GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Despre Parcul Sticlăriei s-a tot vorbit în ultimii ani, s-au organizat excursii, tururi pietonale, workshopuri, activități tematice și tot felul. Zic: măi, sa fie! Ce-i hei rupismul ăsta? Ia să văd și eu minunea!
N-am ajuns imediat dar în luna lu’ februarie a lu’ 23 m-am prezentat la locație. Este în spate la Spitalul Malaxa și se ajunge ușor de la Șoseaua Vergului.
La intrare e o cupolă peste poartă cum e, mai nou, peste toate intrările de parcuri bucureștene și scrie, firesc, PARCUL STICLĂRIEI. După intrare, e o alunecare de beton cu fier beton în relief să nu aluneci iar pe dreapta sunt scări, tot de beton, cu balustradă.
Cel mai mult îmi place la parcul ăsta că e amenajat natural (sau eco) și nu urban și că prezintă sălbăticia în toată naturalețea sa. Amenajat este corect spus pentru că a fost groapă de gunoi până de curând.
La prima vedere pare că totul e simplu: o bucată de natură la marginea orașului. Dar pentru bucata asta s-a muncit mult și s-au făcut investiții mari.
Parcul nu e mare și se văd clădirile din jur. La mijloc are o baltă și este insulă, destul de mare, pe baltă. Acces la insulă există pe două poduri, unul pe partea de la intrare și celălalt în partea opusă. Acestea sunt realizate din materiale de calitate, antiderapante și au balustrade din lemn de brad. Totul inspiră naturalețe. La marginea apei e stuf mult și multe rațe se adăpostesc. Am văzut cel puțin două specii: unele negre, mici, cu alb pe cioc și cap și altele pestrițe cu irizații verzui, mai comune. Fiind iarnă, apa era înghețată din loc în loc, la mijlocul apei, cu pojghiță iar la mal dezghețată. Rața se plimba pe gheață apoi cobora și înota, se mai băga în stuf și tot așa. Căuta mâncare. Spre intrare, pe lângă pod, gheața era mai groasă. Erau ceva adolescenți la mal, unul venise pe gheață și, văzând că nu se rupe, a venit spre mijlocul lacului care nu e lat niciunde. Îl priveam cu teamă dar n-au fost probleme. Gheața rezista.
Pe lângă apă și pe insulă există alee tematică, din pietriș iar din loc în loc sunt panouri informative despre diverse din natură, în total 15 panouri și, în ansamblu, formează o alee tematică. De la aleea lacului spre exterior relieful urcă ușor, în pantă și, mai sus este o altă alee ce înconjoară lacul, mai bine definită. Pare drum forestier. Nu există nici asfalt nici betoane decât curgerea de beton de la intrare. Totul este natural. E pădurea din oraș. Din loc în loc, pe alee, sunt bănci dar altfel decât în oraș, este lemn masiv, jumătăți de bușteni lăcuiți și gălbui la nuanță.
Primul panou informativ este pe alee, aproape de intrare. Face un mic istoric al locului.
„Bine ai venit în Parcul Sticlariei!”
Hai că-i un început bun! Zic.
„Te invit să descoperim împreună micile minuni ale naturii care se ascund aici!”
Bun așa! Bună idee. Hai!
Și-apoi panoul zice unde suntem, că râul Colentina nu-i departe, că acum 100 de ani era mlaștină pe-aici și că avea biosistem acvatic. Foarte rezonabil.
Deci avem un traseu tematic denumit „Natura sub lupă” cu diverse informații despre natură. Traseul ăsta e gândit în 15 panouri prietenoase cu informații pe diverse subiecte:
1 Despre istoria locului
Panou pe care tocmai îl admirăm. Este panoul de bun venit. Zice că nisipul și argila ce se găseau aici din abundență au început să fie exploatate masiv dar și clandestin, pentru construcții, între războaie după care s-a ridicat o fabrică de sticlă. Comuniștii au făcut parc în jurul lacului format. După revoluție parcul s-a închis și a rămas astfel până în 1921 când a fost curățat locul. În final, zice că a rezultat un parc „altfel” . Ne place mult cuvântul ăsta, recent. Vrem ca totul să fie altfel.
2 Harta traseului
Care este o poză ce prezintă un plan al locației iar localizarea fiecărui panou este identificată cu numărul corespunzător.
3 Specii de arbori din parc
Asta mi-a plăcut cel mai mult. E un panou cu 4 specii de arbori, cu text, desene, secțiune lăcuită din copacul respectiv și un pătrat din lemn pe care este gravat un model de frunză din specia respectivă, astfel:
Mesteacănul sau Betula Pendula produce un lemn de esență mai tare, are coaja albicioasă și îi place soarele. Semințele au două frunzulițe ce le ajută să zboare în vânt.
Carpenul sau Carpinus Betulus, latin scriind, care are coaja netedă, cenușiu-verzuie și coroana deasă și joasă, astfel că dă multă umbră. Așa scrie. Are frunzele ovale și zimțate. E mare iubitor de soare și umezeală, astfel, lângă lac e maxim fericit. Zice că a fost plantat în parc să stabilizeze pantele.
Plopul sau Populus este înalt, cu coroana alungită, cu scoarța crăpată și brăzdată. Zice că rezistă bine la vânt că are coroana rară. Chiar îmi amintesc cum sună frunzele de plop în adierea vântului, spre toamnă. Semințele de plop sunt duse ușor de vânt datorită pufului ce le înconjoară. Lemnul de plop era folosit pentru rame de tablouri, în trecut. În parcul Sticlăriei crește plopul alb, plopul negru și plopul tremurător.
Salcia sau Salix este și ea prezentă în Sticlăriei că doar este apă iar salcia e mare iubitoare de apă, obișnuind să crească pe maluri. Are frunze ascuțite și zimțate și coaja cenușie și crăpată. Semințele au, deasemenea, un puf alb în jur. Este un arbore grațios ce-și pleacă frunzele spre pământ sau apă, scăldându-și vârfurile, uneori.
4 Viața ascunsă a lacului
În timp ce admiram acest panou, fiind cu fața spre lac, admiram, totodată, și rața ascunsă a lacului care tocmai ieșea din stuf. Dar panoul zice și de șopârle și broaște. Astea nu-mi plac.
5 Păsări de zăvoi
Într-un cadru vertical din lemn sunt 9 casete albe, separate unele de altele, ce povestesc tot despre atâtea viețuitoare zburătoate. Alături e o căsuță mai mare pentru păsări, cu deschizătură de ușă și vreo 3 ochiuri rotunde ca ferestre și plină cu semințe. Nouă ne place să facem căsuțe pentru păsări dar lor nu le place să le folosească. Unde simt mâna omului, nu se simt în siguranță astfel că evită astfel de locuri și la fel era și „hala” asta ticsită de furaje ce părea neatinsă.
Ciocănitoarea bate trunchiul copacului cu ciocul apoi extrage insectele cu limba lungă și lipicioasă. Ciocănitoarea de grădină este singura pasăre care își hrănește puii și cu fructe luate de prin pomii fructiferi din grădină.
Coțofana e un fel de cioară inteligentă și curioasă dar precaută. A învățat să se apropie de oameni și caută hrană în zone antropice.
Sticletele – narcisist din fire - are penaj colorat și se pune în evidență maxim pe crengi golașe.
Cucul – hoțul ce-și pune oul în cuiburile altor păsări. E delicvent din naștere și aruncă din cuib puii ce-au dreptul să fie acolo ca să primească el toată hrana.
Porumbelul gulerat este grijuliu cu puii săi. Produce din gușă laptele de porumbel pentru pui. Clocesc și femela și masculul, cu rândul și ambii produc lapte.
Grangurul cu penaj galben strălucitor și aripi negre, e o pasăre timidă și retrasă. Servește dude, insecte și omizi și călătorește noaptea.
Pițigoiul albastru are penaj colorat și este sociabil cu oamenii. Servește afide și dăunători. Stă cu capul în jos, agățat de crenguțe și culege insecte.
Măcăleandrul este mic și curios și preferă răcoarea. Îi plac fructele. Toamna migrează spre țările calde.
6 Viața din arborii morți
Panoul ăsta l-am ratat. Nu le-am admirat pe toate că venea seara care e rapidă în februarie și m-am grăbit să plec deși-mi plăcea în parc.
7 Rolul arborilor în stabilizarea versanților
8 Liliecii
9 Frunzele moarte
10 Pajiștile și polenizatorii
11 Harta zonelor naturale urbane
12 Amfibieni și reptile
Aici m-am uitat doar la țestoasa de apă că reptilele nu-mi plac. Toate țestoasele trăiesc pe uscat, doar asta intră și în apă. Servește pești, broaște și chiar și plante. E sensibilă la poluare și secetă. Îi place să stea la soare dar dacă simte mișcare, fuge repede în apă.
13 Beneficiile ariilor naturale urbane
Zice că liniștea și aerul curat ajută omul și de-aia aleargă prin parc că e mai răcoare și luptă împotriva încălzirii globale.
14 Păsări de apă
15 și ultima: Transformarea zonelor naturale
Eu am lăsat niște panouri pentru data viitoare care încă n-a venit.
Da, s-a lucrat mult la Parcul Sticlăriei și rezultatul este admirabil.
Trimis de Mioritik in 22.11.23 18:42:24
- A fost prima sa vizită/vacanță în BUCUREȘTI
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mioritik); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2024 Cu barca pe lacul din Cișmigiu — scris în 19.07.24 de BristenaBrad din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2024 0 promisiune, într-un final, îndeplinită – „Parcul Liniei, Faza a II-a” . — scris în 19.06.24 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- May.2024 O altă arie naturală urbană – Pajiștea Petricani — scris în 14.05.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Apr.2024 Parcul 'Tudor Arghezi' - un nou parc în București — scris în 11.04.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Național — scris în 05.11.23 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 Parcul Kiseleff - la 'vânătoare' de monumente — scris în 17.08.23 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2023 Cel mai nou parc din București - „Parcul Liniei” . — scris în 10.06.23 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ