0 promisiune, într-un final, îndeplinită – „Parcul Liniei, Faza a II-a” .

TIPĂREȘTE

Deși a promis inițial pentru sfârșitul anului trecut, nu cu mult timp înaintea alegerilor locale, 28 aprilie, primarul nostru (sector 6) a reușit să se țină de cuvânt: a dat în funcțiune Parcul Liniei – Faza a II-a. Conform angajamentului și, conform comunicatului primăriei, acesta este amplasat între „gara Cotroceni și Bd. Doina Cornea” . Oare :-?? nu este nimeni în primărie care să știe că tronsonul de stradă între B-dul Iuliu Maniu și B-dul Timișoara se cheamă B-dul General Paul Teodorescu și nu B-dul Doina Cornea, care coboară de la B-dul Iuliu Maniu spre râul Dâmbovița? Se pare că nu! :(

Un alt semn de întrebare mi-l ridică afirmația din comunicatul primăriei  conform căreia între cele două capete ale parcului ar fi 580 m. Măsurată pe hartă, distanța respectivă depășește 1000 m.

Întâmplarea a făcut ca, la primul meu contact cu parcul, să îl parcurg de la est la vest, din spre B-dul G-ral Paul Teodorescu. Și asta, pentru că eram curios ce fel de parc se putea amenaja în spațiul extrem de îngust existent între AFI Cotroceni și clădirile APACA, în care abia avea loc calea ferată și o stradă îngustă. Și așa cum mă așteptam, ceea ce văd aici nu prea seamănă a parc. Strada a rămas pe loc, dar calea ferată a fost acoperită complet cu un pietriș gălbui destul de bine compactat. În paralel cu aceasta s-a construit o alee, pe care eu o consider pietonală, din dale bicolore.

Acesta este tot „parcul” pe această zonă. Și respectiva zonă ține cam 400 m, până se termină clădirea AFI Cotroceni. Probabil de aceea lungimea parcului a fost declarată mai mică. Dar atunci, limita lui nu mai este bulevardul, Totuși, s-au făcut ceva lucrări pe toată lungimea. Sau, ce s-a făcut pe ultima parte nu seamănă a parc. Complicat, nu!

De aici „parcul” se mai lărgește un pic. Calea ferată estre acum parțial acoperită cu un pietriș maro, se vede partea superioară a șinelor. Fâșia de pietriș gălbui (oare ce rol are?) se mută în paralel cu calea ferată, și, odată cu ea, și aleea pietonală. Apar și primele bănci de odihnă, deocamdată în format clasic.

Rămân o clipă amuzat de un șir de 5 sau 6 stâlpi plini de săgeți indicatoare. Acestea ne trimit către o serie de locuri, obiective, pentru început din București, apoi către orașe din țară, spre țările din vecinătate sau spre locuri mai mult sau mai puțin îndepărtate de pe pământ. Bineînțeles, pentru fiecare destinație este indicată și distanța. Și, ca să nu ne rătăcim, ultimul stâlp ne indică și punctele cardinale. Îmi aduc aminte că am mai văzut un asemenea indicator, dar era singular. În orașul Santa Maria, Sal, Cabo Verde.

La sfârșitul șirului de stâlpi, „parcul” se lățește din nou. Impresia este că abia acum am intrat în parcul propriu-zis. Strada, care ne-a însoțit până aici, de care parcul a fost despărțit cu un gard, să-i zic „verde artificial” , se înfundă. Locul ei este preluat de o plantație se pomi tineri. Aceasta o fi „pădurea urbană” din comunicatul primăriei? :-?? Calea ferată este acoperită cu iarbă iar fâșia de pietriș gălbui este înlocuită cu o pistă de biciclete cu dublu sens.

Primul obiectiv interesant care îmi iese în cale este „fântâna dryreck” cu ale sale jeturi care țâșnesc periodic la nivelul terenului. Îmi pare nițel mai mică decât cea din Faza I-a și cu jeturi ceva mai scunde. Are, totuși, succes printre copii amatori de bălăceală.

Tot în această zonă am întâlnit și zona hamacelor. Deși sunt convins că am încercat o fotografie a zonei, văd că am ratat-o, motiv pentru care a trebuit să revin în parc. Totuși, nu erau foarte mulți amatori de o astfel de relaxare.

Urmează o estacadă de lemn construită deasupra aleii pietonale de pe care flutură 30 de drapele, 27 ale statelor membre ale Uniunii Europene, drapelul Republicii Moldova și cele ale UE și... al Primăriei Sectorului 6.  Lumea trece destul de indiferentă pe sub ele, nu am văzut pe nimeni să le acorde atenție.

Imediat după estacadă, alea pietonală principală se mută deasupra căii ferate. Dar ceva mă deranjează și la tălpi, și la ochi. Aceasta este realizată din tronsoane alternante din pietrișul gălbui întâlnit anterior cu piatră cubică de format mic. Oare din care material au dorit să facă economie? :-??

Parcul dispune de mai multe locuri de odihnă. Sunt mai multe bănci de formă rotundă, cu un copăcel în mijloc, dar și câteva cu mai multe  nivele, ceva gen trunchi de piramidă în trepte. Dar, cele mai interesante în acest domeniu mi s-au părut cele câteva foișoare, echipate cu prize și beneficiind de Wi-Fi gratuit, în care erau deja instalați câțiva tineri cu laptopurile în față.

Dar cel mai bine reprezentate în această zonă a parcului sunt locurile de joacă pentru copii. Și nu sunt din cele banale, cu leagăne și balansoare, ca cele din Faza I-a. Sunt mai complexe, mai complicate. Se evidențiază o altă estacadă din lemn, destul de înaltă, probabil pentru cățărări și trasee de parcurs la înălțime, panouri de cățărare similare cu cele pentru antrenamentul militarilor, inele, ca la gimnastica masculină. Nu lipsește nici un tobogan tubular virajat, sau o plasă de păianjen în care trebuie să știi ce să faci ca să scapi. Între toate acestea, o trambulină elastică pare cel mai banal lucru. Toate locurile de joacă sunt amenajate pe un material moale, elastic.

O oarecare atenție este acordată și iubitorilor de practicare a sporturilor. Sunt montate două  mese de tenis de masă și una de teqball, acea masă curbată pentru tenis de masă cu piciorul. Pe lângă cele două terenuri de baschet din faza I-a, îmi pare mult mai puțin.

Sunt, în schimb, aici două piste de pumptrack. Până să le văd, nici nu am știut că există așa ceva. Pista este un circuit închis, pe o bandă destul de îngustă dar foarte ondulată atât în plan vertical, cât și orizontal, Nu am identificat materialul din care sunt confecționate, dar pare suficient de rezistent. La data vizitei mele era punctul de atracție al câtorva copii, posesori de role și de trotinete. Nu știu cum se pot descurca aici amatorii de viteză.

Nu lipsesc din această zonă a parcului nici WC-urile ecologice. Sunt de același tip, însă în număr mai mic decât cele din Faza I-a.

Și, dintr-o dată, îmi dau seama că am ajuns la limita cu Faza I-a. Recunosc movilele de pământ din spațiul verde pe care le remarcasem data trecută. Încerc să-mi cristalizez o impresie. Ajung la concluzia că, probabil cu excepția primei părți, este o reușită. Deși pe o suprafață ceva mai mică decât Faza I-a, îmi pare mai diversificat, mai interesant. Dar, principala realizare constă în faptul că a înlocuit un loc viran, practic un depozit de gunoaie din mijlocul cartierului, cu o zonă de relaxare și distracție pentru toate vârstele. Dacă aveți drum prin zonă, nu îl ocoliți.

Comunicatul primăriei spune că, în același timp, au fost efectuate câteva lucrări de completare a Fazei I-a. A fost extins spațiul verde și sau amenajat locuri speciale pentru animale de companie. Pe acestea din urmă le-am întâlnit în drumul meu. Practic, sunt trei compartimente separate, numai pentru câini, dar în care se găsesc mai multe bănci pentru stăpâni decât puncte de atracție pentru patrupede. Cred că ar mai fi câte ceva de făcut pe aici. Interesant este că fiecare compartiment este destinat unui anumit tip de câine: talie mare, talie mică, câini agresivi.

Cu ocazia dării în funcțiune a acestei zone, suntem anunțați  că vor începe lucrările și pentru Faza a III-a, cea cuprinsă între strada Lujerului și strada Valea cascadelor. Este un proiect ambițios pe o zonă mai lungă decât primele două faze la un loc. Sper ca aceste lucrări să nu dureze până în preajma alegerilor viitoare. :)

---

VIZUALIZĂRI: 141 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI