva ziare italiene. Își începe cariera de gazetar în Principate cu cu două ziare întemeiate în 1880, dar fără prea mare succes. Abia în 1884 „dă lovitura”, cum s-ar zice, cu ziarul Universul. Acest cotidian devine, în timpul vieții lui Cazzavillan, publicația cu cel mai mare tiraj (aprox. 10.000 exemplare pe număr) și unul din cele mai citite ziare ale vremii. Tot în 1884 a lansat și Ziarul călătoriilor și al întâmplărilor de pe mare și uscat, precursorul actualei reviste „Știință și Tehnică”.

Activitatea lui Luigi Cazzavillani a fost foarte diversificată. După ce a fost profesor de limba italiană, a înființat chiar o „Școală italiană”, a fost gazetar și proprietar de gazete; de asemenea, a fost director al reprezentanței unei firme italienești de biciclete înființând chiar un velodrom pe Bdul Kiseleff. A fost și mare filantrop, ajutând atât comunitatea de italieni din București, cât și poporul adoptiv.

Parcul are o formă pătrată de țintă de tir, dacă priviți hărțile din satelit, cu două cercuri concentrice și două alei principale în formă de X. Am fost impresionat de eleganța acestui parc, de vegetația atent îngrijită, de felinarele ce străjuiesc aleile – aduce cumva cu un parc englezesc. Frumoase bănci din piatră încadrează fântâna și bustul din mijlocul parcului. Acest punct verde, situat în apropierea locului unde a funcționat o perioadă „Școala italiană” (pe str. Berzei), a fost amenajat în 1905, la un an de la moartea lui Cazzavillani.

Fântâna centrală, de formă rotundă, din piatră de Dobrogea, are în centru o coloană ce se termină cu bustul ziaristului. De jur împrejurul coloanei țâșnește apă prin gurile unor pești; deasupra peștilor se află patru personaje: doi amorași și doi îngerași; un îngeraș ține o plăcuță pe care scrie Patriot, activ și binefăcător, iar un amoraș ține un ziar Universul. Întregul ansamblu a fost realizat în anul 1906 de artistul Filip Marin. Ansamblul statuar și parcul au fost restaurat/reamenajat în anul 2005.

O mulțime de copii se jucau în parc. Vegetația înaltă oferă umbra cea mult căutată în zilele de vară. Parcul este înconjurat de clădiri reprezentative pentru arhitectura bucureșteană de început de secol al XX-lea. În apropiere, pe str. Temișana nr. 2-4, lângă parc, se află un frumos „palat” în stil venețian, din nefericire în stare foarte proastă. Însă arhitectura fațadelor este deosebită.

Spațiile verzi, parcurile, mici ori mai mari sunt plămânii Capitalei. Să încercăm să îi păstrăm...

---

VIZUALIZĂRI: 1130 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI